Cum te pot contamina cei din jur. Sau cum să rămâi în adevărul tău…

Publicitate

Oamenii sunt atenţi să nu ne “dea” bacterii şi virusuri, dar unii sunt foarte determinaţi să ne contamineze, poate într-un mod mai distructiv decât ar face-o o bacterie. Cu păreri şi sfaturi necerute, cu încercarea de a ne convinge să preluăm un punct de vedere, cu tot felul de informaţii şi poveşti, cele mai multe goale şi fără valoare pentru viaţa noastră.

E impropriu spus că ei ne contaminează, pentru că sună ca şi cum e responsabilitatea lor. Nu e. E responsabilitatea noastră ce primim, ce lăsăm să ajungă la noi, ce ne însuşim.

Iată câteva moduri în care poţi fi contaminat de către cei din jur, sau pe care tu însuţi le foloseşti să-i contaminezi pe ceilalţi:

1. Îşi dau cu părerea despre tine şi viaţa ta, fără ca tu să le fi cerut asta. Îţi spun ce e greşit, ce e de reparat la tine… O părere de acest gen, mai ales dacă vine într-un moment nepotrivit, de pildă într-un moment în care nu prea-ţi vine să te lauzi, nu eşti prea mândru de tine şi alegerile tale, poate fi ca o lovitură la temelie. Nu te împuterniceşte, ci te slăbeşte

2. Încearcă să te convingă să împrumuţi punctele lor de vedere. Vrei nu vrei, îi întrebi sau nu, ei te mitraliază cu argumente şi nu cedează cu una cu două. Vor să aibă dreptate şi vor să le-o dai tu. Acesta este un abuz, e ca şi cum ar intra în casa ta cu forţa. În orice caz, fără nicio urmă de respect pentru tine, părerea ta, experienţa şi cunoaşterea ta, ei vor să le cumperi părerile. Să te facă să accepţi că tu greşeşti şi ei au dreptate. Da, e posibil să aibă dreptate şi nu e exclus ca şi tu să ştii asta, dar aici nu e vorba despre cine are dreptate, ci despre o atitudine care contaminează.

3. Îţi dau sfaturi fără să le ceri. “Ai făcut aia? Ai făcut ailaltă?” “Eu zic să faci aşa şi pe dincolo”… Sunt momente în viaţă în care cei din jur se simt responsabili pentru tine şi par că vor să se asigure că nu-i dezamăgeşti. Da, ai ghicit, când te presează cu tot felul de indicaţii şi sfaturi, de fapt de ei le pasă. Dacă le-ar păsa de tine, ar fi delicaţi, nu te-ar invada, te-ar asigura de sprijinul lor dacă ai nevoie şi… te-ar iubi. Te-ar respecta, respectându-ţi alegerile, procesul şi călătoria aici. Aşa cum e. Aşa cum eşti.

4. Încearcă să te manipuleze prin vinovăţie. Una-două, ceva ai făcut greşit şi ei nu ratează nicio ocazie să-ţi amintească să te simţi vinovat. Să stai acolo, la “locul tău”, să nu îndrăzneşti să te crezi cumva bun de ceva. Da, e contaminare şi, dacă nu te prinzi la timp astfel încât să nu te mai laşi prins în jocul asta, te-ai ars. O să preiei acel punct de vedere că ai greşit, iar şi iar, apoi vei încerca să compensezi prin a fi drăguţ, bun, performant, adică pe placul lor. Nu vei fi tu, ci vei fi cineva pe care îl vor ceilalţi în forma pe care o vor.

Publicitate

5. Îţi spun poveşti. Multe poveşti. De obicei sunt plângeri, drame sau întâmplări senzaţionale care îi fac pe ei să pară grozavi. Tu nu ai chef mereu să-i asculţi, dar o faci pentru că nu ştii să spui nu… Ei bine, poveştile celorlalţi sunt una dintre cele mai uşoare şi subtile căi de contaminare. Umplându-ţi capul de poveşti, preiei puncte de vedere, frici şi alte emoţii care nu-ţi aparţin. Începi să creezi scenarii şi temeri false care te vor ţine blocat pe loc, ca să nu mai vorbim de starea (uneori dureri de cap, greaţă, nervozitate…) pe care o creează ascultarea de poveşti nesfârşite.

Ei bine, dacă-ţi place să asculţi şi să spui poveşti, fă-o. Dar dacă eşti conştient că uneori te minţi ascultând ceva ce nu te interesează, atunci poate că e timpul să economiseşti ceva mai mult timp, energie şi…succes în viaţă 🙂

6. Fac mult zgomot. Ţi s-a întâmplat, cu siguranţă, să simţi nevoia să-ţi acoperi urechile sau să o iei la sănătoasa, pur şi simplu, pentru că nu mai puteai suporta gălăgia din jur. Există momente şi există oameni care fac foarte multă gălăgie. Fie vorbesc tare, râd zgomotos în mod forţat, fie devin agresivi, ridică tonul şi îl păstrează aşa minute în şir, iar tu, chiar dacă nu eşti ţintă directă ci doar te nimereşti prin preajmă, tocmai te afli într-un proces de poluare fonică şi emoţională…

7. Te întreabă, îţi spun şi îţi cer mereu ceva. Vor atenţia ta. E şi asta un fel de contaminare, pentru că a avea atenţia mereu la altcineva, la problemele sau întrebările sale existenţiale, nu te lasă să te concentrezi la drumul tău.

Sună cunoscut pentru tine? Dacă da, atunci e necesar să devii conştient, prezent, pentru a identifica situaţiile în care eşti pe cale să te contaminezi. Când nu eşti prezent, e mult mai probabil să te impregnezi cu stări, emoţii şi puncte de vedere din exterior. Toate acestea pot fi interpretate ca fiind ale tale, deşi doar le auzi sau percepi.

De fapt, cea mai eficientă soluţie este să fii în adevărul tău, să funcţionezi din el, din tine. Să ai curajul de a spune şi face exact ce vrei, să opreşti o conversaţie, de exemplu, dacă nu te interesează sau simţi că nu creează nimic pentru tine, nu contribuie şi nu face o diferenţă.

De asemenea, e important să fii mereu orientat către ceea ce e potrivit şi bun pentru tine în fiecare moment. Să te întrebi cum te poţi ajuta, ce poţi fi, spune sau face, pentru a-ţi fi bine şi uşor. Cum poţi crea mai mult spaţiu curat în jurul tău… Astfel de întrebări şi soluţiile care le vor urma, auto-observarea permanentă, îţi vor da putere, îţi vor economisi timp şi energie. Evident, vei putea folosi această energie în sensuri mult mai împlinitoare.

Până la urmă, tu eşti singurul stăpân al timpului, energiei şi vieţii tale. Tu alegi ce, unde, cât, cu cine şi cum… Sau nu?

Tu eşti singurul responsabil pentru liniştea, împlinirea, fericirea şi bunăstarea ta. Deci doar tu poţi şti cum arată binele pentru tine.

de Nicoleta Svârlefus

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala

Granitele din interiorul unei relatii

Publicitate

O relatie reusita este alcatuita din doi: un „el”si o „ea”, fiecare cu un simt al identitatii bine definit. Fara a ne intelege pe noi insine, a ceea ce suntem si ne face unici, este dificil sa ne implicam intr-o relatie care sa functioneze, care sa „curga”ca de la sine. Avem nevoie de simtul identitatii pentru a putea sa comunicam partenerului nevoile si dorintele noastre. Doar dispunand de un simt puternic al identitatii putem aprecia si iubi la partener acele calitati care-l fac sa fie unic.

Cand se intalnesc doua persoane, fiecare cu o reprezentare clara a propriei individualitati, potentialul de intimitate si de angajament poate fi uluitor. Asemanarile dintre doi oameni ii pot aduce alaturi, dar diferentele dintre ei sunt cele care contribuie la dezvoltarea si misterul relatiei lor.

Una din trasaturile unui simt sanatos al identitatii se regaseste in felul in care intelegem si „jonglam”cu aceste granite in cadrul unei relatii. Granitele personale reprezinta acele limite pe care le trasam in interiorul unei relatii astfel incat sa ne protejam pe noi insine.

Acestea se bazeaza pe o stima crescuta de sine, fac posibila delimitarea propriilor ganduri de ale celuilalt si ne ajuta sa ne asumam responsabilitatea fata de ceea ce gandim, simtim sau facem. Granitele personale ne permit sa savuram propria unicitate. Atunci cand dispunem de granite sanatoase, acestea sunt flexibile si ne permit sa ne apropiem de ceilalti atunci cand este propice si totodata ne ajuta sa mentinem distanta atunci cand putem fi raniti daca ne apropiem prea mult. Intr-un cuvant, ne ajuta sa ne purtam de grija…

Granitele nesanatoase decurg adesea din relatii familiale disfunctionale. Nevoile parintilor sau ale altor adulti dintr-o familie sunt uneori atat de coplesitoare incat sarcina de a creste copii trece in planul secund. Astfel rezulta disfunctionalitati. Ganditi-va la tatal care striga la copii sau care-i abuzeaza fizic, ca o modalitate de a se raporta la propria furie. Pe primul loc se situeaza nevoile lui, pe cand nevoile copilului – de securitate, respect, confort, trec pe planul al doilea. Ceea ce invata copiii in aceasta situatie este faptul ca granitele nu conteaza!

Pe masura ce cresc, duc lipsa de suportul de care au nevoie pentru a-si dezvolta un simt sanatos al identitatii. Ei pot intelege ca daca vor sa-si impuna propriul mod de a actiona in raport cu alte persoane, pot efectiv sa „navaleasca” peste granitele celorlalti, la fel cum a procedat tatal lor.

Probabil ca vor creste avand granite oscilante… fapt ce va duce la relatii disfunctionale in viata adulta. Nu vor avea o reprezentare clara a propriilor granite. Dimpotriva, ei ar putea intelege ca granitele rigide si inflexibile pot fi modalitatea prin care sa faca fata in relatiile cu ceilalti. Isi formeaza un fel de zid de protectie, in cadrul relatiei, si, prin urmare, li s-ar putea parea greu sa creeze legaturi interpersonale apropiate.

Iata cateva fatete ale granitelor nesanatoase ce pot aparea in cadrul relatiilor, alaturi si de cateva „remedii”:

Lipsa simtului identitatii

Atunci cand ne lipseste simtul propriei identitati precum si granitele care ne protejeaza, tindem sa preluam identitatea partenerului. Nu ne putem imagina cine am fi in afara relatiei. Suntem dispusi sa facem orice pentru ca relatia sa functioneze, chiar daca asta ar insemna sa renuntam la propria securitate emotionala, prieteni, integritate, respect de sine, independenta sau serviciu. Putem chiar suporta abuzuri fizice, emotionale si sexuale doar pentru a salva relatia.

O alternativa mai rationala ar fi sa descoperim cine suntem si ce ne face sa fim unici. Este nevoie sa realizam ca valoarea noastra ca indivizi nu depinde de a avea sau nu pe cineva alaturi, ca putem functiona foarte bine in mod independent. Atunci cand ne acceptam pe noi insine, relatia va avea sansa de a creste, de a inflori.

Calatoria spre auto-descoperire poate fi provocatoare, dar rasplata este pe masura!

A te multumi cu mai putin…

Este posibil sa ne agatam de ideea ca lucrurile merg destul de bine in cadrul relatiei, ca ne simtim in siguranta, iar acesta este un bun suficient. In cadrul acestui proces, renuntam la sansa de a explora implinirea personala. Renuntam la propriile vise pentru a mentine securitatea relatiei. Poate sa apara sentimentul ca daca unul dintre parteneri „creste” si-si gaseste implinirea in viata, relatia ar putea avea de suferit.

O relatie sanatoasa este aceea in care granitele noastre sunt suficient de puternice, flexibile, pentru a ne permite sa fim unici. Intre cei doi parteneri exista respectul care le permite fiecaruia sa-si traiasca viata din plin si sa exploreze propriul potential. Nu trebuie sa renuntam la noi insine, de dragul unei relatii! Intr-o relatie cu granite sanatoase exista incredere si siguranta.

Supra-responsabilizare si vina

Publicitate

In cazul in care am crescut intr-un climat familial disfunctional, este posibil sa fi invatat sa ne asumam o vina, doar pentru a asigura succesul si fericirea altor membri ai familiei. Astfel, in viata adulta putem ajunge sa ne simtim vinovati pentru greselile partenerului. Vina pe care o simtim atunci cand partenerul greseste poate conduce catre demolarea granitelor noastre intr-atat incat sa fim mereu disponibili pentru cealalta persoana. Atunci cand ne simtim mult prea responsabili fata de experientele de viata ale altei persoane, de fapt o privam pe aceasta de una din cele mai importante caracteristici ale vietii mature, independente si sanatoase – abilitatea de a-si asuma propriile decizii si de a accepta consecintele.

O atitudine mai sanatoasa ar fi sa ne respectam partenerul, permitandu-i sa aiba succese sau sa greseasca. Noi, desigur, putem fi acolo ca sa-l sprijinim in momentele dificile, si totodata, putem savura impreuna succesele. Cand granitele sunt sanatoase, esti capabil sa spui: ”Am incredere si te respect pentru ca tu sa iei propriile tale decizii. Ca partener al meu nu voi incerca sa te controlez privandu-te de propriile tale alegeri.”

Diferenta dintre „a iubi”si „a salva”

Este posibil ca persoanele care cresc in familii disfunctionale sa nu poata face diferenta intre dragoste si simpatie. Copiii care cresc in astfel de conditii este posibil sa invete sa nutreasca simpatie fata de rupturile emotionale care apar in viata parintilor si sa simta ca singurele momente in care li se acorda atentie sunt acelea cand isi manifesta compasiunea fata de parinte. Simt ca atunci cand iarta, isi arata dragostea. De fapt, ei isi salveaza parintele si incurajeaza comportamentul abuziv sa continue.

Invata astfel sa renunte la propriile granite de protectie pentru a avea grija de parintele abuziv. Ulterior, ca adulti , aduc cu ei acest tip de comportament in cadrul relatiilor. Simt ca isi pot arata dragostea doar salvandu-si partenerul – iar asta ei numesc iubire. Acest lucru il incurajeaza pe partener sa devina dependent si neajutorat. Astfel poate sa apara un dezechilibru in relatie – unul dintre parteneri se va transforma in salvator, in timp ce celalalt va juca rolul victimei neajutorate. In acest caz, granitele care ar permite ambilor parteneri sa traiasca vieti implinite, lipsesc cu desavarsire.

Iubirea matura are nevoie de granite flexibile si sanatoase. Simpatia si compasiunea sunt calitati valoroase, a nu se confunda insa cu iubirea. Intr-o relatie, granitele sanatoase se bazeaza pe respect reciproc, pe egalitate si apreciere fata de calitatile celuilalt, acestea ghidand fluxul de sentimente intre parteneri. Acestea sunt fatete ale iubirii mature, cand insa unul dintre parteneri detine controlul si celalalt este dependent si neajutorat, nu exista loc pentru „a da si a primi…”

Fantezie versus Realitate

Copiii provenind din familii disfunctionale isi inchipuie adesea ca viata lor se va imbunatati intr-o zi. Intr-adevar, in unele zile lucrurile se pot desfasura in mod normal, apoi insa perioadele nefaste revin. Zilele obisnuite incurajeaza fantezia ca lucrurile se vor rezolva la un moment dat. Atunci cand devin adulti, acesti copii aduc cu ei acelasi tip de comportament si in cadrul unei relatii. Este posibil sa zugraveasaca in fata altora portretul unei relatii perfecte si pot crede chiar ca intr-o zi problemele din relatia lor vor disparea de la sine. Ignora abuzul, manipularea, dezechilibrul si controlul din cadrul relatiei, iar ignorand problemele nu sunt capabili sa se confrunte cu acestea. Fantezia unui viitor fericit persista. Granitele nesanatoase, fac dificila confruntarea cu problemele din relatie.

Granitele sanatoase ne permit sa testam realitatea, mai degraba decat sa ne-o imaginam. Atunci cand apar probleme, granitele sanatoase ne permit sa le identificam si sa comunicam cu partenerul pentru a gasi solutii. Sunt incurajate imaginea de sine sanatoasa, increderea, stabilitatea si comunicarea.

Sa invatam sa avem granite sanatoase este o aventura interesanta, un exercitiu de libertate personala. Inseamna sa incepem sa ne cunoastem si sa ne dezvoltam, sa constientizam ceea ce vrem cu adevarat. Inseamna totodata si acceptarea de sine si faptul ca suntem ok, asa cum suntem si ca meritam lucruri frumoase de la viata.

Cand doi oameni cu granite sanatoase intra intr-o relatie, este incurajata independenta, integritatea, precum si atractia intre parteneri. Stiu ca pot avea incredere unul in celalalt si ca dificultatile care apar in mod firesc intr-o relatie, pot fi depasite in mod constructiv. Pot crea intimitatea, fiecare fiind o persoana integra si completa. Calatoria spre o identitate sanatoasa nu este intotdeauna usoara, dar nici nu trebuie sa fie foarte dificila. Adesea inseamna sa renuntam la conceptii nesanatoase, sa ne respectam si sa ne apreciem pentru ceea ce suntem cu adevarat. Atunci cand facem asta pentru noi insine, putem adopta aceeasi abordare si fata de partener, iar adevarata fericire si iubire pe care relatia o merita pot deveni realitate!

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Relatii