Cum sa-ti atingi scopurile in viata – “Cred că acesta este scopul suprem: să trăiești o viață a pasiunii și autenticității. Iar orice e mai puțin decât asta, e mai puțin. De ce ai accepta mai puțin?”

Viaţa noastră este plină de evenimente sincronistice, care ne fac să ne întrebăm: dacă sunt doar simple întâmplări sau sunt semne ale destinul... O parte din aceste evenimente le provocăm în mod deliberat şi constient: sunt alegerile pe care le facem de-a lungul vieţii, slujba pe care o alegem, partenerul pe care îl dorim, casa pe care o cumpărăm... însă de multe ori viaţa noastă este atinsă de hazard, când cinevă ne oferă o sansă nesperată şi ne deschide uşa către o viaţă la care nici nu am visat... Nimic nu e întâmplător. În această lume, în care existăm noi, fiecare întâlnire, fiecare cunoștință întâmplătoare își are scopul său. A 6-a Lege Universala, dintre cele 7, este Legea Cauzei si Efectului: "Orice cauza are efectul sau, orice efect are o cauza, totul se petrece conform Legii, hazardul nu este decat un nume dat unei legi necunoscute, sunt numeroase planuri ale cauzalitatii insa nimic nu scapa Legii." Uneori avem nevoie de oameni pentru a ne trezi și pentru a ne ajuta să ne schimbăm cursul vieții; alteori pentru a ne încuraja și a ne aminti cine suntem cu adevărat. Iar uneori, sunt cei care îi întâlnim pentru scurt timp. Și, ironia sorții, noi nu trebuie să știm ce menire are fiecare persoană din viața noastră, însă trebuie să rămânem deschiși pentru tot ce ne oferă fiecare întâlnire. Toată viața noastră este o interacțiune. Și chiar dacă tehnologiile moderne, Internetul și rețelele de socializare încearcă să ne convingă că interacțiunea este realizată la maxim, ceva se schimbă atunci când înțelegem că ceea ce se întâmplă în viața noastră nu este întâmplător. Nu toate întâlnirile trebuie să fie lungi: uneori ele pot fi fulgerătoare. Poate cineva te-a reținut într-o ședință pentru a nu ajunge victima unui accident rutier sau pentru a-ți întâlni potențiala iubire. Uneori, Universul ne trimite oameni care ne ajută, chiar dacă ei nu vor deveni cineva importanți pentru noi. Și chiar dacă nu putem preîntâmpina aceste lucruri, noi putem să ne pregătim pentru aceste surprize. Există oameni care vin să ne trezească. Cei care vin pentru mult timp. Uneori ei sunt partenerii noștri, sufletele noastre pereche. Ei sunt cei care ne schimbă viața radical. Sunt oameni care ne ajută să înțelegem cine suntem. Pentru că uneori, pe drumul vieții, ne pierdem pe noi înșine. Prinși în rutină și grijile cotidiene, uităm cine visam să devenim când vom crește mari, uităm cine suntem cu adevărat. Și nu este vorba despre locul pentru trai sau muncă, ci de sufletul și starea noastră interioară. Și iată că sunt oameni care vin în viața noastră pentru a ne ajuta să înțelegem cine suntem și pentru ca noi să începem să fim noi înșine. Oameni care sunt importanți pentru moment. Uneori purtăm discuții banale cu oameni care i-am întâlnit la metrou sau în autobuz și pur și simplu nu putem să încetăm discuția. Sau când facem „schimb” de zâmbete cu cel care trece alături de noi pe scara rulantă. Și asta pare că este o legătură nepământească care trebuie să existe. Doar pentru faptul că cineva nu rămâne în viața noastră pentru mult timp nu înseamnă că întâlnirea cu el/ea nu are sens. Toate întâlnirile din viața noastră au sens. Sunt acele ațe invizibile care ne unesc și ne fac viața interesantă și neașteptată, pentru că niciodată nu vom ști când vom întâlni acea persoană care ne va schimba viața radical. Iar acest hazard de multe ori ne schimbă definitiv viaţa, o întâmplare ne afectează tot restul vieţii...iar fiecare viaţă este afectată de hazard... aminteste-ţi de întâmplările pur accidentale care ţi-au marcat viaţa... Uneori ne dorim ceva foarte mult, iar fapul că nu obţinem acel lucru ne face nefericiţi, însă peste ani, realizăm că de fapt ce ne doream nu era ce ne trebuia sau nu eram pregătiţi pentru el ... viaţa este plină de mistere. Coordonarea în timp este ceea ce transformă un esec aparent într-un mare noroc... Aţi observat că în poveştile de dragoste există un sentiment al inevitabilului, ...cei doi erau sortiţi unul altuia, sunt făcuţi unul pentru celălalt, trebuiau să se întălnească. Însă dacă el întârzia un minut şi nu se mai întâlneau... sau dacă ea nu se ducea la petrecerea unde s-au cunoscut... Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

De cele mai multe ori nu ne realizam scopurile. La mijlocul drumului ne pierdem interesul si ne intorceam din cale. Sunt oameni care isi inteleg greseala si actioneaza corect. Ei isi ating scopurile. isi duc lucrurile pana la capat.

Fiecare are scopuri in viata

Sa slabesti. Sa inveti engleza. Sa faci un joc pe computer. Sa inveti sa canti la chitara. Sa mergi la sala. Sa scrii o carte. Sa alergi in fiecare dimineata. Sa calatoresti. Sa fotografiezi. Sa-ti deschizi o afacere.

Toate cele enumerate mai sus sunt atribuite scopurilor personale.

De fiecare data cand imi puneam un nou scop, le povesteam prietenilor, parintilor sau colegilor de la munca despre acesta. Le spuneam ca vreau sa fac asta si asta. Sau chiar le spuneam ca am inceput sa fac deja ceva.

”Apropo, vreau sa scriu un roman”

”impreuna cu prietenii facem un joc pe computer”

”Vreau sa-mi deschid propriul business”

Cand povesteam despre planurile mele, de cele mai multe ori, 95%, nu duceam lucrurile pana la capat. Scopul nu mi se mai parea atractiv sau drumul catre el mi se parea lung si nu imi aducea satisfactie. Am observat ca reuseam sa-mi realizez planurile despre care nu spuneam nimanui.

Un experiment interesant

Am incercat sa ma documentez si am descoperit America. Profesorul german de psihologie Peter Gollwitzer cerceteaza acest subiect de 15 ani. Odata a facut un experiment interesant.

Profesorul a ales o grupa de studenti de la facultatea de juridica. Scopul experimentului: sa stabileasca, daca influenteaza declaratiile publice asupra scopurilor personale.

Pentru asta, Golvitzer a facut o lista cu expresii gen: “Vreau sa invat cat mai mult din domeniul juridic”, “Vreau sa devin un avocat de succes” si altele. Fiecare student trebuia sa le dea o nota pe o scara de la „De acord!” sau „Nu sunt de acord!”.

Sondajul s-a desfarsurat anonim. Dupa dorinta, cei chestionati puteau sa-si scrie numele. De asemenea, studentii au fost rugati sa scrie trei lucruri sigure pe care le vor face pentru a deveni avocati de succes.

Raspunsurile tipice erau: “Eu vreau sa citesc regulat periodicile despre justitie” sau orice de acest gen.

Cand studentii i-au intors chestionarele, profesorul german a descoperit ca majoritatea au raspuns la toate intrebarile si s-au semnat. Unii dintre ei nu au raspuns nici la o intrebare…

Cei care si-au pastrat planurile in secret…

Studentii nu au banuit ca planurile lor vor fi verificate in practica. Ei au prezentat chestionarele si au uitat de asta. insa cercetatorii, in frunte cu Golvitzer au planuit ceva…

Psihologii au asteptat o perioada, dupa care au creat o situatie artificiala prin care i-au verificat. Ei i-au rugat pe studenti sa ii ajute intr-un proiect, care necesita analiza a peste 20 de dosare criminale.

Studentilor li s-a spus ca ei trebuie sa lucreze intensiv. insa, fiecare avea dreptul sa lase ajutorul si sa plece in orice moment. Dosarele criminale erau destul de serioase. Ele necesitau activitatea substantei cenusii la maxim.

Rezultatele experimentului erau impunatoare:

Cei care si-au destainuit planurile de viitor, si-au luat talpasita. Ei s-au indepartat de activitate propusa. si asta in ciuda faptului ca vor sa-si construiasca o cariera in justitie!

Cei care si-au pastrat planurile pentru ei, au reusit sa indeplineasca munca.

De ce oamenii spun despre planurile lor?

Golvitzer considera ca asta are legatura cu sentimentul autoindentificarii.

Noi toti vrem sa fim oameni ideali. insa declararea planurilor noastre, de a munci intensiv, de cele mai multe ori sunt actorie simbolica. Asta ne ajuta sa ne identificam cu rolul pe care il vrem in societate. De exemplu: “Sunt jurist”, “Sunt scriitor”, “Sunt fotograf”, “Sunt programator”.

Peter Gollwitzer a mai facut un experiment pentru a se convinge in adevarul descoperit.

Studentilor le-au fost aratate fotografii ale judecatoriilor. Ele se deosebeau dupa marime. De la una foarte mica, la una foarte mare. Cei anchetati au fost intrebati: “Te simti cel mai tare jurist acum?”

Cei anchetati trebuiau sa-si dea o nota sentimentului de mandrie si sa raspunda la intrebare, alegand una dintre fotografii. Cu cat alegi o fotografie mai mare, cu atat mai implinit te simti.

Nimeni nu a fost uimit cand studentii care au spus despre planurile lor de viitor si au esuat in practica, au ales fotografiile mai mari. Doar o simpla declaratie a faptului ca ei vor sa devina juristi ii faceau sa se simta asa ca si cum deja erau juristi buni.

Asta le-a marit parerea proprie, paradoxal micsorand capacitatile lor de a face fata lucrurilor grele. Ei au devenit legende in imaginatia lor. insa legendele nu sterg pragul si munca murdara.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!