Image

Chiar daca am suferit mult, totusi…, mai credem in oameni… in oamenii care ne-au dezamagit desi ne-am promis ca nu o vom mai face….

Publicat de Patricia Esca pe 12 February 2020 in Dezvoltare Personala

Se spune ca adevarata vindecare vine atunci cand te trezesti din ceea ce nu esti. E uimitor cum, la umbra ignorantei, omul alege sa fie ceea ce nu este-n adevar, ignorand consecintele, fugind de profunzimile spiritului, fugind practic de el insusi.

Prefera a se confunda cu egoul care e dornic neincetat sa subjuge adevarata esenta a omului, pentru niste satisfactii de moment. Exista un simt interior, in fiecare dintre noi, care ne permite, fie si pentru cateva secunde, sa simtim daca suntem pe drumul cel bun sau nu, insa cel mai adesea ne inabusim vocea interioara cu zgomotul egoului hranit in atatia ani cu diverse iluzii, multe dintre ele oficializate, pe care foarte multi le absolutizeaza, inlantuiti si rataciti printre orgolii fiind.

A fi fidel tie insuti presupune, desigur, a fi fidel esentei tale divine, acelei voci launtrice ce neincetat iti sopteste si nicidecum unei personalitati false cu care omul se confunda, personalitate construita-n timp, avida de salvarea unor aparente. Omul are intr-insul mult mai mult frumos decat ceea ce-ncearca cu obstinatie a manifesta-n exterior, cel mai adesea lucruri inutile intr-o lume cu repere false.

Cred si simt cu tarie ca suntem mai mult decat ceea ce stim ca suntem, uneori intuim asta, dar vine imediat mentalitatea generala, asa-zis realista, care ne tranteste un val peste ochi, strigandu-ne ca batem campii. Daca omul si-ar cunoaste adevarata natura, daca s-ar apropia prin introspectie de esenta sa, nu ar putea sa mai manifeste-n exterior atata ipocrizie, atata duritate, atata rautate, nu ar mai da foc in loc de lumina. Fireste, greseala face parte din procesul evolutiei, insa fara o constientizare a sa si fara a trage niscaiva invataminte, nu facem decat sa inversam sensul mersului.

Da, vom fi fericiti pe moment, chiar daca vom otravi aerul din juru-ne, intuind ca, mai devreme sau mai tarziu, otravitii vom fi noi insine. Dar e calea cea mai usoara sa fugim de noi, egoismul nostru e atat de comod si mai ales ne e la-ndemana, el pare hrana cea de toate zilele, chiar de observam ca ne simtim din ce in ce mai impovarati, neimpliniti cu adevarat, incorsetati in paienjenisul gandurilor negre.

In fapt, totul tine de lucrul cu sine, de a vrea sa stii cine esti cu adevarat, ce cauti pe-aici, de observarea atenta a mecanismelor gandirii, de putinta de a nu fi sclavul gandurilor marunte, de putinta de a te detasa de ele atunci cand trebuie, astfel incat, in tacerea chiliei launtrice, sa poti auzi, sa poti primi, iara sufletul sa te urmeze.

Ne debarasam de toti oamenii buni si frumosi, si parca ne otravim sufletele cu rautatea pe care o vedem in jur. Ne bucuram de complimente false, de parca nu stim ca sunt false si repezim toti oamenii care tin la noi…

Suntem constienti, de toate lucrurile astea si totusi le facem. Luptam cu toate armele sa facem parte in continuare din lumea asta. Pentu ca nu exista alta, iar pe asta, am creat-o singuri… Si totusi…, mai credem in oameni. In oamenii care ne-au dezamagit desi ne-am promis ca nu o vom mai face….

Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Facebook Distribuie pe Telefon

Despre Patricia Esca

Ne bucuram sa o avem in echipa noastra pe Patricia, o profesionista desavarsita care a adus siteului revistasufletului.net un plus de valoare. Se ocupa de editat si publicat articole inca din 2010, in tot acest timp acumuland experienta pe care astazi o imparte cu noi toti!