Ceea ce este bun pentru tine poate fi rau pentru altcineva si invers! Tot ce credem despre aceasta lume este produs de gandurile noastre!

„Nu-ți căuta fericirea în curtea altuia, pentru că ea se ascunde întotdeauna în casa ta.” (Douglas William Jerrold) Un mic cioplitor în piatră trăia liniştit la poalele unui munte mare, din care desfăcea bucăţi de piatră ca să ridice case. Era mulţumit de soarta lui. Asta până în ziua în care se duse la  un nobil din împrejurimi ca să onoreze o comandă. Descoperi atunci minunile unei vieţi de lux şi abundenţă: locuinţă somptuoasă, haine de mătase, mâncăruri rafi­nate, concubine graţioase etc. Începând din acel moment, splendorile pe care le văzuse îl împiedicară să mai doarmă. Viaţa i se păru de alt­fel lipsită de bucurie. „Ah, dacă aş fi bogat, ce fericit aş fi!” Duhul muntelui îi auzi ruga: – Dorinţa ta a fost auzită, cioplitorule în piatră, fii aşadar bogat şi deci fericit! Zis şi făcut. Deveni un negustor bogat şi fu mulţumit de soarta lui. Până în ziua în care îl văzu pe rege trecând în lectica lui de aur, cu toţii închinându-i-se când trecea prin dreptul lor. Ce valoare aveau bogăţiile lui pe lângă puterea unui rege şi admiraţia pe care i-o purtau toţi? „Ah, dacă aş fi rege, ce fericit aş fi!” Şi duhul muntelui îi auzi ruga: – Dorinţa ta a fost auzită, negustoriile, fii aşadar rege şi deci fericit! Zis şi făcut. Deveni un rege venerat şi fu mulţumit de soarta lui. Până în ziua în care se întâmplă ca soarele să-şi pogoare peste ţinut razele arzătoare şi nemiloase. Oricât era el de rege, nu se putea apăra de căldură şi nu se putea opune puterii acestui stăpân al cerului. Necăjit, strigă: „La ce servesc tronul şi bogăţiile dacă soarele este mai puternic decât mine! Ah, dacă aş fi soarele, ce fericit aş fi!” Din nou duhul muntelui îi ascultă ruga: – Dorinţa ta a fost auzită, rege, fii aşadar soare şi deci fericit! Zis şi făcut. Deveni un soare atotputernic. Îşi slobozi razele asupra tuturor vietăţilor: bogaţi şi săraci, slabi şi puternici, plante şi animale. Toţi erau supuşi puterii lui şi toţi mureau de sete. Şi fu mulţumit de soarta lui. Până în ziua în care văzu că muntele se înălţa mereu, imuabil. Plin de furie, strigă: „La ce serveşte puterea dacă poate să mi se opună rezistenţă? Ah, dacă aş fi muntele, ce fericit aş fi!” Şi de data asta, duhul muntelui îi ascultă ruga: – Dorinţa ta a fost auzită, soare, fii aşadar munte şi fii deci fericit! Zis şi făcut. Deveni munte nemuritor. Şi fu mulţumit de soarta lui, până în ziua în care simţi ceva mâncându-i piciorul. Şi atunci văzu, acolo jos, un mic cioplitor în piatră ocupat să desprindă bucăţi de piatră ca să ridice case… atunci stânca,foarte mâhnită, se ]ntrebă : „Cum se face că omul ăsta are o putere care o întrece pe a mea ? „ Atunci supărat spune : „Sunt mai slab decât el, vreau să fiu acest om !” . Și stânca s-a prefăcut cioplitor în piatră, același om care a fost la început , și de atunci a muncit din greu dar mulțumit. Cât de sus a năzuit și a și ajuns omul nostru , când , de fapt, fericirea o avea la îndemână, dar nu știa să o aprecieze. Această poveste japoneză se adresează micului cioplitor în piatră, care se găseşte în fiecare dintre noi. Fericirea este mereu lângă noi, este la îndemâna noastră, nu ne-a părăsit niciodată, stă doar pitită(uneori) şi aşteaptă în tăcere să ne eliberăm , să o descoperim și să deschidem uşa sufletului nostru. Câtă dreptate în spusele lui Octavian Paler : „Fericirea nu înseamnă să ai ceea ce doreşti, ci să doreşti ceea ce ai.” Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

“Omul nu poate deveni om decât dacă este educat.” – Comenius

Daca sa ne referim la simplul act de vizionare, atunci putem spune ca acesta este un act de creare. Vizionarea nu inseamna sa privim ceva, noi cream proiectiile gandurilor despre ceea ce vedem. Si aceste proiectii functioneaza in baza presupunerilor noastre.

Atunci cand ne uitam la ceva, noi avem anumite presupuneri, iar acestea sunt convingerile noastre, credinta. In acest fel, vizionarea se bazeaza pe convingerile noastre. La nivel cuantic, realitatea este urmarita de presupunerea urmaritorului, totul in Univers este determinat de noi.

Gandurile din subconstient sunt echivalente cu particulele subatomice

Noi nu avem de a face cu realitatea fizica, asa cum ni se pare la nivel macroscopic, dar cu energia si informatia. Noi nu avem de a face cu particule, dar cu campuri. In acest camp constiinta si energia interactioneaza foarte usor, insa la nivelurile superioare ele sunt percepute separat. De noi a fost ascunsa aceasta legatura profunda intre constiinta si materie.

Greg Bradon: Un camp unic leaga atomii si sentimentele, oamenii si obiectele. Sentimentele noastre ne schimba perceptia la fel cum starea exterioara a materiei la nivel subatomic. El spune ca nivelul fizic si psihologic interactioneaza in acelasi camp.

Gandurile sunt expresia convingerilor noastre profunde din subconstient. In acest fel, sistemul nostru de convingeri inconstiente conduce realitatea, inclusiv cea fizica.

Toate convingerile se imprima pe parcursul vietii noastre si se unesc in forma noastra de programare. Doar ca aici exista o problema – o mare parte din procesul de gandire si din sistemul de convingeri opereaza la nivel de inconstient.

Ce cream inconstient

Noi cream rezultatele nedorite inconstient, noi demonstram dorinte ascunse. Ceea ce am vrea sa uitam. Noi ne-am blocat in sabloane si programe.

Publicitate

S-a stabilit ca in viata matura noi traim dupa aceleasi sabloane, pe care le-am format in copilarie. Aceasta e ceva de genul karmei.

David Ike: Atunci cand esti intr-o stare de frica ( frica este o vibratie foarte lenta, de frecventa joasa), tu vezi tot mai multe intruchipari ale fricii in jur. Tot sistemul de manipulare in masa este bazat pe conducerea prin intermediul fricilor. Noi suntem mentinuti mereu intr-o stare de stres, ingrijorandu-ne referitor la ziua de maine si regretand ziua de ieri. Acest fapt ne induce intr-o stare de vibratii lente. Noi trebuie sa fim foarte precauti referitor la ceea ce credem, cand ne referim la viitor.

Inconstientul – este acea putere creatoare, care se contine in interiorul nostru si creeaza ceea ce este programat in adancurile noastre. Ea exista la granita cu constientul si ne intoarce amintirile noastre sterse sau furate.

Devenim ceea ce gandim

Asa cum oamenii sunt diferiti si caile evolutiei spirituale sunt foarte diferite. Pentru a le intelege este nevoie sa le cunosti si sa te apropii fara teama de ele. Convingerea fundamentala a fiecarui om este ca el exista separat, iar perceptia asupra lui insusi se identifica in mod gresit cu mintea si corpul. Nimic nu este insa separat pe deplin asa cum nu sunt miinile sau frunzele unui copac. Si tot asa cum nu faci nimic pentru a influenta existenta naturii, tot asa nu ai niciun control asupra functionarii propriului organism. Identificarea este, asadar, un joc cosmic, fundamentat pe un procedeu, am putea sa-i spunem, magic.

Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
"Vezi tu, in viata, o multime de oameni stiu ce sa faca dar putini oameni de fapt, fac ceea ce stiu. Cunoasterea nu este de ajuns, trebuie sa iei atitudine." – Anthony Robbins; Fiecare persoană se naște pentru a fi fericită. E o eroare absolută să credem că cineva merită o soartă fericită, iar cineva nu. Indiferent de circumstanțele în care venim în această lume, omul poate fi fericit. Ca dovadă sunt copiii nou născuți. Aţi văzut vreodată un copil cu faţa încruntată, care nu zâmbește? Toți venim pe această lume cu capacitatea de a ne bucura şi a zâmbi. Din păcate, cei mai mulți dintre noi o pierd pe drum și cu timpul ne transformăm viața într-un iad, unde ducem o luptă continuă, ne facem griji din diferite motive, suntem nemulțumiți, ne comparăm cu alte persoane, invidiem, criticăm, nu ne apreciem nici pe noi, nici viața noastră, nici ceea ce avem. Încetăm să fim fericiți și să zâmbim, să apreciem ceea ce avem, în schimb, începem “să obținem“, “să ajungem“, transformându-ne viața într-o luptă constantă. Fără a conștientiza și cu cele mai bune intenții, ne creăm propriul iad, ne fierbem în el și suferim. Obișnuința de a suferi ni se transmite de la părinți, pentru că şi ei la rândul lor au trăit astfel. Pentru ei e ceva firesc să sufere din cauza că le lipsește ceva. Nu există în societatea noastră minunatul obicei de a ne bucura, de a fi fericiți şi recunoscători pentru ceea ce avem. Majoritatea oamenilor cred că fericirea îi va vizita odată cu achiziționarea – iată voi fi bogată, mă voi căsători, voi naște un copil, îmi voi crea o afacere şi imediat voi deveni fericită. Doar că Fericirea e un obicei, iar obiceiul trebuie format conștient. Deasemenea, multora le place să sufere. Ei sunt atât de obișnuiți cu această stare, încât se simt absolut perfect în ea. Doar încearcă să-i scoți din această zonă. S-au obișnuit atât de mult, că nu-şi imaginează viaţa fără suferință, iar dacă ar fi să aleagă bucuria şi fericirea – acolo e incertitudine totală, e de parcă ai merge într-o pădure întunecată. Oamenii se tem de necunoscut mai mult decât de suferință. Deci, ei continuă să se plângă și să sufere. Alegerea întotdeauna o face omul. Poţi continua să suferi sau poţi alege să fii fericit. Nici nu vă imaginați ce oportunități se deschid atunci când alegi să fii fericit. Vei fi plăcut surprins de miracolele și abundența de oportunități pe care înainte nu le observai și care vor intra în viața ta odată cu această decizie. Viața – este o oglindă, iar realitatea noastră – o reflexie a ceea ce suntem. Dacă ai ales fericirea, ai ales această cale îţi împărtășesc câteva tehnici pentru a ajunge la ea: -când te trezești, gândește-te pentru ce ești recunoscător. Credeți-mă, fiecare om are pentru ce să fie recunoscător: sănătate, frumusețe, o casă caldă, copacii de sub geam, familie, copii, părinți, posibilitatea de a merge, de a avea două mâini şi două picioare, merită recunoștință. Dacă ţi se pare că nu ai pentru ce să fii recunoscător, atunci mulțumește pentru că respiri şi pur şi simplu exişti. -pe parcursul zilei, la fiecare 2 ore reamintește-ţi – “aleg să fiu fericit”. Urmărește-ţi starea şi dacă observi că te-ai dus în suferință, întoarce-te şi spune-ţi – “da, acum nu-mi este ușor, însă aleg să fiu fericit”. -ocupă-te de corpul tău, practică exerciții de respirație care te vor ajuta să-ţi menții starea de fericire. Dacă vei urma aceste sfaturi 21 de zile, se va forma un nou obicei. Lăsați bucuria, recunoștința şi fericirea să devină noua voastră realitate. Este absolut posibil – să alegi fericirea în fiecare zi. Fii creatorul realității tale, creatorul vieții și atitudinii tale. Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!