Cea mai frecventa cauza a nefericirii o reprezinta faptul ca ne comparam cu cei din jur… poate tu ai ceva mai bun, si nu neaparat ceva material!

"Să înveți să zâmbești LUMII!. Să înveți să-ți zâmbești ție. Dimineața în oglindă. Vei vedea, chipul tău are altă strălucire. Ochii tăi prind viață. Apoi scoate zâmbetul în stradă. Chiar dacă unii te vor cataloga “ dus cu pluta”. E problema lor. Ai curajul să îi șochezi cu zâmbetul tău! Apoi mergi mai departe către următorul pas. Nu te mai lua așa de “în serios”. Stai calm. Nu ești tu buricul pământului. Ești doar un fir de praf în acest gigantic Univers. Azi ești aici, iar în următoarea secundă s-ar putea să nu mai fii. Aici. Vei fi cu siguranță altundeva… dar nu aici, cu cei pe care îi iubești. Învață să râzi în sinea ta de “prostiile” pe care le faci. Acceptă ca ești perfect în imperfecțiunea ta. Acceptă că poți fi lumină dar la fel de bine poți fi și întuneric. Nu e nimic rău în asta. Nu e nimic rău în faptul că uneori ești nevolnic, că poți avea mici răutăți, că există oameni care nu îți sunt pe plac sau care nu te plac la rândul lor. Nu e nimic rău în faptul că uneori ești trist, morocănos, ursuz, prost dispus, că ai nevoie să fii singur, că plângi, că râzi prea tare. Sau se poate întâmpla să fii nepoliticos, să te cerți, să înjuri în surdină. Toate astea la un loc ești TU! Acceptă-te! Apoi cel mai greu lucru (cel puțin pentru mine așa a fost) e să te debarasezi de nevoia de a controla totul. E imposibil să deții controlul! Oamenii care sunt “freack control” (adică obsedați de control) sunt cei care se îmbolnăvesc cel mai repede. Pentru că acea energie pușcă peste tot în corpul lor fizic. Nu sunt altceva decât semnale care vin să-ți spună: lasă viața să curgă. Ia-o mai lejer. Nu-l fă pe Șefu’ să râdă de planurile tale, are alte treburi mai importante de făcut. Dacă ai reușit toate astea, restul e floare la ureche. Mai ai de învățat doar câteva mărunțișuri. Înșiruirea lor e aleatorie, cum îmi vin în minte. Acceptă că ești “iubibil”, primește iubirea celor din jurul tău chiar dacă ea nu corespunde standardelor pe care le-ai trasat tu despre ce înseamna a iubi. Acceptă că suntem diferiți, dar în asta stă frumusețea vieții. Identifici lucrurile care îți aduc bucurie și fă-le loc în viața ta. Caută în adâncul tău creativitatea și scoate-o la lumină, manifest-o fără frica de a deveni penibil. Cântă, desenează, pictează, dansează. Gătește mâncăruri simple pentru tine și cei pe care îi iubești. Îmbrățișează, mângâie, ține de mână pe cineva, nu-ți fie frică să te lași atins. Atingerea dintre doi oameni e sacră, nu e nimic rușinos în ea. Sărută de câte ori ai ocazia. Fă plimbări lungi în natură. Îmbrățișează un copac. Minunează-te de măreția naturii. Citește o carte bună. Mergi la cinema să vezi un film (obligatoriu pop corn și Cola, hi hi hi). Mergi la un spectacol de teatru, opera sau muzică clasică. Cumpără-ți mici cadouri – le meriți. Învață ceva nou în fiecare zi. Fă mișcare pentru că e egal sănătate. Cunoaște oameni noi. Fă-ți prieteni. Râzi cu ei din toată inima. Ascultă muzica ce-ți place. Muncește cu pasiune. Fă-ți un Bucket list cu toate lucrurile pe care vrei să le faci în viață. Dă-le curs, rând pe rând. Dacă pui toate astea cap la cap, obții ceea ce se numește viață. Pune iubire în toate aceste acțiuni! Iubirea nu e otravă acidă! E bucuria vieții! E ingredientul pricipal. Fără de care VIAȚA, într-adevăr este toxică și acidă!" (de Juditt Pelea), sursa: internet Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

“O faptă bună este precum un clopot care cheamă oamenii la închinare.” – proverb danez

Cu totii avem momente cand – constient sau inconstient – ne comparam cu altii. Aceste ganduri nu fac decat sa acumuleze stres in corp si te impiedica sa te manifesti liber si creativ.

Cand te compari cu o alta persoana, nu te mai concentrezi pe tine insuti si pe ceea ce poti oferi lumii in felul tau unic.In timp ce comparatia poate fi o sursa de motivatie, ne poate atrage in capcana a indoielii de sine.

De aceea este momentul sa faci un efort, dificil, dar necesar, pentru a inceta sa te mai compari cu altii. Iata cinci pasi cu care poti incepe:

1. Accepta faptul ca te compari cu altii. – Primul pas pentru a renunta la a face comparatii este sa accepti ca o faci. Ti se va parea nefiresc sa te concentrezi numai asupra ta la inceput, pentru ca suntem obisnuiti sa ne comparam cu altii si sa fim comparati cu altii. Insa in momentul in care devii constient de ceea ce faci, poti alunga cu usurinta orice sentiment sau gand negativ. Inabusa-le in fasa si continua sa te concentrezi pe tot ceea ce tu poti oferi lumii.

2. Concentreaza-te pe ceea ce esti si nu pe ceea ce-ti lipseste. – Concentreaza-te pe felul in care te poti servi pe tine insuti, pe altii si lumea intreaga. Bucura-te pentru cei din jur si nu fii invidios. Cand ii ataci pe altii, te ataci, de fapt, pe tine. Cu totii suntem fiinte minunate si unice in felul nostru. Bucura-te de maretia din cei din jur si din tine insuti.

Cand te mai surprinzi comparandu-te cu altii, spune-ti urmatorul lucru

“Comparatia este un hot al bucuriei.”

Nu vrei sa fii lipsit de bucurie, de aceea iti vei corecta imediat gandurile si atitudinea. Incearca!

3. Priveste lucrurile din perspectiva. – Poate ca esti invidiat pentru ca locuiesti intr-un oras mare si ai un loc de munca de succes. Insa cu siguranta ca oamenii nu te-ar mai invidia daca ar sti cat de competitiv este domeniul in care lucrezi si cu cate refuzuri te confrunti. La randul tau, poate ii invidiezi pe altii pentru ca au o familie frumoasa si copii minunati. Insa nu le invidiezi noptile nedormite si sacrificiile pe care trebuie sa le faca zi de zi.

Publicitate

De cele mai multe ori, ceea ce in aparenta este putin, inseamna de fapt foarte mult, si invers.

Cu totii avem propriul drum, propria calatorie, personalitati si calitati unice. Daca te compari cu altii, nu vei avea timp sa te bucuri de propriile tale binecuvantari pe care le primesti urmandu-ti drumul.

4. Limiteaza-ti timpul petrecut pe retelele de socializare. – Vi s-a intamplat sa aveti una din acele zile minunate cand ati verificat postarile de pe retelele de socializare si brusc ati simtit ca vi s-a stricat toata ziua?

Daca vezi alte persoane care par sa le aiba pe toate (cariera, haine, concedii in locuri de vis etc) te poti surprinde comparandu-te cu ele si simtind ca tu nu ai nimic. Simti ca nu te ridici la acelasi nivel cu ele. Ceea ce faci, insa, este sa trimiti un mesaj subconstientului prin care ii spui „Nu sunt suficient de bun. Am nevoie sa am mai mult si sa fac mai mult pentru a fi la nivelul prietenilor mei [virtuali].”

Ceea ce este, de fapt, o mare greseala. Intotdeauna va exista cineva mai atragator, mai destept, mai bogat si mai amuzant. Si nu conteaza. Ce conteaza sunt calitatile tale si relatia unica pe care tu o ai cu cei din jur. Chiar si acele persoane care par sa aiba cariere de invidiat, relatii perfecte, garderobe ultramoderne, case de revista, au si zile triste, traume si tristete in viata.

5. Iarta-te. – Este in natura umana sa ne comparam cu altii. Iarta-ti acest obicei prost caruia ii cadem prada cu totii, insa fii ferm in decizia ta de a nu-l mai repeta.Vei vedea diferenta.

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
O familie a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie. Amandurora le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai. Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat: „Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos.” In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca: „Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri iar eu am strigat: „Nu face asta!”,”Nu-mi place!” „Lasa-ma in pace,” dar el a zambit doar si a spus cu blandete: „Inca nu!” Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. „Opreste!” Ametesc! O sa-mi fie rau!” am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit: „Inca nu. „Si iar m-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa... „Ajutor! Scoate-ma de aici!” Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta: „Inca nu. „Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista, inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie m-a scos afara si m-a pus pe raft… am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine!” Ei, asa este mult mai bine” m-am gandit. Dar, dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot. mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. „O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat! „EL doar a dat din cap si a spus: „Inca nu!” Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am, insistat. Am strigat. am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si EL m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma: „Oare ce are de gand sa-mi mai faca?” O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus: „Uita-te la tine.” Si m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!! El a vorbit bland: „Vreau sa tii minte, stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar, daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar, daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar, daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine.” Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta sfanta SA voie. Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi discuta putin cu OLARUL. „Asta imi este toata misiunea si rostul pe pamant, pentru care m-a inzestrat cu daruri – desi eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate partile, ca sa propovaduiesc iubirea lui Dumnezeu si sfintirea oamenilor prin iubire. De alte ganduri si rosturi sunt strain.” Sursa Manastirea Prislop Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!