Ce te impiedica sa ai o relatie fericita

În folclorul românesc zilele au sufletul lor, sunt făpturi care înainte umblau pe Pământ. Sunt zile bune și sunt zile rele, zile bogate și zile sărace, zile femeie și zile bărbat. Numărul zilelor este stabilit încă din vechime, însa alegoria, conținutul și fabulația lor mitică sunt locale. Fiecare zi din săptămână e personificată printr-o sfântă : Sfânta Luni, Sfânta Marți, Sfânta Miercuri, Sfânta Joi, Sfânta Vineri, Sfânta Sâmbătă și Sfânta Duminică. Legendele mitice ale fiecarei zile au supraviețuit alterate mai ales în basme și în Sinaxarul* creștin. Oamenii pe cari i-a făcut Dumnezeu au început a face la copii și tot făceau în toată ziua câte unul; așa a vrut Dumnezeu ca să facă zilele. În ziua întâi a făcut pe Duminica, fată; apoi pe Luni, bărbat; pe Marți, bărbat; pe Miercurea, femeie; pe Joi, bărbat, apoi pe Vinerea, femeie, precum și pe Sâmbăta, ca să aibă oamenii sfinți zile. (Elena Niculiță-Voronca**). In legendele românesti zilele saptamânii sunt asociate cu persoane umane cu caractere puternice si cu diferite insarcinari. Luni este un barbat care detine cheile de la Poarta Raiului si, când ajungi acolo, iti arata calea pe care trebuie sa mergi. E bun pentru începutul tuturor lucrurilor. Marti este tot un barbat care insa este inzestrat cu puteri malefice si manifesta un anume soi de rautate in tot ce face. Este o zi in care nu e bine sa pleci la drum sau sa incepi o actiune. Miercuri este o femeie buna care se inchina Maicii Domnului in cinstea careia credinciosii trebuie sa posteasca pentru Maica Domnului. Joi este un barbat puternic si norocos, protector al dragostei si casatoriei. E o zi benefică dragostei şi căsătoriei si se afla sub protectia Sfântului Nicolae. Vineri este sora Sfintei Duminici, o sfânta in a carei zi se posteste, e sora „Duminicii” şi stă sub semnul Crucii dătătoare de viaţă, pentru care se şi posteşte. Sâmbata este o femeie trista si nefericita preocupata de rânduielile mortilor. In ziua inchinata ei se deschid cerurile pentru ca cei aflati in lumea vesnica sa poata privi spre cei ramasi jos si sa le primeasca ofrandele, care se aduc moşilor de neam. Nu-i bine să începi nimic, nici lucru, nici drum şi, îndată ce te scoli, trebuie să-ţi faci cruce, „căci dracii toată săptămâna rod lanţurile diavolului”, iar sâmbăta doar într-o cruce se mai ţin. Duminica este o femeie frumoasa imprastiind bucurie. Alteori este o batrâna binevoitoare, retrasa de lume, traind intr-o casuta inconjurata de flori si de pasari. Vegheaza intotdeauna la binele oamenilor. E ziua rugăciunii, a învierii, a bucuriei, a nunţilor şi jocurilor. Se povesteşte că e o sfântă înveşmântată în alb care locuieşte într-un palat de aur, dincolo de apa sâmbetei; unii spun că ar fi verişoară primară cu soarele, alţii că ar fi mama Mântuitorului. Vrem nu vrem, exista zile faste si zile nefaste In popor se acorda unor zile caractere faste si nefaste, existând o multime de superstitii in acest sens. Una dintre acestea este Martea numita si Martea neagra. De aici divinitatea cunoscuta sub numele Martolea, o baba sluta, despre care se crede ca pedepseste femeile care lucreaza in ziua ei, omorându-le copiii sau imprastiind grindina. Are si doi sau mai multi fii cu picioare de cal. O alta semidivinitate este Joimarita, o persoana controversata, legata de Joia verde. Locuieste in munti sau in turla unei biserici si apare sub forma unor roti de fum sau a unei matahale care pedepseste femeile care nu si-au terminat muncile – respectiv torsul si tesutul – pâna in Joia Mare. Numele Marțolea și Joimărița denotă caracterul lor nefast, si sunt dedicate unor semidivinități răufăcătoare. Nu trebuie confundata cu o Sfânta care, uneori apare in locul Sfântului zilei. Nefaste sunt și zilele care se țin pentru gadini (animale sălbatice): lupinii – zile ce se țin pentru apărarea de lupi, de Păstorul lupilor, un semizeu; ursinii – zile ce se țin pentru apărarea de urși (zilele lui Moș Martin); ciumarca – zile ce se țin pentru apărarea de ciumă. În Oltenia există un calendar al ciumercelor, care se țin eșalonate pe zile și săptămâni, după mersul epidemiilor ce au avut loc în satele oltenești; rusaliile – zile ce se țin pentru a nu fi oamenii pociți de rusalii, iele, dânsele, vântoasele etc, semidivinități care pot fi când faste când nefaste; sânzienele – zile propice farmacopeei medicale și erotice care culminează cu noaptea de sânziene, când zilele farmacopeei și erotismului farmacopeic dezleagă plantele; zilele de Paști și de Paștile blajinilor, cu ritualul și caracterul lor fast și bogat; zilele Babelor și ale Moșilor care sunt când faste, când nefaste, după cum le socotește omul că răspund la dorințele lui de a prevedea firea, caracterul sau intemperiile bune sau rele din anul în curs. Dacă ți-a plăcut acest articol, nu uita să dai Like paginii noastre de Facebook si să-l Distribui mai departe!
Publicitate

Cunosti pe cineva care pare sa fie o alegere excelenta – inteligent, atractiv, cu un loc de munca decent – dar care pare sa nu reuseasca sa mentina o relatie? Poate ca acea persoana esti chiar tu?

Aceasta persoana merge la o multime de intalniri, chiar incepe cateva relatii si apoi, destul de rapid, cealalta persoana se indeparteaza, gasind o scuza banala pentru care nu mai poate continua.

Poate fi un mister de ce cineva care, din exterior, arata ca si cand nu ar avea o problema in a gasi dragostea de lunga durata, se lupta de fapt sa depaseasca o luna de zile in ceea ce priveste durata relatiei.

Ce se intampla de fapt in acest caz? Esti chiar atat de lipsit de noroc? Ce te impiedica sa ai o relatie de succes si de lunga durata?

Raspunsul este ca tu sau partenerul tau faceti una sau mai multe greseli fatale. Aceste greseli vor ucide destul de rapid o potentiala relatie de fiecare data.

Ma pot gandi la cinci greseli fatale pe care le poti face astazi si care pot reprezenta adevaratul motiv din spatele “ghinionului” care te urmareste in dragoste.

Daca vrei sa schimbi norocul in dragoste, verifica aceste cinci greseli fatale in relatiile de dragoste, vezi pe care dintre acestea le faci si incearca sa le eviti.

Acestea sunt cele CINCI greseli fatale care te impiedica sa ai o relatie de dragoste:

1. Nu esti niciodata satisfacut

Prima greseala este ca nu esti niciodata satisfacut. Daca esti mereu nefericit cu mancarea, cu bauturile, cu filmul, cu petrecerea, cu serviciul, cu hotelul sau cu ceva asemenea, partenerul tau se va simti anxios si nesigur.

De ce este aceasta o greseala fatala? Este pentru ca intr-o relatie, partenerul tau trebuie sa se simta bine in legatura cu sine insusi. Nemultumirea ta cronica cu tot ceea ce te inconjoara va face ca persoana cu care te afli sa simta ca niciodata nu vei fi multumit de el/ea. Aceasta greseala este un ucigas al relatiilor.

2. Exagerezi

Greseala numarul doi este reprezentata de exagerarea reactiilor. Daca se intampla sa te enerveze micile lucruri, sa te enervezi in legatura cu lucruri mici si lipsite de importanta sau daca te inchizi si esti tacut dintr-un oarecare motiv pe care partenerul tau nu-l vede, vei ajunge singur in cel mai scurt timp.

Publicitate

De ce aceasta este o greseala fatala? Deoarece partenerul tau trebuie sa simta ca poate fi relaxat si el/ea insasi in preajma ta si daca trebuie ca tot timpul sa fie mereu atenti de frica reactiilor tale extreme, vor ajunge sa simta ca nu merita relatia in sine.

3. Comportament pasiv-agresiv

A treia greseala este reprezentata de comportamentul pasiv-agresiv. Nimic nu face o persoana atat de furiasa ca atunci cand partenerul isi manifesta furia in mod indirect. Daca se intampla sa spargi lucruri, sa uiti sa faci ceva sau sa intarzi la unele intalniri, partenerul tau se va satura rapid.

De ce aceasta este o greseala fatala? Deoarece partenerul tau simte nevoia ca tu sa fii direct si rezonabil cu el/ea. Daca pretinzi ca nu esti nevos, dar exprimi in mod indirect furia fata de el, va incepe sa te urasca si s-a terminat.

4. Astepti ca partenerul sa te repare

Cea de a patra greseala este reprezentata de asteptarea ca partenerul sa te repare. Cu totii avem bagaje emotionale din copilarie, dar partenerul romantic nu este responsabil de vindecarea lor. Aceasta este treaba terapeutului nostru. Daca te astepti ca stima ta de sine, increderea si semnificatia ta sa vina de la partenerul tau, acesta va inceta sa mai vrea sa fie cu tine.

De ce aceasta este o greseala fatala? Pentru ca partenerul tau vrea sa se simta ca prietenul, partenerul si iubitul tau, nu ca parintele sau ca terapeutul tau. Daca ii atribui rolul de ingrijitor emotional, acesta se va simti impovarat de nevoile tale necorespunzatoare si nu va vrea sa ramana cu tine.

5. Esti un vampir emotional

Cea de-a cincea si ultima greseala fatala este aceea de a fi un vampir emotional. Relatia cu siguranta nu va functiona daca ceri in mod constant timpul, atentia, validarea sau aprobarea, sau daca discuti constant cu el sau daca incerci sa obtii o relatie de la el.

De ce este aceasta o greseala fatala? Pentru ca partenerul tau trebuie sa simta ca poate sa respire in relatie. Are nevoie de o relatie in care exista egalitate intre a oferi si a lua. Daca ii sugi toata energia persoanei respective, in cele din urma se va simti epuizat si nu va mai fi distractiv pentru aceasta sa se afle in preajma ta.

Publicitate
Alte Articole
Relatii
Despre orice fiinta vie, animal, insecta sau om se spune in general ca isi are caracterul propriu, sau pentru a utiliza un termen mai larg, caracteristici proprii. In limbajul curent, termenii de “temperament” sau “caracter” se utilizeaza nediferentiat si cu toate acestea in realitate ele desemneaza lucruri diferite. Temperamentul Temperamentul este prin esenta legat de latura vitala; el este sinteza tuturor instinctelor, tendintelor si impulsurilor pe care omul are dificultati in a le corecta sau a le suprima, intrucat ele isi au radacinile in natura sa biologica si fiziologica. Deci, temperamentul este mai curand inrudit cu latura animalica a omului. Carecterul In ceea ce priveste caracterul, fara a ne disocia de temperament, el reprezinta latura inteligenta, constienta, voluntara. Caracterul este rezultatul muncii constiente a omului, prin care el a reusit sa modifice – sa adauge sau sa reduca – ceva in temperamentul sau, cu ajutorul inteligentei, a sensibilitatii sau a vointei sale. Caracterul este comportamentul unei fiinte constiente care stie exact ceea ce face si incotro se indreapta, in timp ce temperamentul reprezinta numai impulsiunile de origine biologica, tendintele inconstiente. Caracterul poate fi considerat o sinteza a tuturor particularitatilor temperamentului dominate si stapanite. Fiecare om vine pe lume cu un anumit temperament, bine definit, care este aproape imposibil de modificat. Dar, cum caracterul este format din tendintele constiente ale omului, care gandeste, cantareste, care doreste sa se remarce in bine sau in rau, el isi poate crea un comportament, un mod de manifestare care adeseori vine in contradictie cu temperamentul sau. Acesta este caracterul. Privit astfel, caracterul este temperamentul nuantat, colorat, orientat si dirijat catre un scop, catre un ideal. El este asemenea unei obisnuinte create in mod constient si care ajunge, in final, o a doua natura. La nastere caracterul nu exista inca, el se formeaza cu timpul. La copii, acest lucru este evident: ei au temperament, dar nu au inca caracter. Hipocrate a delimitat patru tipuri de temperamente: sanguin, bilios (sau coleric), nervos si limfatic. Dar mai exista si alte clasificari. In astrologia traditionala, intalnim sapte: solar, lunar, mercurian, venusian, martian, jupiterian si saturnian. Se mai pot face trei distinctii functie de: predominanta laturii biologice – omul instinctiv – , predominanta laturii afective – omul sentimental – si predominanta laturii sentimentale – omul intelectual. Temperamentul defineste deci ceea ce omul este, dar mediul, familia, societatea, instruirea, si asa mai departe, exercita o influenta asupra lui, transformandu-l si formandu-i caracterul. Intrucat individul isi formeaza caracterul sub influenta mediului si a conditiilor in care traieste, se explica de ce el se poate imbunatati sau inrautati. Vointa personala si constienta intervine cu o pondere importanta in formarea caracterului si ea reprezinta ceea ce omul a hotarat sau a acceptat sa fie, dar si influenta celorlalti este foarte importanta. Sa luam exemplul unui om dinamic, furtunos, chiar violent: este atat de brusc si de categoric incat nu poate pronunta o fraza fara a-i rani pe ceilalti sau fara a le prejudicia interesele. Temperamentul sau impulsiv il impinge mereu la eruptii si explozii. Dar, intr-o buna zi, omul acesta realizeaza ca felul lui de a fi ii aduce prejudicii si cu vointa, ajunge dupa putina vreme sa-si imbunatateasca caracterul, sa-si toarne, cum se spune, putina apa in vin. In realitate, el a ramas capabil de a riposta prin injurii sau lovituri – si aceasta pana la sfarsitul existentei sale – dar, datorita vointei, a ajuns sa se poata stapani, sa gaseasca gestul, cuvantul, privirea care sa nu provoace stricaciuni. Acesta este caracterul. Caracterul este deci o forma de comportament (fata de ceilalti si fata de sine) format in jurul temperamentului. Este o atitudine, un mod de a actiona care rezulta din unirea, din imbinarea diferitelor elemente, calitati sau defecte determinate. Munca discipolului trebuie deci sa se bazeze pe aceasta cunoastere a temperamentului si a caracterului pentru ca, chiar si atunci cand temperamentul nu il predispune, sa reuseasca totusi sa-si formeze un caracter care sa se manifeste prin bunatate, grandoare si generozitate. Bineninteles ca nu este un lucru usor, caci altfel toata lumea si-ar fi format deja un caracter divin, dar trebuie lucrat in acest sens. La pisici, caini sau soareci, caracterul este maniera lor proprie de a musca, de a zgaria, de a latra, de a manca, de a alerga. Deci, foarte putin. Animalele au doar temperament, caci asa cum v-am spus, caracterul este o particularitate pe care omul si-o formeaza in mod constient; in timp ce animalele nu pot face nimic pentru a se transforma, ele sunt ceea ce le-a facut natura. Deci, diferenta dintre animale si oameni este aceea ca animalele sunt limitate prin temperamentul lor, ele sunt condamnate a nu iesi din limitele impuse de natura, raman fidele instinctelor lor. Cand se sfasie intre ele, animalele sunt nevinovate, ele nu incalca legile naturii, caci actioneaza conform legilor naturii. In timp ce omul dispune de multe posibilitati si conditii favorabile pentru a se transforma in bine sau in rau, sau chiar pentru a incalca legile naturii si pentru a fi neascultator. Am ajuns acum la o problema practica si anume: cum sa ne transformam. Evident, este un lucru dificil, caci materia fiintei noastre fizice si psihice este rezistenta si nu se lasa chiar atat de usor modelata. Cu toate acestea este posibil, si vom vedea cum anume. Intalnim materia sub patru forme: solida, lichida, gazoasa si plasma, corespunzatoare celor patru elemente: pamant, apa, aer, foc. Fiecare dintre aceste elemente se caracterizeaza printr-o subtilitate si o mobilitate superioare precedentelor. Putem spune ca regasim aceste elemente chiar si in om: corpul fizic corespunde pamantului; corpul astral (inima) corespunde apei; mentalul (intelectul) corespunde aerului si corpul cauzal (spiritul) corespunde focului. In ce raporturi se afla aceste elemente? Pentru a le intelege vom citi o pagina din marea carte a naturii vii. Soarele pune in miscare aerul, aerul actioneaza asupra apei, si apa asupra pamantului. Sa traducem: spiritul lucreaza asupra intelectului, intelectul lucreaza asupra inimii si inima lucreaza asupra corpului fizic. De aceea este necesar sa invatati sa lucrati cu spiritul vostru, caci el va ilumineaza intelectul, acesta la randul lui va va lumina inima iar inima va va purifica corpul fizic. Deci, puteti sa va transformati daca intelegeti interactiunea celor patru elemente: caracterul se va transforma mai intai si poate ca intr-o buna zi, chiar si temperamentul va putea fi putin modificat. Exista si posibilitatea de a ne transforma total, dar cu conditia de a incepe cu inceputul: cu spiritul. Introduceti in spiritul vostru o fiinta sublima, un ideal inalt, si concentrati-va zilnic asupra lui: el va introduce in voi vibratii noi care se vor propaga incetul cu incetul pana in adancul fiintei voastre. Bineinteles ca este o munca de lunga durata ale carei rezultate nu le veti remarca imediat, dar aceasta nu trebuie sa va opreasca din drum. Uitati-va cata vreme i-a trebuit marii ca sa fasoneze stancile! Asa incat, aveti incredere si curaj, caci intr-o zi veti sfarsi si voi prin a va fasona “stanca voastra “ adica corpul fizic. Omraam M. Aivanhov Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!