Ce spune un psiholog despre ‘a doua sansa’! Merita o persoana care a gresit, oa doua sansa?

De cele mai multe ori ne subestimam. Am observat-o la mine. La cei din jurul meu. La majoritatea dintre cei cu care imi intersectez intamplator pasii. Nu am inteles niciodata de unde provine aceasta teama absurda care ne inunda cele mai intime ganduri si ne amorteste simturile. Nu am inteles de unde ni se trage aceasta neincredere pe care o simtim in cele mai importante momente, in clipele in care trebuie sa iei cele mai dificile decizii. Nu am inteles de ce inima este atat de nelinistita in preajma alegerilor, de ce sufletul este atat de tulbure in preajma momentelor cheie din vietile noastre. Parca, cu cat ajungem mai aproape de ceea ce ne-am dorit, cu atat mai mult ne simtim mai departe de atingerea obiectivului personal. Ne lipseste increderea individului care are succesul de partea lui. Ne lipseste pasiunea si determinarea individului care stie ca va reusi. Ne lipseste motivarea omului care este una cu visul sau. M-am intrebat de ce fac asta. De ce ma subestimez. De ce nu am suficienta incredere in mine. De ce nu risc niciodata. De ce nu sunt spontana. Si nu am ajuns la vreo concluzie. Pur si simplu nu sunt asa. Sunt un altfel de om. Ceva mai prudent decat sunt altii. Ceva mai cuminte, mai analitic, mai lent. Imi place sa observ lucrurile si sa le disec. Si cand dau peste ceva care ma depaseste, pur si simplu ma dau deoparte. Fara sa incerc, fara sa ma stradui, fara sa-mi impun sa reusesc. De ce fac asta? Nu stiu. Raspunsurile intarzie sa apara. Stiu doar ca in sinea mea ravnesc la ziua in care o sa incetez sa ma subestimez, la ziua in care o sa incetez sa ma descurajez, la ziua in care nu o sa ma mai tem de consecinte. Ravnesc la ziua in care o sa-mi traiesc viata, pentru ca acum nu o fac decat pe jumatate. Stiu asta in sinea mea. Si devine mai greu cand o recunosc si o spun cu voce tare. Nu am suficienta vointa pentru a lasa in urma toate aceste retineri, dar acest lucru nu ma impiedica sa lucrez constant la mine insami. Si poate ca traiesc cu jumatati de masura, si poate ca ma subestimez din cand in cand, si poate ca port in suflet indoieli si regrete, insa sper ca toate acestea sa ma duca in punctul in care imi iau inima in dinti si incetez sa ma lamentez pentru fiecare esec din viata mea. Poate …am aceasta speranta pentru mine. Si pentru toti cei care ne subestimam si traim in culori de gri. Lumea pentru noi nu e deosebita, nu e minunata, nu e extraordinara. Noi vedem lumea asa cum este ea, desi poate ne dorim sa o vedem asa cum o vad ceilalti. Miraculoasa. Frumoasa. Plina de provocari si necunoscute. E dificil sa te schimbi. Nu imposibil, insa! Stiu asta, mai trebuie sa lucrez in aceasta directie. „Cautam mereu putere si incredere in afara mea, dar acestea vin dinauntru. Erau acolo dintotdeauna” ~ Anna Freud
Publicitate

Probabil si tu te gandesti la ex-ul pe care-l vrei inapoi si nu doar pentru ca il iubesti, ci pentru ca intuitia-adica cel mai de nadejde aliat al tau- iti spune: “Mai da-i o sansa!”. In plus, nu-i dai doar lui o sansa, ci si tie pentru ca a mai trecut un timp si esti mai sigura pe tine, mai degajata, mai plina de viata si acum stii cum sa-i pui catusele pentru a ramane prins in viata ta.
Sunt doua variante posibile: SA ACORZI o a doua sansa unei relatii incheiate in urma cu ceva timp sau SA NU acorzi o a doua sansa. Iata de ce da si de ce nu:

A doua sansa – Da, poate!

Probabil si tu te gandesti la ex-ul pe care-l vrei inapoi si nu doar pentru ca il iubesti, ci pentru ca intuitia-adica cel mai de nadejde aliat al tau- iti spune: “Mai da-i o sansa!”. In plus, nu-i dai doar lui o sansa, ci si tie pentru ca a mai trecut un timp si esti mai sigura pe tine, mai degajata, mai plina de viata si acum stii cum sa-i pui catusele pentru a ramane prins in viata ta.

Atunci cand te vezi cu el dupa 1 an, 2 sau 3… de ce nu 10 sau 20 cum ii spui pentru a doua oara: “Salut!”? Ai putea alege varianta-cu lacrimi in ochi- asa cum stii tu bine ca-i place lui. Asta il va flata, il va face sa-si dea seama ca l-ai iubit in tot acest timp, dar nu uita ca tu te-ai maturizat si acum esti mult mai puternica… ai incredere in tine-nu asta este varianta corecta. Spune-i a doua oara “Salut!” cu zambetul pe buze -e cel mai frumos lucru. Arata-i cat de fericita poti fi chiar daca esti singura si nu-i propune tu o posibila impacare.

Publicitate

Lasa-l pe el sa faca acest lucru-vei vedea ca nu vei avea prea mult de asteptat. Si nu uita: dupa al doilea “Salut!” tu decizi ce vrei sa se intample. Discuta cu el, dar fii puternica si nu uita: ciorba reincalzita este mai buna daca stii cand sa-i pui sarea si piperul. Spune-i : “Salut!” asa cum simti si da-ti o a doua sansa.

A doua sansa: Nu, nu se mai poate!

De multe ori ne gandim la fostele iubiri si uitam care au fost motivele care au dus la ruptura decisiva. Pastrarea amintirilor frumoase “venin” ce ne determina nu doar sa ne gandim “cum ar fi fost daca…”, ci si sa ne gandim la o a doua sansa; dar de ce sa nu ii dam a doua sansa?

1. In ciuda faptului ca am uitat motivele care au produs ruptura interminabila ele au existat, au fost solide si vor mai fi si dupa sansa cu numarul doi. Oamenii, atunci cand se impaca, rareori repara greselile trecute; in general tind sa se comporte la fel, ceea ce poate fi mult mai greu decat prima data. Cel mai bine e sa alegeti sa fiti amici (dar nu din aceia care-si spun chiar tot) si gandeste-te ca acest statut de amica iti va clarifica multe situatii in care ai fost geloasa sau te-ai simtit data la o parte.

2. Oameni noi, obiceiuri noi. Oameni vechi, aceleasi obiceiuri. Daca va schimbati domiciliile, locul de munca, gasca de prieteni, chiar si temporar, veti observa o schimbare a mentalitatii. Daca doar tu ai parte de aceasta schimbare si-ti amintesti bine ca tu esti cea care a pus capat relatiei din cauza obiceiurilor lui e bine sa nu te legi inca o data la cap. Tu esti cea care are nevoie de altceva, de altcineva si o sa-ti gasesti jumatatea curand. Ai incredere in tine si gandeste-te bine inainte sa faci ceva -a doua sansa rareori ridica palate.

Publicitate
Alte Articole
Relatii
Mai ales atunci când vine vorba de dragoste, căci, uneori, înţelesul vine prea târziu. Terapeutul Danielle Sax ne împărtășește lecțiile de dragoste pe care le-a învăţat de-a lungul vieţii. Deseori, călcăm pe aceeaşi greblă, înainte de a ne da seama unde am greşit şi de ce relaţia nu a mers. Când va veni timpul să vorbesc cu copii şi nepoţii despre dragoste, cu siguranţă le voi împărtăşi cele 3 lecţii de viaţă pe care le-am asimilat. 1. Este imposibil să forţăm o altă persoană să ne iubească Este posibil doar să devenim o persoană care ar putea fi iubită. Pe de altă parte, însă, omul pentru care simţim o afecţiune puternică, ne-ar putea şi iubi înapoi, dar şi respinge. Asta e viaţa! Era bine să fi ştiut despre asta înainte de a încerca să mă schimb pentru iubirea şi atenţia altui bărbat. Tânără fiind, însă, eram prea sensibilă pentru a accepta că iubirea mea ar putea fi respinsă. Mi se părea că ceva este greşit în mine şi că nu sunt îndeajuns de bună. Eram dezamăgită nu doar din cauza bărbaţilor. Mă întristau şi prietenele şi bunicii şi profesorii care, aparent, nu mă iubeau la fel de mult cum îi iubeam eu. Deaceea, făceam tot posibilul ca să le plac. Acum îmi dau seama că este imposibil să controlezi sentimentele altora. Dar am înţeles că putem deveni o versiune mai bună a noastră înşine şi astfel oamenii care ne înconjoară ne pot admira părţile bune. Şi doar apoi, ei vor hotărî dacă vor sau nu să facem parte din viaţa lor. Noi, de asemena, avem dreptul la alegere: nu suntem obligaţi să iubim pe cei, care ne iubesc pe noi. 2. Fiecare iubeşte în felul său Acest sfat este extrem de necesar pentru femeile care încearcă să-şi înveţe partenerul cum să-şi exprime sentimentele corect şi cum să se comporte în relaţie. Eu am încercat să-mi învăţ partenerul cum să-şi manifeste iubirea în aceeaşi manieră în care o fac eu. Până la urmă s-a dovedit a fi o experienţă eşuată. Încetaţi să le explicaţi celorlalţi cum să vă iubească! Permiteţile să fie ei înşişi, pentru că dragostea poate exista doar printr-o revelaţie a sensibilităţii individuale. Doar înţelegerea şi recunoştinţa pentru sentimentele celuilalt sunt garanţia unei relaţii de calitate. 3. Dragostea adevărată este întotdeauna necondiţionată Iubirea necondiţionată este necesară nu doar faţă de cei dragi, dar şi faţă de noi înşine. Această lecţie este îndeosebi de importantă, întrucăt cu toţii, de regulă, iubim condiţionat. În mod constant, analizăm şi criticăm totul, dar uităm că iubirea adevărată poate fi trăită doar când vom înceta să ne judecăm reciproc. Cu toate acestea, este imposibil să iubim necondiţionat o altă persoană, dacă nu am învăţat încă să ne iubim pe noi înşine. Iuirea de sine nu este în nici un caz un lux, ci o necesitate. În caz contrar, toate relaţiile ar fi condamnate. Cu cât mai devreme veţi învăţa să vă iubiţi ve voi înşivă şi pe partenerul dumneavoastră cu atât mai bine. Cu siguranţă viaţa a pregătit pentru noi mult mai multe lecţii de dragoste. Totuşi, să fi ştiut aceste 3 poveţe când eram tânără, eram să sufăr mai puţin şi să fac mult mai puţine sacrificii. Acum ştiu că relaţia merge bine, atunci când o lăsăm să se dezvolte natural, fără a o forţa. Sunt foarte recunoscătoare de relaţiile amoroase pe care le am acum şi am o atitudine calmă faţă de cele care s-au încheiat. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!