Motto: „Ataşamentul este originea şi rădăcina suferinţei, aşadar este cauza oricărei suferinţe. ” – Buddha
Budiştii consideră că un om va fi cu adevărat fericit atunci când va duce o viaţă fără ataşamente, abia atunci el va fi cu adevărat liber.Oare au ei dreptate? Oare am fi mai fericiţi dacă ne-am elibera de posesii şi am evada din zona noastră de confort şi siguranţă?
Eu personal, consider că ei au în mare parte dreptate cu această perspectivă şi chiar observ din ce în ce mai pregant, cum ataşamentele noastre generează suferinţă. Nu consider că este greşit să ajungem să ne ataşăm, să ţinem cu adevărat la o persoană dragă sau un obiect. Ceea ce consider greşit este să ajungem să ne identificăm cu acea persoană sau acel obiect, să devenim dependenţi de existenţa lor pentru că prin intermediul lor, ne simţim în siguranţă.
Atunci când lăsăm ataşamentul să ne ghideze, s-ar putea să realizăm că ne-am distanţat enorm de persoana pe care o numeam la un moment dat „Eu”. Vom observa că acţiunile noastre sunt generate de frica de a nu pierde persoana sau obiectul de care ne-am ataşat. Ne întrebăm : „Ce mă fac dacă o s-o pierd? Nu voi mai fi fericit niciodată.”. Aceste gânduri apar deoarece, tocmai datorită ataşamentului, uităm că noi suntem Centrul propriei noastre vieţi şi că doar noi suntem responsabili pentru emoţiile pe care le simţim. Şi astfel, preferăm să lăsăm persoane sau obiecte din exterior, de care, bineînţeles ne-am ataşat, să fie responsabile de siguranţa şi fericirea noastră.
Cum putem schimba asta? Primul pas este de a observa atunci când suntem foarte ataşaţi.Al doilea pas este să observăm cum ne influenţează viaţa acest ataşament pe care l-am dezvoltat. Ne influeţează pozitiv sau negativ? Iar ultimul pas, constă în a ne detaşa până când ne reîntoarcem la a fi Centrul propriei vieţi, până când ne reamintim cine suntem. Cea mai drastică soluţie este să îndepărtăm din viaţa noastră factorul care determină ataşamentul.
Cat de mult inseamna sa daruiesti
Motto : ”Eu posed cu adevărat doar ceea ce am dăruit.” -Seneca
Cred că a dărui, acum în zilele noastre, este singura acțiune care ne-ar transforma ca specie. Să simțim cu adevărat să împărțim cu ceilalți. Să dăruim din ceea ce avem celor care au nevoie. Să dăruim iubire, să dăruim atenție și înțelegere celor din jurul nostru. Să dăruim aproapelui nostru acceptare și respect .
Este momentul în care, nu trebuie să mai lăsăm gânduri precum: ”Da dar mai încolo nu o să am. Nu pot împărți.” , ”Lasă, să dăruiască cei care au mai mult. ” etc. să ne stingă dorința de a oferi aproapelui nostru. Aceste constrângeri sunt create doar de noi.
Împreună, suflet blând, trebuie să realizăm că avem puterea de a-i ajuta pe ceilalți, puterea să oferim din ceea ce suntem, cu scopul de a avea grijă de cel care are nevoie. Chiar avem această putere! Să nu te îndoiești de asta, suflet blând! Știu că uneori, nu ai încredere că tu ești capabil să ajuți și că există oameni mai ”calificați” pentru asta. Toți putem să dăruim din timpul nostru și aptitudinile noastre pentru a face bine.
O dată ce am învățat să dăruim fără să ne fie frică de lipsuri, vom face un pas imens in evoluția noastră spirituală, un pas ce va genera bazele unei comunități globale unite.
Fericirea in relatia de cuplu
La un seminar pentru cupluri ce s-a desfășurat la Universitatea din Fresno (California, SUA), unul dintre vorbitori i-a adresat o întrebare unei femei: „Soțul d-voastră vă face fericită? Cu adevărat vă face fericită?”
În acel moment, soțul se întinse, arătând o mare siguranță. Știa că soția va spune da, deoarece nu se plângea niciodată.
Soția sa, totuși, a răspuns printr-un ”NU” , foarte clar!
„Nu, soțul meu nu mă face fericită”!
Bărbatul a rămas dezorientat, dar ea a continuat: „Soțul meu nu m-a făcut niciodată fericită și nici nu o va face. Eu sunt fericită. Dacă eu sunt sau nu fericită nu depinde de el, ci de mine. Eu sunt singura persoană de care depinde fericirea mea.
Eu decid să fiu fericită în orice situație și în orice moment al vieții mele, deoarece, dacă fericirea mea ar depinde de cineva, de lucruri sau de circumstanțe de pe Pământ aș avea mari probleme.
Tot ceea ce există în această viață e într-o mișcare continuă: ființa umană, bogățiile, corpul meu, clima, șeful meu, plăcerile, prietenii, sănătatea mea fizică și mentală, și aș putea să adaug o listă cu lucruri interminabilă.
Trebuie să decid să fiu fericită independent de tot ceea ce există! Dacă astăzi am casa plină sau goală, sunt fericită! Dacă ies singură sau însoțită, sunt fericită! Dacă munca mea este bine plătită sau nu, sunt fericită!
Astăzi sunt căsătorită, dar eram deja fericită când eram singură.
Sunt fericită de mine. Alte lucruri, persoane, momente sau situații sunt pentru mine experiențe care pot să-mi ofere momente de bucurie sau de tristețe.
Învăț din experiențele trecătoare și trăiesc pe cele care sunt eterne precum a iubi, a ierta, a ajuta, a înțelege, a accepta, a consola.
Sunt persoane care zic: „Astăzi nu pot să fiu fericit pentru că sunt bolnav, pentru că nu am bani, pentru că e cald, pentru că e foarte frig, pentru că cineva m-a jignit, pentru că o persoană nu mă mai iubește, pentru că nu știu să mă pun în valoare, pentru că soțul meu nu e cum speram, pentru că fiii mei nu mă fac fericită, pentru că prietenii mei nu mă fac fericită, pentru că slujba mea este mediocră” și așa mai departe.
Iubesc viața pe care o am nu pentru că ar fi mai ușoară ca a altora, ci pentru că am decis să fiu fericită ca și persoană și sunt responsabilă de fericirea mea.
Când eliberez pe soțul meu sau pe oricare altă persoană de această obligație, îi ușurez de greutatea de-a mă purta pe umerii lor. Viața fiecăruia devine mult mai lejeră.
În acest fel am reușit să am o căsătorie reușită în cursul anilor”. Să nu lași în mâinile nimănui o responsabilitate așa de mare precum susținerea fericirii tale! Fii fericit, chiar dacă e cald, chiar dacă ești bolnav, chiar dacă nu ai bani, chiar dacă cineva te-a rănit, chiar dacă cineva nu te iubește.
Toate acestea sunt valabile pentru bărbați și femei de orice vârstă.
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
