DORUL este un sentiment de rezerva. Apare atunci cand lipseste cineva, ceva si ii ia locul. Nu trebuie sa fie o cauza, ci un efect. Este sentimentul cel mai frustrant si totusi cel mai frumos. Parca este mai frumos decat dragostea si asta este ironic, pentru ca dorul este efectul dragostei si nu invers. Efectul dorului nu tine de tine, ci de persoana care il naste. Poate fi cel mai sfasietor sentiment si durerea (care nu trece cu niciun medicament) daca cealalta persoana nu te mai vrea… sau cea mai fericita apasare daca stii ca esti asteptat de ea.
Dorul este un sentiment egoist. Cel mai egoist. Cand ti-e dor de cineva, nu ti-e dor de acea persoana, ci de cum te simti tu langa acea persoana. Dor de felul in care te face sa te simti, sa te porti, sa zambesti, sa vorbesti, sa traiesti.
Dorul nu este o slabiciune, nu este o nevoie, desi se confunda cu asa ceva de multe ori. Nevoia este efectul dorului. Persoana care lipseste este drogul, dorul este extazul, nevoia este sevrajul. Sa se creeze institutii de reabilitare pentru asa ceva si n-ar mai fi nimeni liber pe strazi.
Dorul este dovada unei parti frumoase in fiecare om. Chiar si in cei care credem ca sunt cei mai rai. N-am auzit niciodata „mi-e dor sa fac rau…”. Cu toate astea, dorul te poate face sa te simti cel mai rau, emotional vorbind.
Dorul este moneda de schimb, tributul, taxa pentru ce si cat iubesti. Ai gasit pe cine sa iubesti si te face sa te simti cel mai fericit. Deodata, esti mai puternic, mai frumos, mai interesant, mai tanar. Cand pleaca acea persoana de langa tine, pentru o ora, o zi, o viata, dorul este acolo sa-ti faca „nota de plata”. Si depinde in cine ajunge. Pe unii ii mananca si ii macina pe dinauntru, ii transforma in niste fantome ale unei iubiri, iar pe altii ii hraneste, le da putere sa faca timpul sa treaca mai repede pana se vor afla, din nou, in preajma persoanei cu potential de drog.
Dorul te face sa spui cuvinte pe care nu credeai ca o sa le spui, vreodata. Si face asta de mai multe ori decat dragostea. Sa recunosti sau sa admiti ca iubesti este pentru cei mai multi mai usor decat sa recunosti ca ti-e dor. Pentru ca dorul presupune o dependenta fata de cineva. Plus ca nu dragostea te face sa dai la 3 noaptea mesaje sau telefoane fostei sau fostului iubit, ci dorul… si alcoolul sau orgoliul ranit.
Dorul este un mers pe sarma. Unii ajung bine la capatul celalalt al ei, altii cad si, data viitoare cand vor mai iubi, isi vor pune plasa de siguranta, sa nu mai doara asa tare cand se prabusesc… Si, de obicei, plasa aceasta de siguranta devine, mai degraba, un scut care nu lasa nici sa intre si nici sa mai iasa emotii. Si atunci o sa spui foarte greu si foarte rar „mi-e dor”. Dar nepronuntat, nespus, neimpartasit, dorul va rugini acel scut cu lacrimile care-ti vor plange pe dinauntru si vei scartai din toate incheieturile sufletului tau.
Dorul este o surpriza. Nu stii pe cine poate face fericit dorul tau. Ca poate cel sau cea de care ti-e dor nu stie ca simti asa despre acea persoana. Daca ti-e dor de cineva, spune-i. Chiar daca n-ati mai vorbit de mult timp si chiar daca nu-ti raspunde inapoi. Sau nu imediat. Dar daca ti-e tare dor de cineva, inseamna ca acea persoana, in ochii tai, este un om special, un om bun, cu toate relele lui.
Asadar, adu-i aminte ca cineva se gandeste frumos la el. O sa vezi ca atunci cand pronunti formula magica „mi-e dor de tine”, dorul mai adoarme putin…
