Experienţa este câştigată odată cu vârsta şi se spune că, pe măsură ce îmbătrâneşti, înţelepciunea şi libertatea compensează pierderea prospeţimii tinereţii şi a frumuseţii. Trăim într-o societate în care, mai mult ca niciodată, vârsta a încetat să devină un factor definitoriu şi s-a transformat… într-un număr.
Din fericire, te poţi bucura la 30 de ani de maturitatea de la 60, fără să fi trecut prin viaţă: am strâns pentru tine cele mai preţioase sfaturi de la femeile frumoase, la interior şi la exterior, care au împlinit această vârstă!
22 de sfaturi de la femeile de 60 de ani pe care trebuie să le cunoşti la 30
Vârsta este doar un număr. Nu e o filosofie inventată de americani, iubitori de fraze motivaţionale, ci un adevăr. Nu buletinul îţi oferă vârsta, ci ochii, zâmbetul şi comportamentul. Nu permite nimănui să îţi spună că eşti prea bătrână pentru a face ceva şi acceptă cu graţie trecerea anilor.
Ai grijă de tine! Este probabil cel mai important sfat de la o femeie de 60 de ani către una de 30. Fă sport, nu te expune la soare şi zâmbeşte cât mai des, iar la 60 de ani vei avea faţa pe care o meriţi, aşa cum spunea Coco Chanel.
Nu strânge obsesiv lucruri, ci amintiri. Alege să ieşi în oraş cu un prieten sau să te bucuri de o experienţă, în loc să îţi cheltui tot salariul pe shopping la reduceri.
Călătoreşte, citeşte, învaţă neîncetat. La 30 de ani, ai mintea, răbdarea şi capacitatea de a acumula atât de multe informaţii! Ai început să descoperi lumea şi să te cunoşti pe tine. Nu te abate de la acest drum.
Fă cât mai multe fotografii. Sunt oameni care te vor părăsi sau de care te vei îndepărta, dar imaginile cu ei vor rămâne de-a pururi.
Trăieşte fiecare zi ca şi cum ar fi ultima. Da, este un clişeu, până când… nu mai este. Nu ştii niciodată unde te duce viaţa.
Gândeşte pozitiv şi alege să observi întotdeauna binele dintr-o situaţie, nu partea negativă. Încearcă să bârfeşti cât mai puţin! Luptă împotriva preconcepţiilor: la cinci minute după ce ai întâlnit prima dată o persoană, doar o vezi, nu o cunoşti.
Alege-ţi un partener de viaţă cu mintea, cu trupul şi cu sufletul. Poate că hormonii sunt puternici la 20 şi la 30 de ani, dar, în timp, chimia va fi înlocuită de afecţiune şi de prietenie.
Renunţă la relaţiile toxice. Fie ele cu iubiţii sau cu prietenii, relaţiile toxice nu vor face decât să te tragă înapoi. Viaţa e prea scurtă pentru ele.
Donează! Nu neapărat bani, ci obiecte, haine, timpul tău. De asemenea, fă curăţenie cât mai des în spaţiul în care locuieşti şi debarasează-te de lucrurile inutile. Te vei simţi eliberată!
Profesia potrivită este cea pe care o iubeşti uneori, o tolerezi de cele mai multe ori şi care îţi plăteşte facturile. Sunt foarte puţini oameni care îşi adoră în fiecare clipă a vieţii lor jobul (şi majoritatea mint). Nu te crampona de această iluzie!
Nu încerca să fii perfectă şi nu imita comportamentul altora. Fii tu însăţi, fii originală! Cu cât eşti mai diferită de ceilalţi, cu atât mai bine!
Vei înflori după 30 de ani. Acum ştii ce haine te avantajează, de ce creme ai nevoie şi ce coafuri ţi se potrivesc. În plus, încrederea în tine, pe care nu o ai decât rareori până la 30 de ani, e atât de sexi!
„Dezbracă-te” de emoţiile negative ca de o haină veche. Invidia, resentimentele, gelozia și ura te vor îmbătrâni înainte de vreme. De asemenea, nu merge niciodată la culcare supărată pe cineva (sau pe tine) şi învaţă să ierţi!
Asumă-ţi riscuri! Da, e un alt clişeu, dar cu totul adevărat: vei regreta mai mult lucrurile pe care NU le-ai făcut. Nu aştepta să atingi vârsta de 60 de ani pentru a realiza că viaţa ta a stagnat în acelaşi loc în care a început.
Familia e cea care contează. La sfârşitul zilei, ei îţi vor fi alături. Preţuieşte-i şi nu înceta niciodată să le arăţi cât de tare îi iubeşti, chiar dacă nu sunt perfecţi. Nicio familie nu este. Nu te lăsa păcălită de ilustraţiile cu poleială aurie ale altora.
Fă copii atunci când simţi (şi dacă simţi). Nu procrea pentru că aşa spune lumea! Atunci când îi ai, permite-le să fie liberi şi nu uita să mai înveţi şi tu câte ceva de la ei: ascultaţi cu urechea potrivită, copiii sunt cei mai buni profesori de viaţă.
Fii independentă şi transformă-te în propriul cavaler cu armură strălucitoare. Nu depinde de nimeni: trebuie să ai banii tăi şi să îţi antrenezi muşchii (fizic şi psihic) pentru a te putea apăra mereu singură.
Dezvoltă-te încontinuu! Găseşte hobby-uri care te definesc, lasă-te mereu inspirată şi evită capcana de a crede că ai reuşit sau că le ştii pe toate. Nu există perfecţiune, doar autosuficienţă.
Nu te vorbi niciodată de rău! Nu spune lucruri rele despre tine şi, mai important, nu le gândi. „Pot sau nu pot”- vei avea dreptate, în ambele cazuri. Tu eşti cea care îşi stabileşte limitele.
Învaţă să te bucuri de lucrurile simple. Un sărut, un fel de mâncare delicios, o călătorie de o zi: nu destinaţia, ci drumul este cel care contează în viaţă.
Iubeşte din tot sufletul, fără egoism. Este cea mai importantă lecţie de viaţă a unei femei de 60 de ani către una de 30!
Tu ce părere ai despre aceste sfaturi? Vei ţine cont de ele la 30 de ani? Ţi-ai fi dorit să le fi știut când erai mai tânără?
Mereu va exista o persoana pe care nu vei putea sa o uiti niciodata
Mereu va exista acea persoană pe care nu o voi putea uita niciodată. Desigur, există uneori zile, luni, chiar ani când nu îmi amintesc de el, dar de îndată ce îl văd sau îi aud numele din întâmplare, totul în interiorul meu se alterează și mi se pune un nod în gât. Iar atunci când îmi este aproape, în stomac nu sunt doar fluturi, ci o întreagă grădină zoologică.
Într-o clipă, toate acele sentimente pe care le-am negat în tot acest timp, toate amintirile pe care am încercat cu disperare să le uit, toate apar iar. Îmi apare dorința de a mă apropia de el pentru a-l întreba: „Ți-a fost dor de mine? Ți-a fost dor de noi?”. Și mă urăsc pentru asta. Mă gândeam că atunci când îl voi vedea cu altcineva voi înțelege că totul a rămas în trecut. Dar nu este așa, cel puțin nu pentru mine. Sună jalnic, dar dacă m-ar suna și m-ar întreba:„Ne-am putea întâlni?”, aș lăsa totul baltă și aș pleca la el. Da, știu, știu, este o prostie, dar este și plăcut să știu că doresc atât de mult pe cineva și că în lumea asta instabilă de un lucru sunt 100% sigură.
Încă îmi pot aminti micile detalii – cum îi miroase cămașa, cum iubea cafeaua cu un vârf de cuțit de scorțișoară sau sunetul vocii lui când a auzit că am mers cu un alt tip la film. Aceste amintiri încă trăiesc în mintea mea. De atunci au trecut mulți ani și nu pot să cred că, după toate acestea încă îmi este dor de el. Poate nu pot să-l uit, pentru că încă nu pot accepta faptul că nu m-a iubit atât de mult cum l-am iubit eu, cum doream și cum aveam nevoie să mă iubească.
Recunoașteți! Pentru fiecare dintre noi există acel om de care ne vom aminti mereu și la care ne vom gândi ca la Omul nostru. Fiecare dintre noi are acea persoană care îi poate întoarce ziua cu susul în jos. Și aceste sentimente totuși sunt frumoase, pentru că arată că nu suntem total morți pe interior, că putem iubi pe cineva atât de mult. Poate, într-o zi nu voi mai simți nimic. Poate într-o zi voi învăța să nu mai sper și să accept totul așa cum este. Poate.
Dar merită?
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
