Image

Cate lucruri minunate „pierdem” din teama de a nu le pierde…

Publicat de Patricia Esca pe 12 February 2020 in De Suflet

Noi, inimile frumoase, ne consumam o imensa doza de energie pentru a obtine….LUCRURI. Apoi ne declaram mandri si eterni proprietari asupra acelor lucruri, Iar in final ne consumam ce a mai ramas din energie pentru a evita sa pierdem ceea ce am obtinut. Stiu ca sunteti de acord cu mine pana aici.

Luptam pentru a apara ziduri, nu pentru ceea ce se afla dincolo de ele. Si asta e trist, intr-un fel sau altul.

Ne e teama ca vom pierde ceea ce in realitate nu avem si n-am avut niciodata. Dar nici nu ne-am chinuit sa obtinem. Oamenii nu sunt bunuri, in orice fel am privi clasificarea lor. De aceea, fiintele nu se pot pierde, pentru ca nu sunt obiecte, iar radacina cuvantului fiinta este a fi, nicidecum a avea. NU NE APARTINE NIMIC si nici NU APARTINEM NIMANUI.

Si atunci, ce putem face pentru a nu mai trai cu teama de a pierde? In primul rand, trebuie sa fim oameni. Da, e un cuvant complex acesta si inglobeaza o sumedenie de…lucruri. In al doilea rand, indrazneste sa fii tu! Elibereaza-te de masti. Nimeni nu e curios sa afle ceva ce dupa un timp dispare si raneste. Ba mai mult, iti aduce suferinta si tie. E frumos sa te poti privi in oglinda si sa vezi acelasi om care te prezinti ca esti.

Frica de a pierde? Daca credeti ca frica inseamna doar acea emotie puternica care isi instaleaza prezenta in tot corpul va inselati…. A M A R N IC. Acea emotie dureaza doar cateva secunde, sau minute, cel mult.

Frica, este mult mai mult de atat. Este ca un sunet de fundal, care se instaleaza singur.

Cea mai pacatoasa frica este frica de a pierde ce avem, sau ceea ce credem ca avem. Cu totii am pierdut cate ceva: timp, mai ales. Apoi cine stie? Ocazii? Oameni dragi? Bani ?Trenuri…

Trebuie stiut ca fericirea si linistea ne-o asiguram singuri si ca aceste valori personale nu depind de nimeni . Cei din jur ne pot doar amplifica fericirea pe care noi o avem deja. Si pana la urma atasamentul e cauza suferintei tuturor pierderilor.

De ce oamenii nu mai zambesc?

E adevarat ca sunt momente in care ai impresia ca in jurul tau nimeni nu zambeste. Cel mai des mi se intampla dimineata in autobuz … E o tristete generala, toata lumea ori se uita in gol, ori citeste sau sta pe telefon ca sa nu adoarma, ori vorbeste cu oricine numai sa nu se lase doborat de oboseala.

Nu ca ai avea mari motive de zambet dimineata cand pleci la munca. Dar ala e cel mai trist moment al zilei, dupa mine. In rest, cred ca eu prefer sa vad partea plina a paharului si sa vad fix acei oameni speciali. Trec pe langa cei tristi, cu fata impasibila, care merg pe strada cu gandurile departe si ma las cucerita de cei care rad, zambesc, se joaca, se harjonesc, citesc ceva si incep sa rada, se plimba prin parc si sunt fericiti.

Ma opresc sa vorbesc cu un caine si ii zambesc, vad un copil mic care se joaca si ma surprind stand cateva minute sa il privesc si sa ii zambesc. Oamenii zambesc mult, trebuie doar sa ii vezi. Pentru ca da, nu degeaba se spune “Zambeste, maine va fi mai rau”…!!

Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Facebook Distribuie pe Telefon

Despre Patricia Esca

Ne bucuram sa o avem in echipa noastra pe Patricia, o profesionista desavarsita care a adus siteului revistasufletului.net un plus de valoare. Se ocupa de editat si publicat articole inca din 2010, in tot acest timp acumuland experienta pe care astazi o imparte cu noi toti!