Cat de mult ne afecteaza posesivitatea

„Să fim tot timpul recunoscători: poate n-am învăţat prea multe lucruri azi, dar cel puţin am învăţat câteva. Dacă n-am învăţat nici măcar atât, măcar nu suntem bolnavi. Şi dacă totuşi suntem bolnavi, cel puţin suntem în viaţă. Să fim recunoscători pentru aceste lucruri.“ "Cand nu voi mai fi, invataturile mele sa va fie ghid in viata." Cu trei luni inainte de disparitia ta, Buddha s-a adresat discipolilor sai si a spus: "V-am invatat tot ce stiam in cei 45 de ani. Trebuie sa invatati bine si sa pretuiti aceste lectii. Trebuie sa le practicati si sa ii invatati si pe altii. Ele vor fi de mare folos pentru bunastarea celor vii si pentru bunastarea celor care vin dupa noi. Anii mei sunt acum plini. Durata de viata ramasa este scurta. In curand, va trebui sa va parasesc. Dar va rog sa fiti cu sufletul curat si cu mintea pura. Oricine isi urmareste neobosit invatatura va merge dincolo de ciclul nasterii si a mortii." Atunci cand a fost intrebat pe cine vor asculta oamenii cand el nu va mai fi, Buddha a raspuns: "Ce asteptati de la mine? Am predicat adevarul toata viata. Nu va ganditi ca lectiile mele se vor termina in curand. Ca nu veti mai avea un maestru printre voi. Nu ganditi asa. Cand voi pleca, invataturile mele sa va fie ghid de viata. Am ajuns la sfarsitul zilelor mele. Asa cum un carucior uzat mai poate cara doar cateva mancaruri, si corpul meu ma mai poate cara putin timp. Prin urmare, fiti o lampa care straluceste in intuneric si un refugiu pentru voi insiva. Nu cautati alt refugiu. Adevarul sa fie lampa si refugiul pentru voi. Nu cautati lumina in alta parte, o aveti in suflet." La varsta de 80 de ani, chiar de ziua lui, Buddha a murit fara a arata puteri supranaturale. El ne-a invatat ca iubirea este in noi toti si ca viata trebuie traita in prezent. Mai jos va las cu cel mai frumos citat al lui Buddha: "Sa fim tot timpul recunoscatori: poate n-am invatat prea multe lucruri azi, dar cel putin am invatat cateva. Daca n-am invatat nici macar atat, macar nu suntem bolnavi. Si daca totusi suntem bolnavi, cel putin suntem in viata. Sa fim recunoscatori pentru aceste lucruri. Citate care îţi vor schimba percepţia despre ceea ce credeai că este realitatea: „Nu locuiţi în trecut, nu visaţi la viitor, concentraţi-vă atenţia asupra momentului prezent“. „Secretul sănătăţii, atât pentru minte, cât şi pentru trup, nu este să plângem după trecut, nici să ne îngrijorăm pentru viitorul, ci să trăim cu înţelepciune şi seriozitate momentul prezent“. „În fiecare dimineaţă ne naştem din nou. Ceea ce facem astăzi este cel mai important.“ „Fii milos faţă de toţi oamenii, fie ei bogaţi sau săraci. Fiecare are suferinţa lui. Unii suferă mai mult, alţii mai puţin.” „Cine dăruieşte va avea un real câştig. Cine se supune va fi liber, va înceta să fie sclavul pasiunilor. Omul drept se debarasează de rău şi, prin dezrădăcinarea poftei trupeşti, a amărăciunii şi iluziei, atingem cu adevărat Nirvana.“ „Răul este necesar pentru ca binele să poată triumfa.“ „Oricâte cuvinte sfinte citeşti, la oricâte dai glas, ce bine îţi pot face dacă nu acţionezi potrivit lor?“ „Ura nu este stăvilită de ură, ci numai de iubire. Aceasta este regulă eternă.“ „În ceruri, nu există diferenţă între Est şi Vest. Diferenţele le creează oamenii, apoi se autoconving de faptul că acestea sunt adevărate.“ „Omul prost concepe ideea de «sine». Cel înţelept nu vede niciun fundament pentru a clădi ideea de sine. În acest fel, cel din urmă are o concepţie corectă a lumii şi conchide cu îndreptăţire că toţi compuşii creaţi de durere vor fi destrămaţi din nou. Adevărul, însă, va rămâne.“ „Nimeni nu ne poate salva dintr-o situaţie decât noi înşine. Nimeni nu poate şi nimeni nu o va face pentru noi. Noi suntem cei care trebuie să mergem pe drumul care ni se aşterne în faţă.“ „Degeaba citiţi cuvinte sfinte, degeaba le rostiţi. Ele nu servesc la nimic dacă nu acţionaţi în consecinţă.“ „Lucrează pentru propria ta mântuire. Nu fi dependent de alţii.“ „Trei lucruri nu vor putea fi niciodată ascunse: soarele, luna si adevărul.“ „Poţi să cauţi prin întreg universul pe cineva care îţi merită mai mult dragostea şi grija decât le meriţi tu însuţi şi nu vei afla o astfel de persoană nicăieri. Tu însuţi, asemeni oricui din univers, îţi meriţi dragostea şi grijă.“ „Mintea este totul. Devii ceea ce gândeşti.“ Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

“Lumea este plina de cactusi, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne asezam pe ei.” – Will Foley

De ce oamenii simt nevoia sa-si posede semenii? De ce „te posed” este impachetat intr-un ambalaj frumos colorat pe care scrie „te iubesc”? Posesivitatea este strans legata de ignoranta. Iata in ce fel. Ce faci atunci cand incerci sa posezi o alta persoana? Ce faci cand incerci sa pui stapanire pe partenerul sau partenera ta? Te agati de ea.

Nu-ti place ce citesti, nu-i asa? Aceasta e realitatea. Te agati de celalalt, incerci sa-l transformi intr-un bun personal, deoarece nu stii cine esti. Daca ai sti ce comori detii inlauntrul tau, nici prin cap nu ti-ar trece sa incerci sa posezi, sa controlezi sau sa domini o alta persoana. Dar tu nu stii cine esti. Crezi ca esti un biet cersetor care s-a trezit peste noapte cu ceva valoros. De acest ceva tii cu dintii. A devenit posesia ta. Nu ii mai dai drumul. Te agati cu disperare deoarece relatia aceasta te face sa te simti un pic mai bine.

Aceasta este iubirea, in opinia ta. Totul este, evident, o iluzie. Iubirea nu ia ostatici. Nu leaga oamenii de piciorul scaunului, soptindu-le: „Esti atat de important pentru mine. Te pretuiesc atat de mult.”

A iubi inseamna a darui. Cand iubesti ii oferi celuilalt ceea ce ai tu mai bun. Nu ii oferi ceea ce nu ai. Ii oferi ceea ce ai. Ceea ce s-ar putea dovedi satisfacator pentru el/ea. Sau nu. Asta este o alta problema. Important este ca atunci cand iubesti cu adevarat, oferi ceea ce ai de oferit si nu ceri nimic in schimb. Desigur, primesti daca ti se ofera. Ar fi o nebunie sa refuzi. Dar nu pretinzi. Iubirea nu obliga pe nimeni sa faca nimic. In acest sens iubirea este libertate. Acesta e un criteriu cristalin dupa care poti sti daca iubesti sau nu pe cineva.

Daca iubesti o persoana ii respecti libertatea. Mai mult decat atat. Daca poti o ajuti sa-si extinda libertatea. Hranita cu iubirea ta, iubita ta devine o persoana din ce in ce mai libera. Ea se extinde in mai multe directii, isi reveleaza aspecte noi ale personalitatii, invata sa-si protejeze adecvat vulnerabilitatile, transforma ceea ce este grosier. Tu nu iubesti pentru ca ai nevoie de celalalt. Nu esti un cersetor. Esti un imparat! Nu se pune problema sa iei ceva, ci sa daruiesti ceva. Repet: poate ca si celalalt are ceva sa-ti daruiasca.

Doi oameni care isi ofera reciproc ceva din bucuria, calitatile, energia sau timpul lor, fara sa ceara nimic in schimb. Orice altceva nu este o relatie de iubire reala. Este intalnirea a doi cersetori, care din cand in cand poate mai dau cate ceva si gratuit. Cat de numeroase sunt relatiile imparatesti? Relatiile care sa nu fie subtil infiltrate de demonii posesivitatii, geloziei sau controlului sunt putine.

Poate te revolta afirmatia aceasta. Cumva te include si pe tine. Dar tu ai o relatie armonioasa. Sotia iti este credincioasa. Sotul tau iti este fidel. Nu te hazarda. Demonii stau multa vreme ascunsi prin vagaunile inconstientului, asteptand o situatie favorabila. Ipoteza mea este aceasta: daca nu te-ai confruntat cu nici o situatie in care partenerul tau sa fie atras de altcineva, sunt aproape sigur ca nu ti-ai depasit posesivitatea. Spun „aproape” deoarece exista si probabilitatea sa fii un sfant, situatie in care mi-ar placea sa te intalnesc si sa pun mana pe tine.

Mai exista un criteriu dupa care poti recunoaste iubirea reala. Iubirea reala nu conduce niciodata la suferinta. Nu ai cum sa suferi „din iubire”. Iubirea reala nu presupune niciodata suferinta. Doar fericire. Cand iubesti cu adevarat te reversi. Dai pe dinafara. Esti plin cu energia iubirii si o impartasesti cu cineva. Este foarte simplu. Iubirea a aparut in tine si de la tine curge spre altcineva. De aceea nu ceri nimic in schimb. De aceea nu exista posesivitate.

Daca cel spre care curge iubirea ta o respinge, asta nu reprezinta nici un fel de problema pentru tine. Nu apare nici o suferinta. O orientezi spre altcineva (nu neaparat o persoana). Esti exact ca o apa curgatoare in calea careia a aparut un obstacol. Vei inceta sa curgi? Nici pomeneala, o sa virezi putin la stanga sau la dreapta si asta-i tot. Vei continua sa curgi. In acest punct vreau neaparat sa fac o mentiune.