Care este motivul pentru care te ridici in fiecare dimineata din pat?

Care este motivul pentru care te ridici in fiecare dimineata din pat?

Publicat de Larisa Moldovan pe 26 October 2017 in Dezvoltare Personala

„Iată o întrebare simplă, chiar banală. Dar dacă vrem într-adevăr să-i dăm un răspuns, mulți dintre noi s-ar putea să ne trezim cu neuronii în ceață ori să evităm răspunsul. Aceasta pentru că nu sunt mulți oameni care se ridică din pat cu pasiune sau cu bucurie, cu gândul de a face încă un lucru util, bun, plăcut, frumos, decent, măreț, grozav, unul care le poate aduce fericire celor din jur.

Așa cum alții nu se ridică din pat cu decizia de a-și face lor înșiși o zi plăcută sau frumoasă. Unii sunt motivați doar de obișnuințe, de rutină, de obligații și de multe alte trăiri negative, ce le coordonează inconștient acțiunile, experiența, sentimentele și activitățile!

Dincolo de rutina care roade la fel ca viermele în mințile programate să se trezească zi de zi cu unicul scop de a lovi pe cineva, de a mai face o suferință pe undeva, omul scapă esențialul și se deconectează de la capacitățile sale creative, constructive, de la puterea și frumusețea sa naturală. În acest fel el își autoprogrameaza creierul și circuitele neuronale pentru negativitate, pentru eșec, pentru suferința proprie și pentru suferința altuia.

Posibilitățile extraordinare ale ființei, imposibil de accesat fără intenții pozitive și decizii clare, luate la nivel conștient, rămân latente și inexistente. Pentru un om poate fi deosebit de important să știe, să definească, să decidă și să aleagă cărarea fiecărei zile, așa încât, în clipa în care el a coborât din pat, să o facă cu un scop bun, dacă nu cu unul fericit, măreț sau impresionant.

Să te ridici din pat în fiecare dimineață, gata să faci bine, gata să spui un cuvânt capabil să creeze, să structureze ceva frumos în celălalt – iată un scop demn de omul evoluat, a cărui conștiință diferă de conștiința vibratorie a suratelor din lumea animală!

Să vrei să faci tot ce-i mai bun și seara, când te întorci în patul tău, să privești cu mulțumire către faptele tale, să privești în ele ca într-o oglindă chipul pe care-ți place să-l vezi la tine însuți. Iată esența frumuseții umane!

Altfel pentru ce să te străduiești la coafor, la cosmetică și-n diferite alte locuri pentru înfrumusețare, când chipul lăuntric se scufundă în propria-i răutate, iar emanațiile sale energetice nu pot fi privite nici măcar de către posesor? Pentru ce te ridici din pat dimineața, dacă inima-ți palpită, învăluită în fumul gros al urii și al dorinței de a face rău? Toate locurile destinate înfrumusețării fizice devin fantezii când frumusețea minții și a inimii se topesc într-o uluitoare neglijență emoțională! Să ai un scop în fiecare zi, dar unul aducător de pace, de unitate și de bine ție și celor din jur înseamnă să trăiești cu sens.

Dar dacă ți-ai propus să distrugi pe cineva, să te bucuri de suferința lui, examinează-ți conștiința, examinează-ți motivațiile și reține că acestea devin, într-o bună zi, programele tale mentale. Rutina ta, ceea ce faci pentru tine, ceea ce se înscrie în propriul tău inconștient, într-o zi vor rodi.

Să fim atenți la semințele pe care le plantăm în suflet. Să ne îngrijim de gândurile noastre cel puțin la fel de mult pe cât ne ocupăm de înfățișarea fizică și, dacă avem ceva de investit, atunci nu putem investi în altceva mai profitabil și mai minunat decât în propria curățare interioară.

Consecințele motivațiilor frumoase devin posibilitățile frumoase pe care viața ni le deschide într-o zi, așa cum se deschid florile.

În fiecare seară să facem o incursiune prin ziua care a trecut, să privim cinstit către noi înșine și să ne întrebăm dacă propriul chip interior ne place cu adevărat. Dacă ne găsim pe noi înșine frumoși în fapte și în gânduri, ne vom ridica din pat în ziua următoare cu bucurie și bucuria ne va motiva să încheiem o altă seară ca niște ființe frumoase!”

Iubirea de sine

Astăzi, fii blând şi răbdător cu tine. Când te trezeşti dimineaţa, fii deschis la ceea ce are ziua să te înveţe. Atunci când ţi se iveşte în cale o încercare dificilă, adu-ţi aminte că scopul ei principal este să te ajute să te iubeşti pe tine însuţi şi pe ceilalţi oameni cu care îţi împarţi viaţa. Când mergi seara la culcare, închide ochii şi revezi-ţi ziua. Vezi acele momente când ai experimentat teamă şi înţelege felul în care lipsa ta de amabilitate faţă de ceilalţi izvorăşte din neputinţa ta de a avea răbdare şi compasiune faţă de tine însuţi.

Iartă-te pentru că eşti aspru cu tine şi afirmă că eşti dispus să fii mai blând. Dă-ţi seama că acesta este un proces. Nu-l poţi grăbi, sau face să se întâmple. Poţi fi însă plin de bunăvoinţă şi îi poţi permite să se întâmple. Poţi învăţa să inviţi pacea să vină în mijlocul fricii tale.

Nu te poţi “forţa” să te iubeşti pe tine însuţi, aşa cum nu te poţi forţa să-i iubeşti pe alţii. Iubirea începe cu acceptare. Practică acceptarea – atunci când devii conştient că eşti critic cu tine însuţi şi cu ceilalţi. Fii doar conştient şi acceptă ceea ce se întâmplă… nu te autopedepsi… şi apoi îmbrăţişează-ţi experienţa cu afecţiune. Spune-ţi: “Văd că sunt critic – şi asta înseamnă că sunt speriat”. A te accepta pe tine însuţi în fiecare moment este o muncă spirituală. Este o practică permanentă. Din nefericire, nu există scurtături. Iubirea lui Dumnezeu pentru tine merge pe urmele iubirii şi acceptării tale de sine!

Paul Ferrini

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!



Distribuie pe Whatsapp
Distribuie pe Facebook
Distribuie pe Telefon

Despre Larisa Moldovan
Ne bucuram sa o avem in echipa noastra pe Larisa, o profesionista desavarsita care a adus siteului revistasufletului.net un plus de valoare. Se ocupa de editat si publicat articole inca din 2010, in tot acest timp acumuland experienta pe care astazi o imparte cu noi toti!