Cand venim pe lume suntem precum diamantele, fara nicio zgarietura si fara niciun defect. Pe masura ce trecem prin diferite incercari si greutati specifice vietii, stralucirea noastra interioara devine din ce in ce mai palida…

“Iubirea nu se poate măsura, dar poţi s-o dăruieşti fără măsură…” (Maica Tereza) Viaţa fără dragoste este ca pomul fără apă. Mai întâi pare că nu i se întâmplă nimic rău unui pom neudat. Apoi, frunzele încep să i se ofilească, să se albească, să îmbătrânească. Chiar o biată ramură îmbătrâneşte fără apă. Aşa şi copilul, şi adultul, şi bătrânul. Ofilirea în plan uman urmează căi ceva mai subtile decât aceea a copacului. Natura îmbrătrâneşte şi se pierde pe sine în mod limpede, în etape clare. Omul însă se ofileşte subtil, fără ca el însuşi să-şi înţeleagă ofilirea. El nu moare fără dragoste, dar nici nu trăieşte. Nu dispare în neant şi nu se împrăştie ca şi cenunşa, printre vânturi, dar nici nu dă rod. Dragostea este o apă bună pentru suflet şi, pentru că sufletul nu apare ca luna pe cer, nici nu se vede în vârful dealului, ca orizontul, ne vine greu să observăm etapele ofilirii sau pe acelea ale înfloririi. Omul se ofileşte prin neînţelegerea vieţii sale şi înfloreşte prin trăirea şi înţelegerea ei. Un om fără de flori bântuie pe străzi lăturalnice, în speranţa că merge pe arterele principale. Ceea ce te ţine în viaţă atunci când sufletul tău este ca o rocă îngheţată este mult mai mult speranţa în dragoste decât dragostea însăşi. Speranţa singură izbuteşte, încă, să ţină loc de izvor pentru sufletul uman aflat în paragină, speranţa te ajută să crezi că mâine nu te va mai durea spatele, capul, că viaţa, familia, iluzia şi orice altceva se clatină pe lângă tine au şanse să se reconstruiască. Puterea lumii (dar nu şi puterea sufletului!) se piteşte în speranţă, mai mult decât în dragoste. Speranţa te duce cu mintea în viitor, pe când dragostea te solicită acum. Ea te vrea acum, aici, cât mai repede şi mai aproape. Setea de dragoste este fierbinte, pe când speranţa în dragoste amână momentul manifestării, al alergării, al ţinerii de mână, al bucuriei. Pare mai uşor să speri că te vei bucura, decât să te bucuri şi mai simplu să speri că va fi bună dragostea, decât să-i guşti esenţa. De dragoste ne este frică tocmai pentru că ne cheamă acum şi pentru că în prezentul ei pare a se piti mereu un pericol. O iluzie. Un labirint. Omul se teme de pierderea propriei vieţi prin iubire, fără a şti că prin ea, numai prin ea viaţa izbândeşte. Puterea iubirii ne face să ne uităm spre ea cu ochii înspăimântaţi, ca la o cometă venită să zdrobească viaţa pe pământ. Am ajuns să iubim maşinile şi casele mai mult decât un om, să ni se pară că iubim mintea sau desuurile, picioarele sau sânii unei iubite, şi aceasta pentru că ne sperie să recunoaştem că iubirea nu are nici un criteriu de identificare a celui iubit. Nu iubeşti pentru că cineva este mic sau mare, bătrân sau tânăr, frumos sau bogat. Iubeşti, pur şi simplu. N-are a face asta cu nimic din afară, cu nici un acaret, cu nici o imagine, cu nici un fundament. Faptul că iubim fără fundament sperie atât de tare încât omul fuge. Omul are nevoie de apă, îi este sete, se ofileşte fără dragoste, dar el caută ceva logic aici. Ceva concret, palpabil. Un cont în bancă, o explicaţie cât de mică. Dacă nu găseşte nici una, îşi pune picioarele în funcţiune şi o ia la sănătoasa. Pentru el este de neânţeles iubirea fără logică. În căutarea unei explicaţii, te ofileşti, fiindcă viaţa însăşi n-are nici o explicaţie, cel puţin nici una cunoscută. Este pur şi simplu. Sau Viaţa poate are o explicaţie, dar nu una pe care s-o aşezăm între graniţele logicii şi ale raţiunii. Aşa cum logica iubirii nu poate fi surprinsă şi transformată într-o metodă, nici logica existenţei nu se lasă la cheremul interpretării raţionale. Tocmai iubirea şi tocmai Viaţa se sustrag logicii, pentru că ele nu sunt un fel de flori de plastic create de mâna omului. Ele sunt ca florile naturale: pur şi simplu înfloresc. Viaţa şi dragostea sunt, şi atunci când sunt ar fi frumos să fim… în pas cu ele, să nu ratăm acest dans al vieţii, acest dans al iubirii pentru nici un alt scop. Un articol de Maria Timuc „Dragostea este primul lucru capabil sa schimbe total viata unei persoane de la o clipa a alta.” (Paulo Coelho) Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

“Puterea de a fi tu însuţi într-o lume care încearcă în permanenţă să te schimbe este una dintre cele mai mari realizări din viaţa ta.” – Ralph Waldo Emerson

„Am auzit odata o legenda care spunea ca noi ne nastem in aceasta viata ca niste diamante perfect pure, fara nicio zgarietura si fara niciun defect. Pe masura ce trecem prin diferite incercari si greutati specifice vietii, stralucirea noastra interioara devine din ce in ce mai palida, fiind ascunsa sub un strat de noroi.

Cand devenim adulti, noi ascundem acest strat de noroi sub un nou strat stralucitor de oja. Ne afisam astfel in fata lumii exterioare sub aceasta aparenta fals-stralucitoare si ne intrebam de ce nimeni in jurul nostru nu pare impresionat de ea. In timp, multi oameni ajung sa creada ca acest strat protector reprezinta insasi esenta lor. Drept urmare, ei isi modeleaza intreaga identitate personala dupa chipul si asemanarea lui.

Daca suntem norocosi, viata ne ofera un dar, un “apel de trezire”. Uneori, din varii motive, noi putem strapunge stratul exterior al invelisului dur pe care ni l-am creat in jurul nostru, apoi si celelalte straturi de noroi, si putem surprinde un crampei din adevarata noastra stralucire interioara. Daca suntem insa si mai norocosi, noi ne putem petrece tot restul vietii intr-o calatorie de intoarcere acasa, in acest tinut al frumusetii si libertatii absolute. Descoperim astfel ca am fost si vom ramane de-a pururi una cu acest diamant interior de o perfectiune absoluta.”

Nu cedați niciodată în fața răului!

„Străduiți-vă să nu cedați niciodată în fața răului,ind iferent de forma sub care vi se prezintă. Să nu acceptați niciodată ca o durere, un handicap fizic să vă răpească gustul de a trăi. Desigur, este dificil, dar chiar dacă sunteți pe cale să vă pierdeți vederea sau auzul, chiar dacă vă paralizează o mână sau un picior, conștientizați toate însușirile, toate posibilitățile ce le posedați încă șidatorită cărora puteți continua să acționați, să învățați, să vă perfecționați.

Publicitate

Vă mai rămân îndeosebi gândul și sentimentul care sunt adevăratele puteri. Apelați la ele, fiindcă cultivând niște gânduri corecte și niște sentimente generoase veți crea în voi posibilități benefice ce vor contribui să vă amelioreze chiar starea fizică.

Răul ia deseori niște proporții ce i le oferim, și resemnându-vă, descurajându-vă, îl întăriți. Ați observat cum își apără găina puii la apropierea câinelui?

Ea se zbârlește, își umflă penele, cotcodăcește zgomotos pentru a-l speria.

Acționați la fel cu răul: umflați-vă, faceți-i față, arătați-i că sunteți în stare să vă apărați, și el va fi obligat să dea înapoi.” – Brandon Bays – Călătoria

Stiu ca toti avem momente si momente. Greutati. Probleme. Griji. Stiu cat de dificil este sa ai inima zdrobita, sa pierzi pe cineva pe care il iubesti, sa traiesti traume si sa nu mai poti merge mai departe. Inteleg.

Insa stii ce este si mai rau? Sa lasi ca timpul sa treaca fara ca tu sa nu faci nimic. Sa traiesti fara sa traiesti. Sa permiti viitorului tau sa fie dictat de lucruri care s-au intamplat deja.

Ceasul ticaie…. acestea sunt momente pe care mai tarziu le vei regreta. Nu te mai folosi de trecut sau de situatia actuala pentru a justifica renuntarea ta. Meriti mai mult. Sufletul tau merita mai mult.

Gata cu scuzele si cu motivele pentru care oamenii nu isi pot schimba viata. Trebuie sa iti dai seama ca ai abilitatea de a face modificarile pe care ti le doresti… si, culmea, doar tu poti face asta. Nu te mint, vor fi momente in care va fi incredibil de dificil, te vei simti singura si iti vei dori sa renunti la tot. Insa merita.

Indeplineste-ti visurile. Mergi pana in panzele albe pentru a ajunge acolo unde iti doresti. Transforma-ti dorintele in realitate. Si vei intelege cat de bine este sa fii fericit si sa iti traiesti viata pe care ti-o doresti.

Nu esti o victima. Nu ai nimic special. Asadar, daca vrei sa fii fericita lupta pentru a fi.

Fericirea si nefericirea ta depind in totalitate de tine.

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!


Publicitate


Alte Articole