Avem libertatea sa alegem ce facem cu viata noastra! Cel mai frumos lucru pe care poti sa-l faci pentru cineva este sa nu-i faci rau!

Unde ești, suflete? Deschide ochii, sufletul și mintea. Observă frumusețea care se află la îndemâna ta. Fii recunoscător. Bucură-te de ceea ce ai. Viața nu te lasă să te odihneşti. Rănit, vânăt, obosit, îngenuncheat, prăfuit, murdar sau curat, oricum ar fi, trebuie să înaintezi. De obicei singur. De obicei gol, flămând, însetat, străin. La școala vieții se dau examene, se dau corijențe, se repetă anul. Doar cine are limba friptă poate vorbi cu adevărat despre ciorba fierbinte. Când cineva pleacă înseamnă că altcineva trebuie să ajungă. Lasă armele jos! Trece. Toate trec. Răbdare și timp. A fost nevoie să treci prin atâtea ca să ajungi aici. Generăm noi experiențe pentru că avem nevoie de ele. Fără acea experiență nu ai fi avut prilejul să te cunoști atât de profund. Există daruri pentru toată lumea. Deschide ochii, sufletul și mintea. Observă frumusețea care se află la îndemâna ta. Fii recunoscător. Bucură-te de ceea ce ai. Nu aștepta neașteptarea. Prin lecțiile de viață primești putere. Toți suntem eroi ai poveștilor noastre de viață. Oamenii se adaptează în felul lor. Au libertatea de a crea orice cred despre ei. Nu e nevoie să facem din dorințe obsesii. Dorințele sunt ale noastre sau ale celor din jur însușite prin mimetismul social? După durere ușa se deschide. Uneori uşile se deschid, alteori ni se trântesc în faţă. Rănile ne fac să nu mai fim ca înainte și nici nu cred că ne dorim. Niciun sistem nu funcţionează întâmplător. Părăsirea unei realități nu înseamnă neapărat sfârșitul ei, ci prelungirea într-una nouă. Nu știi niciodată ce surprize îți oferă viața. Se închide o ușă, se deschide o poartă. Sentimentele ne domină sau nu. Oricât de dură ar fi realitatea ne putem crea alta. Nu se aplică rețete comune. Fiecare are realitatea sa în subconștientul său. Viața ne propune unele lucruri până le impune. Există atâtea sensuri câţi indivizi se apleacă asupra fiecăruia dintre ele. Realitatea este subiectivă. Din orice întâmplare nu ieşi la fel cum intri. Important e să nu te blochezi într-o poveste. Povestea creează aşteptări… Fiecare om umblă în viață cu o poză în buzunar. Și când simte nevoia o așază pe primul chip care-i iese în cale, convins că acela este potrivit. Dar, de cele mai multe ori, ne păcălim cum putem ca să credem că am găsit ce ne-a lipsit. Alteori ne scufundăm ca un scafandru în adâncimea ființei celuilalt căutând binele, frumosul, lumina, ignorând mâlul ontologic. Uneori ne iese, alteori nu. Și rămânem blocați, ne rănim sau pierdem echilibrul. Dar cu o experiență fără de care nu am avea cum să apreciem cu toată ființa Dragostea. Ne lovim singuri la picioare și dăm liniștea mai tare… Fotografiile rămân la fel, chiar dacă oamenii se mai strâmbă. Adeseori mintea și inima e blocată în fotografii. Alături de bătăile inimii și ochii vorbesc când ar trebui să tacă. Chiar dacă în viață inima ți se rupe, trebuie să ai grijă să nu pierzi vreo bucată. Am rucsacul în spate plin de vise… De ce iubim? De ce visăm? De ce greșim? De ce iertăm?… Orice pasăre își ia zborul. E atâta frumusețe în jur încât mintea tace și se bucură! Nectarul iubirii îndulcește amarul minții. Cicatricile lăsate de trecerea timpului și încercările vieții se vindecă în iubire. Am să-i spun lui Dumnezeu totul. Iubiți mult! Iubirea vindecă… Ieromonah Hrisostom Filipescu
Publicitate

“Depinde doar de voi dacă o anumită zi vă va aduce mai multă fericire sau mai multă durere. Să fiți fericiți sau nefericiți în fiecare zi este lucrarea mâinilor voastre.” – George Merriam

Putem alege sa evoluam, si totusi ramanem pe loc. Putem alege sa fim fericiti, si totusi suntem nefericiti, tristi si apasati de griji. Putem alege sa acceptam sau sa schimbam, si totusi alegem sa acceptam.

Se pare ca mai mult decat orice pe lumea asta ne temem de schimbare. Oare de ce?

Exista doua motive pentru care oamenii in general fac o schimbare: pentru ca s-au dezvoltat suficient incat schimbarea a venit in mod firesc, sau pentru ca doare, si atunci o fac fortat.

Pozitia ta fata de ideea de schimbare iti arata pe ce treapta a dezvoltarii te situezi.

Pentru majoritatea oamenilor, schimbarea nu este o alegere, ci o necesitate.

E frumos sa visezi ca poate intr-o zi lucrurile vor sta altfel, dar nu e normal sa nu faci nimic concret pentru asta. Nu poti sa te astepti la alte rezultate daca faci lucrurile la fel ca pana acum. Daca esti pe un drum in care nu te mai regasesti, afla ca poti sa schimbi directia oricand.

Ce te impiedica, totusi?

Teama de esec, cel mai probabil. Teama de refuz, teama de a nu te ridica la inaltimea asteptarilor.

Dar sa mergi cum ai invatat? Ai cazut, te-ai ridicat, si ai mers mai departe. Tot cazand si ridicandu-te, ai invatat sa mergi .Asa functioneaza. Ce s-a intamplat de atunci si pana acum? De unde am deprins teama de cazaturi?

Publicitate

Pe mine nu ma doare nimic mai tare decat sentimentul ca nici macar n-am incercat. Nu ai cum sa inveti, daca nu experimentezi. Daca nici macar nu incerci. Daca nu accepti provocari, competitii, orice te-atrage. Nici unul dintre noi n-a primit vreun manual la nastere din care sa invete cum sa treaca prin viata. Si nu exista alta cale sa inveti decat experimentand.

Eu in final, sunt mai bogata decat cel care n-a primit un “NU” clar si raspicat, toata viata lui. Pentru ca eu stiu ca pot sa accept un esec, sa invat din el si sa merg mai departe.

O singura categorie de oameni nu va suferi vreun esec vreodata: cei care nu se angajeaza in nimic, niciodata.

“Infrangerea ne face sa pierdem o batalie sau un razboi. Renuntarea nu ne mai lasa sa luptam.” Paulo Coelho.

Sunt ferm convinsa ca e mai usor sa alegi confortul mediocritatii decat incertitudinea schimbarii. Nu poti sa fii decat stapanul sau victima propriei atitudini. Tu ce alegi?

Am auzit de prea multe ori in ultima vreme ca “asta e lumea in care traim”. Si-mi suna asa… a resemnare. Pai NOI formam lumea in care traim. Lumea in care traim suntem noi. Eu si cu tine. Si daca nu ne place in ce lume traim, ce ne opreste sa traim altceva?

“Traieste simplu. Nu fa rau nimanui. Nu invidia. Lasa ca indoielile sa treaca si nu cauta altele noi. Daruieste-ti viata frumosului. Creaza pentru arta, dar nu pentru recunoastere. Da viata trecutului, uitandu-l. Adu in lume ceva nou. Umple-l cu iubire. Acolo unde este iubire – acolo este si Dumnezeu.” – Solomon

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
Fericirea e ca o minge dupa care fugi, dar cand sa o prinzi, ii mai dai o lovitura de picior...pentru a putea continua sa fugi dupa ea! Pentru ca in aceasta cursa te simti stimulat; in aceasta cautare, in acest elan pentru atingerea telului se gaseste fericirea. Deci, cand aveti o dorinta, nu va grabiti sa o satisfaceti, pentru ca ea va ridica, va implineste. Ei da, iata secretul. De ce sa cereti ceea ce veti putea realiza in cateva luni sau cativa ani? E prea usor, nu asa veti fi fericiti, deoarece pentru a obtine ceea ce v-ati propus nu aveti nevoie sa va legati la Sursa divina, inepuizabila, singura care va poate da totul. Cand sfarsiti prin a obtine ceea ce va doreati, bineinteles ca veti fi fericiti pe moment, dar imediat dupa aceea, veti simti un gol: trebuie cautat inca ceva si nu veti fi niciodata satisfacut. Atunci, ce e de facut? Sa cautam ceea ce este mai indepartat si mai irealizabil: perfectiunea, imensitatea, eternitatea iar pe aceasta cale veti gasi toate celelalte: cunoasterea, bogatia, puterea, iubirea... . Da, le veti avea fara sa le cereti. In timp ce, daca va propuneti un lucru, va veti opri acolo, deci va veti limita si nu le veti avea pe celelalte. Si, numai Domnul stie, daca veti obtine ceea ce cautati! Iata pentru ce, cel mai bun sfat pe care vi-l pot da este de a nu cere altceva decat ceea ce e inacesibil. Toate, in rest, le veti gasi pe drumul vostru, fara a va opri, fara sa va pierdeti vremea. Da, dar cine gandeste asa? Se spune:”A, daca obtin aceasta functie, daca castig acest premiu, daca ma casatoresc, daca voi avea copii....voi fi fericit.” Dar de indata ce le avem, aceasta nu schimba mare lucru, ba chiar sunteti mai nefericiti pentru ca v-ati oprit aici, in loc sa alegeti o tinta mai indepartata care sa va oblige sa mergeti inainte fara incetare. Nu poti fi fericit cand ai un orizont prea limitat. Iata de ce egoistul nu poate fi fericit: pentru ca el totul este stramtat. Pentru a fi fericit, trebuie sa te largesti pana la a imbratisa intreaga lume, si doar dragostea permite acest lucru. Cel care are multa dragoste, se intinde, se dilata, imbratiseaza intreg universul, vibreza cu universul; totul se deschide, el nu mai intalneste bariere si fericirea nu-l mai paraseste. Calea spre fericire este dragostea, da, doar dragostea, nu stiinta si nici macar filozofia. Stiinta, cunoasterea nu pot sa ne aduca fericirea; ele pregatesc calea, orienteaza si lumineaza, dar ele sunt incapabile de a ne face fericiti. Cei care stiu mult nu sunt fericiti, iar cei care au multa inima, chiar daca nu stiu mare lucru, sunt mult mai fericiti. De ce? Pentru ca Dumnezeu a pus fericirea in inima si nu in intelect. Dar inima trebuie sa fie generoasa; unei inimi egoiste, cerul si pamantul au jurat sa nu-i dea niciodata fericirea. Veti spune:”Dar cunoastem atatia oameni care nu lucreaza decat pentru ei insisi, pentru imbogatirea si puterea lor, pentru glorie si sunt fericiti!” Da, in aparenta, si pentru cat timp? Acest lucru trebuie vazut. Ei vor obtine, poate, ceea ce doresc, multumita intrigilor lor, dar in realitate vor fi privati de esential: de pace, bucurie si plenitudine. Chiar daca ei nu sunt privati de nimic material, in interior totusi vor fi obligati sa se simta privati. Cerul priveste pe cine serviti, daca serviti propriul vostru dumnezeu, egoismul vostru, natura voastra inferioara, el se va intoarce de la voi. El nu isi imparte bogatia unor oameni care nu se gandesc decat la a-si trai viata de necinste, de placere, viata lor animala. Si atunci, cine va va ajuta, cine va va salva? Banii vostri? Gloria? Celebritatea voastra? Pentru Dumnezeu, exista doar doua categorii de fiinte: cei care lucra doar pentru propriul interes, pentru indeplinirea propriilor dorinte, si cei care fac eforturi pentru a-si ajuta fratii, pentru a participa la munca a miliarde si miliarde de entitati din lumea invizibila care s-au inhamat la realizarea Imparatiei lui Dumnezeu pe pamant. Si acestia sunt inscrisi in marea Carte a Vietii ca binefacatori ai omenirii. " Semintele fericirii"