Atunci cand simti gustul tradarii…

Atunci cand simti gustul tradarii…

Publicat de Larisa Moldovan pe 6 March 2018 in De Suflet

Atunci cand simti gustul tradarii…e imposibil, sa nu te intorci la ceea ce ti-e scris ! Destinul exista…ti-l construiesti singur pana intr-un anumit punct,pana in momentul in care esti tradat…atunci fiecare decizie , deja nu mai depinde de tine. Totul depinde acum, doar de mintea ta, ce nu inceteaza sa strige dupa ajutor , dupa schimbari radicale.

Sti ca trebuie sa schimbi ceva ,nu sti daca va fi neaparat in bine , dar o faci ! O faci sa te simti impacat cu tine, satul de tradari si minciuni,de oameni falsi,de zambete false..,si totusi mai speri,inca mai arde un strop de speranta ca vei fi doar cea de ieri…

Atunci cand lucrurile incep sa se linisteasca,cand apele sunt mai limpezi ca niciodata,realizezi ca nu a fost tocmai decizia corecta, ca defapt a fost destinul la mijloc…si ca oricat ai incerca sa fugi de el ,te va ajunge din urma atunci cand vei simti gustul amar al tradarii .

Posibil sa nici nu ma mai recunosc , peste ceva timp…e greu sa lupti cu viata,cu timpul ce nu se opreste niciodata, oricat ne-am dori… Mi-e teama de tot ce va urma. Cand esti inconjurat de oameni falsi,alta solutie nu ai decat , sa cazi in jocul lor … jocul lor perfid,cu zambete false,vorbe prefacute,mangaieri veninoase …

Atunci cand ai cazut in jocul lor, fi sigur ca ce-ai fost odata, niciodata nu vei mai fi! Si…da! Devi fals si tu, esti unul de-al lor acum…joci dupa principiile lor ,ajungi sa „regizezi” totul dupa bunul lor plac ,uiti ce ai fost devenind ceea ce vor ei… pana in clipa cand distrugi si ultima farama din sufletul tau bun ,pana in clipa cand iti dai seama , ca ai devenit nu tocmai ce vruiai : doar o marioneta, mutata de colo, colo…care nu intotdeauna face parte din poveste , ci doar din decor!

Nimic nu trece , fara sa lase urme !

Ajungem intr-un moment cand ne mintim singuri ca suntem fericiti,ca avem totul…Nu stiu de ce , poate pentru noi,pentru altii,pentru a da bine in fata celorlalti…Nu gasesc inca o explicatie logica…singura logica e ca noi, defapt suntem praf,ca avem nevoie de o imbratisare,de o vorba buna,de o persoana pe umarul careia sa plangi…Si te uiti in jur , cu teama in suflet si cu lacrimi pe obraji …si ce crezi ? Nu ai pe nimeni in jurul tau…esti doar tu intre patru pereti , realizand ca esti mai singur ca niciodata,saturat de tradari,de minciuni,de falsitate!

Realizezi, chiar ca pana si viata ta a devenit o farsa…O farsa , in care esti personajul principal , iar atunci singura alinare, ramane Dumnezeu…singurul de la care speri ca iti va da putere sa treci peste tot si credinta in continuare!

Si brusc ,trezit la realitate , te intrebi singur ce cauti in toata farsa asta ? Cum de ai ajuns asa ? Si doar te intrebi…restul , nu mai depinde de tine…Trebuie sa mergi inainte,pentru ca odata intrat in farsa asta ,trebuie sa joci asemenea lor : cu falsitate,cu dispret,uneori cu zambete false…Odata intrat in acest joc,trebuie sa inveti cum sa fi fals si incet,incet distrugi ce aveai mai frumos si mai pur : sinceritatea si iubirea !

Apare apoi monotonia , te trezesti dimineata si te uiti in oglinda , deja nu mai esti la fel…orice urma din ce erai odata va disparea cu trecerea anilor…si usor,usor ramai doar amintire ! Ajungi sa regreti ! Regreti ce ai facut,ce n-ai facut…ce puteai sa faci si ai ezitat,regreti ce ai pierdut,ce te-a last in urma, regreti ce ai iubit sau poate de ce nu ai iubit…iar timpul trece si nimic nu trece fara sa lase urme ! Si mereu prezentul devine trecut,tu devi trecut, presarat cu amintiri !

Apoi,intervine ura …sau poate era mereu prezenta! Te urasti pentru ce n-ai putut face, sau pentru ce ai facut … Si pana in clipa cand vei inchide ochii te vei gandi la ce-a fost si n-a mai fost, la ce este si nu va mai fi … Inchizi ochii, si ti-e tot mai dor…arzi de dorinta sa-l mai vezi macar o data,sa-l strangi in brate si sa-i spui pentru ultima oara ” te iubesc ” ! Si… e imposibil,amintirile nu se mai intorc niciodata si asta e el…o amintire ! Iti iei ” la revedere” discret de la tot ce-ai trait , mai respiri putin ca sa nu-ti fie dor… si ultimul gand e tot EL … !

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!



Distribuie pe Whatsapp
Distribuie pe Facebook
Distribuie pe Telefon

Despre Larisa Moldovan
Ne bucuram sa o avem in echipa noastra pe Larisa, o profesionista desavarsita care a adus siteului revistasufletului.net un plus de valoare. Se ocupa de editat si publicat articole inca din 2010, in tot acest timp acumuland experienta pe care astazi o imparte cu noi toti!