Arta de a trai – In maratonul vietii noastre cotidiene uitam sa traim…

Dupa 21 de ani de casatorie, sotia mea a dorit sa ies cu alta femeie la cina si la un film. Mi-a spus "Te iubesc, dar stiu ca si aceasta femeie te iubeste, si i-ar placea sa petreaca putin timp cu tine". Aceasta femeie cu care sotia mea vroia sa ies era mama mea, care era vaduva de 19 ani, iar cerintele serviciului meu si ai celor 3 copii insemnau ca puteam sa o vizitez doar ocazional. In acea seara, am sunat sa o invit la cina si la film. "Ce e cu tine, s-a intamplat ceva?" a intrebat ea. "M-am gandit ca ar fi placut sa petrec timp cu tine", i-am raspuns. "Doar noi doi." S-a gandit pentru un moment, si apoi a zis "Mi-ar placea foarte mult." In acea Vineri, dupa munca, am pornit spre ea si eram putin ingrijorat. Isi aranjase parul in bucle si a purtat rochia pe care o purtase cand a sarbatorit ultima aniversare a casatoriei ei. A zambit, si fata ei era la fel de luminoasa ca cea a unui inger. "Le-am spus prietenilor mei ca ies cu fiul meu, si au fost impresionati" a spus ea, intrand in masina. "Abia asteapta sa auda totul despre intalnirea noastra." Am mers la un restaurant care, desi nu era elegant, era foarte placut si cu o atmosfera deosebita. Mama mi-a luat bratul ca si cum ar fi fost sotia presedintelui Americii. Dupa ce ne-am asezat, a trebuit sa-i citesc meniul. Ochii ei mai vedeau doar literele mari. Ajuns la jumatatea meniului, mi-am ridicat privirea, si am vazut-o pe mama cum se uita la mine. Avea un zambet nostalgic pe buze. "Eu eram cea care iti citea tie meniul cand erai mic" spuse ea. "Atunci acum e momentul sa te linistesti, si sa ma lasi sa iti intorc favorul" am raspuns eu. In timpul cinei, am avut o conversatie placuta - nimic extraordinar, pur si simplu am aflat despre evenimentel recente din viata celuilalt. Am vorbit atat de mult incat am uitat complet de film. Cand am ajuns acasa la ea, mai tarziu, a spus "Am sa mai ies cu tine, dar numai daca ma lasi sa te invit eu". Am fost, bineinteles, de acord. "Cum a fost cina ta?" m-a intrebat sotia, cand am ajuns acasa. "Foarte frumoasa. Mai frumoasa decat mi-as fi putut imagina" i-am raspuns. Cateva zile mai tarziu, mama a murit datorita unui infarct. S-a intamplat atat de subit incat nu am avut ce sa fac pentru ea. Ceva timp mai tarziu, am primit un plic cu o copie a notei de plata de la restaurantul unde am fost. Pe o hartie atasata ei scria "Am platit nota in avans. Nu eram sigura ca o sa pot sa ajung la urmatoarea intalnire; insa in orice caz am platit doua tacamuri, unul pentru tine si unul pentru nevasta ta. Nu vei sti niciodata cat a insemnat acea seara pentru mine. Te iubesc, fiule." In acel moment, am inteles importanta de a spune "Te iubesc!" la timp, si de a acorda celor dragi timpul pe care il merita. Nimic in viata nu este mai important ca familia. Distribuie daca ti-a placut :)
Publicitate

“Problema pe care o au oamenii nu este aceea că ţintesc prea sus şi eşuează, ci ţintesc prea jos şi reuşesc.” – Michelangelo

Uitam sa iubim… Uitam sa ne bucuram de frumusetea vietii… Uitam de Noi!… Avem senzatia ca traim intr-o lume anosta, sumbra… Fara natura… Fara simturi… Fara emotii… Fara sentimente… Fara imaginatie… Fara Creativitate!…Suntem mereu grabiti… Ocupati… Iritati… Neimpliniti… Mereu in inertie! …

Dimineata, atunci cand ne trezim, ne incepem propiul maraton. Nu dam importanta timpului pe care ar trebui sa-l alocam pentru noi, pentru corpul nostru (grabindu-ne, nevoile fiziologice sunt manifestate asa de repede, incat creeaza dezechilibru, prin mentinerea toxinelor in corp). Mancam in fuga, hranindu-ne cu junk-food, mancare plina de conservanti, care ne creeaza dependenta energetica. Credem ca solutia este „maratonul”, insa nu facem decat sa intram intr-un cerc vicios, fara sfarsit.

Pretul de a trai o viata „moderna”, ne costa un imens stress si pierdem o cantitate enorma de energie. Planurile si urgentele minore din agenda noastra ne rapesc cea mai importanta parte din timp. Devenim niste „roboti”, condusi de legi si sisteme, pe care singuri ni le-am creat. Maratonul nu se va opri niciodata, decat se va accelera in viteza, maturizandu-ne si imbatranindu-ne prea devreme.

Solutia este… sa ne Oprim Aici si Acum, in energia Momentului Prezent…

Sa ne Bucuram de aerul pe care-l inspiram in plamanii nostri, de frumusetea naturii, de Cer si de Pamant, de caldura si iubirea Soarelui, de intreg scenariu pe care l-am creat.

Prin sincronizare, relatiile, oamenii si oportunitatile de care avem „nevoie”, cu siguranta vor veni la noi, la momentul potrivit.

Publicitate

Devenind observatori ai vietii noastre, lucrurile vor incepe sa se schimbe. Incet, incet vom constientiza ca „Arta de a Trai”Inseamna sa simtim clipa, sa FIM in momentul de Aici si Acum.

Inseamna sa avem curajul de a trai asa cum simtim, nu asa cum „trebuie”, sa alegem sa cream realitatea vietii noastre asa cum ne-o dorim, nu asa cum vor altii, dupa vechile paradigme ale societatii.

Inseamna sa alegem transformarea si evolutia in viata noastra.

Inseamna sa acceptam toate trairile si actiunile noastre din trecut, prezent si viitor, intelegand ca nu exista alegeri gresite sau alegeri corecte, exista doar experiente.

Inseamna sa-i acceptam si sa avem compasiune pentru cei de langa noi si Tot ce este in jurul nostru, intelegand ca lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi si ca totul este relativ.

Inseamna sa avem curajul de a fi creativi prin simtirea, sensibilitatea, cunoasterea si constiinta noastra.

Inseamna sa descoperim pasiunea in fiecare emotie si sentiment pe care-l traim, cu toata fiinta noastra.

Inseamna sa alegem sa ne bucuram si sa celebram viata, in loc sa ne luptam cu ea.

Inseamna sa constientizam ca fiecare zi este o alegere, nu o pedeapsa. Inseamna sa fim liberi, in mod divin, sa cantam, sa calatorim, sa mancam ceea ce ne place, sa ne bucuram de toate lucrurile minunate din jurul nostru.

Inseamna intoarcerea Acasa , prin regasirea Sinelui, redescoperirea frumusetii sublime din noi, recunoasterea ca suntem Maestrii vietiilor noastre.

Este Alegerea fiecaruia de a se opri din acest maraton al vietii condus in cea mai mare viteza.

In noi toti exista dorinta de a trai si de a experimenta, capacitatea de a iubi si de a evolua. Pentru asta am fost creati. Totul este Alegere!…

Publicitate
Alte Articole
De Suflet
Rugaciunea de vineri are o putere la fel de mare ca rugaciunea de marti adresata Sfantului Anton. Aceasta rugaciune te scapa de orice problema. Daca vrei sa isi faca efectele, trebuie s-o spui in fiecare vineri, timp de 9 saptamani, la aceeasi ora. Rugaciunea de vineri: „Miluieste-ne pe noi, Doamne, miluieste-ne pe noi, ca nepricepându-ne de niciun raspuns, aceasta rugaciune aducem tie, ca unui Stapin, noi pacatosii robii Tai, miluieste-ne pe noi! Doamne, miluieste-ne pe noi ca intru Tine am nadajduit, nu Te mânia pe noi, ci ne izbaveste de vrajmasii nostri, ca Tu esti Dumnezeul nostru si noi suntem poporul Tau, toti lucrul mâinilor Tale si numele Tau chemam. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale sterge faradelegea mea. Mai vârtos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste, ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea. Tie unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut, ca sa Te indreptezi intru cuvintele Tale si sa biruiesti când vei judeca Tu. Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea, ca iata adevarul ai iubit: cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale mi-ai aratat mie. Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati; spala-ma-vei si mai vârtos decât zapada ma voi albi. Auzului meu vei da bucurie si veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite. intoarce fata Ta de catre pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele. Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel Sfânt nu-L lua de la mine. Da-mi mie bucuria mântuirii Tale si cu duh stapânitor ma intareste. invata-voi pre cei fara de lege caile Tale si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce. Izbaveste-ma, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta. Ca de-ai fi voit jertfa, ti-as fi dat, arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi. Slava Tatalui si Fiului si Sfintului Duh! si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.” Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul cel dulce al sufletului meu, în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sânt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe. Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţa şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o, Doamne ca de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta. Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neînsufleţite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vîrtos, cum te-a cunoscut tâlharul cel credincios şi pocăit, şi ţi s-a plecat, de l-ai pus în rai. Dă-mi, Doamne, şi mie, tâlharului celui rău, Darul Tău, precum atunci l-ai dat aceluia şi-mi iartă păcatele, pentru Sfintele Tale Patimi, şi cu bună întoarcere şi căinţă mă aşează împreună cu el în rai, ca un Dumnezeu şi Ziditor ce-mi eşti. Mă închin Crucii Tale, Hristoase, şi pentru iubirea Ta către noi, zic către dânsa: Bucură-te, cinstită Cruce a lui Hristos, pe care ridicat şi pironit fiind Domnul, a mântuit lumea! Bucură-te, pom binecuvântat, pentru că tu ai ţinut rodul vieţii, care ne-a mântuit de moartea păcatului. Bucură-te, drugul cel tare, care ai sfărâmat uşile iadului. Bucură-te, cheie împărătească, ce ai deschis uşa raiului. O, Hristoase al meu răstignit, câte ai pătimit pentru noi! Câte răni, câte scuipări şi câtă ocară ai răbdat pentru păcatele noastre şi pentru a ne da încă pildă de adevărată răbdare în suferinţele şi necazurile vieţii acesteia! Si fiindcă acestea ni le trimite Dumnezeu pentru păcatele noastre, ca să ne îndreptăm şi să ne apropiem de El, şi aşa, numai spre folosul nostru ne pedepseşte în această viaţă. De aceea, rogu-mă Ţie, Stăpâne, ca la necazurile, ispitele şi durerile câte ar veni asupra mea, să-mi înmulţeşti împreună şi răbdarea, puterea şi mulţumirea, căci cunosc, că neputincios sânt de nu mă vei întări; orb de nu mă vei lumina; legat de nu mă vei dezlega; fricos de nu mă vei face îndrăzneţ; pierdut de nu mă vei cerca; sclav de nu mă vei răscumpăra cu bogata şi Dumnezeiasca Ta putere şi cu Darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin şi o măresc, acum, şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.