Ar trebui sa “fim mai mult” acolo unde suntem decat sa visam la locul unde am putea fi

Publicitate

Universul are un plan mai bun. Unul care este mai bun decat cel pe care il avem noi.

Oricare ar fi „sursa” pentru tine: Dumnezeu, Universul, Allah, Spiritul – nu conteaza. Ceea ce conteaza este faptul ca noi ne pierdem din cand in cand perspectiva. Vrem ca noi sa spunem universului cand si cum vrem ca lucrurile sa se manifeste in vietile noastre.

Traim in epoca „instant”. Daca vrem ceva, vrem sa il capatam – aproape imediat. Am devenit obisnuiti sa avem control aproape complet asupra vietilor noastre. Am inceput sa credem ca universul ar tebui sa lucreze dupa programul nostru.

Ne lipseste smerenia. Seamana samanta dorintei tale in pamant roditor. Trage adanc aer in piept si da Universului o sansa sa isi faca numarul magic.

Respecta faptul ca 50% sau poate chiar mai mult din plan nu este sub controlul nostru. Este peste putinta noastra – si dintr-un motiv bun.

Sunt lectii spirituale care trebuie sa se intample cu scopul de a ne ridica la un nivel mai inalt de constiinta.

Dar aceste lectii, probabil nu se vor intampla dupa programul nostru.

Nu este vorba ca Universul nu iti da ceea ce vrei si cand vrei. Este despre Univers pregatindu-te pe tine pentru ca sa fii cel care esti. Sa te asiste in redobandirea cunoasterii despre cine esti tu INTR-ADEVAR. Puternic. Intreg. Imbelsugat. Demn. Sigur. Calauzit. Am putea crede ca avem probleme, dar singura problema reala pe care o avem este ca suntem deconectati de la sursa noastra.

Publicitate

Universul ne va pune ocazional in genunchi, nu ca pedeapsa, ci pentru a ne arata o cale mai buna. Din nefericire, cand lucrurile in care ne-am pus increderea ne sunt luate, credem ca universul este pornit impotriva noastra. Dar universul de fapt prinde radacini pentru noi. Credem ca suntem pedepsiti. Gresim. Suntem iluminati.

Este modul Universului de a ne invata ca avem deja tot ceea ce avem nevoie.
Slujba noastra: fii disponibil. Fii deschis. Fii rabdator. Si sa stii ca raspunsul va fi cel mai probabil revelat, si intr-un mod pe care nu l-ai luat in considerare. Ai incredere ca viata se desfasoara intr-un ritm care satisface dezvoltarea ta cea mai buna si mai inalta.

Controlezi ceea ce poti controla si lasa Universul sa faca restul de 50%. Daca lucrurile nu se intampla cum si cand le vrei tu – zambeste. Universul este la treaba, incercand sa iti arate o cale mai buna.

Deci cat timp astepti: traieste cu recunostinta, traieste cu rabdare, traieste cu umilinta. Si spune-ti tie insuti: „Am incredere ca imi va fi dat orice am nevoie si in moduri cu mult mai marete decat imi pot imagina”.

Sursa: viataverdeviu.ro

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet

Cea mai mare provocare este să fii tu însuți într-o lume care încearcă în permanență să facă să fii altcineva! Iubeste-te si accepta-te asa cum esti, esti o persoana speciala!

Publicitate

“Oriunde te indrepti, indiferent de vreme, adu cu tine intotdeuna stralucirea propriului tau soare.” – Anthony J. D’Angelo –

Dacă te accepţi pe tine, începi să accepţi totul. Dacă te respingi, respingi universul; dacă te respingi, respingi existenţa. Dacă te accepţi, accepţi existenţa; atunci nu mai ai nimic de făcut decât să te bucuri, să sărbătoreşti. Atunci nu te ai plângi de nimic, nu mai pizmuieşti pe nimeni, te simţi recunoscător.

Atunci viaţa e bună şi moartea e bună, atunci bucuria e bună şi tristeţea e bună, atunci e bine să fii cu persoana iubită şi e bine să fii şi singur este cel care a scăpat din capcana societăţii, care a înţeles că ideea de îmbunătăţire este pur şi simplu absurdă. Nu te poţi îmbunătăţi singur.

Dar ia aminte, nu spun că îmbunătăţirea nu se petrece, ci că nu te poţi îmbunătăţi singur. Când nu mai cauţi să te îmbunătăţeşti, te îmbunătăţeşte viaţa. În acea stare de relaxare, în acea stare de acceptare, viaţa începe să te mângâie, viaţa începe să curgă prin tine. Şi când nu te mai plângi de nimic, când în tine nu mai există pizma, înfloreşti.

Acceptă-te aşa cum eşti. Este cel mai greu lucru din lume, întrucât intră în conflict cu educaţia ta, cu cultura ta. De la început ţi s-a spus cum ar trebui să fii. Nimeni nu ţi-a spus că eşti bun aşa cum eşti, toţi ţi-au introdus în minte diverse programe. Ai fost programat de părinţi, de preoţi, de politicieni, de profesori, iar ideea a fost una singură – să te îmbunătăţeşti, să te perfecţionezi. Nu contează cine eşti, trebuie să alergi după altceva, continuu, fără odihnă.

Când eşti deschis, întreaga existenţa începe să-şi toarne energia în tine. Atunci copacii sunt mai verzi decât îţi par acum, atunci soarele e mai strălucitor decât îţi pare acum; atunci totul capătă culoare. Altfel, totul e tern şi mohorât şi cenuşiu.

Acceptă-te – asta înseamnă rugăciune. Acceptă-te – asta înseamnă recunoştinţă. Relaxează-te în fiinţă ta – aşa a vrut Dumnezeu să fii. Nu a vrut să fii în nici un alt fel, altminteri te făcea altcineva.

Te-a făcut pe tine, aşa cum eşti. Încercarea de a-ţi aduce îmbunătăţiri este în esenţă încercarea de a-i aduce îmbunătăţiri lui Dumnezeu, ceea ce este de-a dreptul stupid, şi nu vei face decât să înnebuneşti tot încercând asta. Nu vei ajunge nicăieri, ci doar vei rată un mare prilej.

Acceptă-te, acceptă-te întru totul, fă din acceptare culoarea ta, caracteristica ta. Viaţa e gata în orice clipă să îşi reverse darurile asupra ta. Viaţa nu e zgârcită, existenţa dăruieşte întotdeauna din abundenţă — însă nu îi putem primi darurile pentru că nu ne considerăm demni de a le primi.

De asta oamenii se agaţă de suferinţă – ea se potriveşte programării lor. Oamenii se pedepsesc singuri în o mie şi unu de moduri subtile. De ce? Pentru că asta face parte din programul lor.

Publicitate

Dacă nu eşti cum ar trebui să fii, trebuie să te pedepseşti, trebuie să-ţi provoci suferinţa. De asta oamenii se simt bine când sunt nefericiţi, când suferă. Oamenii se simt bine când sunt nefericiţi, şi sunt foarte, foarte încurcaţi, stânjeniţi când sunt fericiţi.

Fiecare copil se naşte inocent.

Noi îl facem să se simtă vinovat, spunându-i: „Nu aşa ar trebui să fii. Ar trebui să fii aia”. Iar copilul este natural şi inocent. ÎI pedepsim pentru faptul că este natural şi inocent, şi îl răsplătim că este artificial şi viclean. ÎI răsplătim pentru faptul că e fals — toate recompensele noastre sunt pentru oameni falşi. Nu răsplătim pe nimeni care este inocent;

Nu avem nici o consideraţie faţă de el, nu avem nici un respect pentru el. Inocentul e condamnat, inocentul e considerat aproape un infractor. Inocentul esue considerat prost, în timp ce vicleanul e considerat inteligent. Omul fals este acceptat – omul fals se potriveşte cu societatea falsă.

Toată viaţa ta nu e decât un efort de a te pedepsi tot mai mult. Tot ce faci este rău, aşa că pentru fiecare bucurie trebuie să te pedepseşti.  Chiar şi atunci când, în ciuda ta, bucuria vine, când uneori Dumnezeu se izbeşte de tine şi nu poţi să-l eviţi, imediat începi să te pedepseşti.  Ceva nu e în regulă, cum i se poate întâmpla un astfel de lucru unei persoane oribile ca tine?

De fapt, când cineva te iubeşte, chiar te miri: „Cum – pe mine? Mă iubeşte cineva pe mine?” Şi în mintea ta apare ideea: „Mă iubeşte pentru că nu mă cunoaşte. Dacă m-ar cunoaşte, dacă ar vedea prin mine, nu m-ar iubi în veci!” Astfel încep îndrăgostiţii să se ascundă unul de celălalt. Păstrează multe lucruri pentru ei înşişi, nu îşi dezvăluie secretele din cauză că se tem că în clipa în care îşi deschid inima, dragostea va dispărea. Deoarece nu se pot iubi pe sine, cum să conceapă că altcineva îi iubeşte?

Iubirea începe cu iubirea de sine. A fi egoist şi a fi plin de tine sunt două lucruri diferite. Nu fi narcisist, nu fi obsedat de tine însuţi, ci iubeşte-te firesc. Iubirea de sine naturală este obligatorie ca să poţi iubi pe altcineva. Numai din ea se naşte iubirea pentru altcineva. Acceptă-te, iubeşte-te, eşti creaţia lui Dumnezeu. Ai pe tine semnătura lui Dumnezeu şi eşti deosebit, unic.

Nimeni nu a mai fost ca tine şi nu va mai fi ca tine – eşti pur şi simplu unic, incomparabil. Acceptă acest lucru, iubeşte acest lucru şi sărbătoreşte-l, şi atunci vei începe să vezi unicitatea celorlalţi, incomparabila frumuseţe a celorlalţi. Iubirea este posibilă numai atunci când există o acceptare deplină a sinelui, a celuilalt, a lumii. Acceptarea creează mediul în care creaţi iubirea, în care înfloreşte iubirea!

Sursa:  OSHO – INTIMITATEA. ÎNCREDEREA ÎN SINE ŞI ÎN CELĂLALT

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala