Apreciaza ceea ce ai la timpul potrivit pentru ca va veni timpul cand vei regreta…

"Oamenii care se iubesc nu insistă asupra greșelilor celuilalt." – proverb kenyan Trebuie sa o alegi in fiecare zi, sa o iubesti si sa o pretuiesti zi de zi sau altfel o vei pierde… Citeste cuvintele emotionante ale lui Bryan Reeves care s-au viralizat, facand inconjurul internetului. Ele pot fi un semnal de alarma pentru cei care iubesc, insa aleg sa nu aprecieze asa cum ar trebui acea persoana speciala pe care o au langa ei zi de zi. Bryan Reeves: Alege-o in fiecare zi sau las-o sa plece... Mi-am petrecut 5 ani din viata ranind o femeie incredibila. Am ramas langa ea, insa niciodata nu am ales-o cu adevarat pe ea. Am vrut cu adevarat sa fiu cu ea. Am vrut cu adevarat sa o aleg pe ea. Era o femeie superba, geniala si amuzanta si sexy si senzuala. Cu inteligenta ei ascutita, profunda imi facea sa rada intreg corpul, iar cu frumusetea ei exotica imi scurtcircuita creierul. A ma trezi in fiecare dimineata cu ea cuibarita in bratele mele era fericirea mea. Am iubit-o nebuneste. Din pacate, asa cum se intampla cu multe cupluri tinere, faptul ca nu am stiut cum sa iubim a creat in scurt timp probleme stresante in relatia noastra. In scurta vreme, odata ce reveria mea plina de fericire din fiecare dimineata a lasat loc unui mod imatur, incordat de a ne petrece viata impreuna, am ajuns sa ma intreb deseori daca undeva acolo exista o alta femeie care sa fie mai usor de iubit si care sa ma iubeasca mai bine. Pe masura ce lunile treceau si acel gand persista din ce in ce mai mult in mintea mea, am ales-o pe ea din ce in ce mai putin. In fiecare zi, timp de 5 ani, am ales-o pe ea tot mai putin. Am ramas cu ea, insa am incetat sa o mai aleg pe ea. Amandoi am suferit. Alegand-o pe ea ar fi insemnat sa ma concentrez zi de zi pe darurile pe care le-a adus in viata mea si pentru care as fi putut sa fiu recunoscator: zambetul ei, frumusetea, senzualitatea, felul ei vesel de fi, compania ei si… atat de multe altele. Din pacate, imi era aproape imposibil sa mai inteleg sau chiar sa vad ce era atat de minunat la ea. Eram prea concentrat pe mania, nesiguranta, pretentiile ei si alte aspecte ale personalitatii ei puternice care ma iritau. Cu cat ma concentram mai tare pe defectele ei, cu atat mai mult le vedeam si le reflectam inapoi comportandu-ma urat cu ea. In mod natural, acest lucru a amplificat tensiunea din relatie… ceea ce ma facea in continuare sa o aleg pe ea chiar si mai putin. Ea a luptat din greu sa ma faca sa o aleg. Dar nu a fost de ajuns. Nu poti face pe cineva sa te aleaga, chiar si atunci cand acel cineva te iubeste. Sa fiu sincer, nici ea nu m-a ales pe mine intru totul. Insultele pline de furie pe care mi le arunca erau o dovada clara a acestui lucru. Realizez insa acum ca mania ei era cauzata de faptul ca nu se simtea in siguranta cu mine. Din cuvintele si actiunile mele, simtea ca eu nu o aleg pe ea in fiecare zi si ii era frica ca o sa o abandonez. In cele din urma, chiar am parasit-o… Am abandonat-o atunci cand nu am ales-o in totalitate pe ea zi de zi timp de 5 ani, am abandonat-o atunci cand am ales sa ma concentrez pe ceea ce ma deranja la ea decat pe ceea ce adoram la ea. Ca pe o pretioasa floare parfumata… am adus-o plin de mandrie in casa mea si apoi am uitat sa o ud. Am lasat-o singura in nenumarate feluri sa se vestejeasca in caldura uscata si fierbinte a relatiei noastre de dragoste. Nu o sa mai iubesc niciodata o alta femeie pe care sa nu o si aleg in fiecare zi. Este un chin pentru toata lumea. Daca esti intr-o relatie, te invit sa iti adresezi urmatoarea intrebare: “De ce imi aleg partenerul astazi?” Daca nu poti gasi un raspuns care sa te multumeasca, investigheaza mai adanc si gaseste unul. Poate fi unul extrem de simplu, de exemplu sa observi in adancul inimii inimii tale ca pur si simplu “l-ai ales.” Daca nu poti gasi raspunsul astazi, intreaba-te din nou si maine. Dar daca trec prea multe zile si pur si simplu nu poti raspunde de ce ti-ai ales partenerul, iar relatia ta este una plina de stres, da-i drumul, lasa-l sa plece. Lasa loc pentru ca altcineva sa apara, cineva pe care inima ta chinuita de dor sa il aleaga in fiecare zi. Persoana pe care o iubesti merita sa fie aleasa cu entuziasm. In fiecare zi. Si tu la fel. Alege intelept. Sursa: garbo.ro Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Cu siguranța ni se întâmplă să apreciem un lucru la valoarea sa reală, de-abia după ce nu-l mai avem. Iată doar câteva argumente :

– înțelegem ce mare lucru este să fii sănătos atunci când ești bolnav, adică atunci când ți-ai pierdut sănătatea. ” Sănătatea este o comoară pe care puțini știu să o prețuiască deși aproape toți se nasc cu ea.”(Hipocrate )

– când ești copil, vrei să fii matur, iar când ai ajuns la bătrânețe, privești cu nostalgie la anii copilăriei.

– doar când ți-ai pierdut prietenul (de vreme rea) , sau pe cei apropiați realizezi ce ai pierdut

– „nu știi să prețuiești dinții, cât timp îi ai.”(proverb românesc)

Se spune că trăia cândva într-o casă din munți un om care moștenise o statuie veche.

O ținea undeva într-un colț al curții între buruieni. Într-o zi, a trecut prin zonă un drumeț care observă dincolo de gard statuia neîngrijită. Îi propuse stăpânului casei să-i cumpere sculptura cu un ban de argint. Omul se învoi pe loc. Dădu statuia gândindu-se satisfăcut în sinea lui la ce afacere bună făcu.

După o vreme, omul nostru a fost nevoit să meargă la oraș după niște cumpărături. În fața unei clădiri, văzu o mulțime de oameni care așteptau la coadă să intre. Lângă intrare, un om striga din când în când: „poți vedea una dintre cele mai frumoase statui din lume dacă plăteşti 2 arginți”.

Omul fu foarte curios. Se așeză la coadă, plăti doi arginți și intră. Înăuntru era expusă statuia pe care el o avusese în curte atâția ani și pe care o vânduse cu un argint. Și de-abia acum când n-o mai avea, a înțeles cât de valoroasă este.

Așadar , trebuie să punem mare preț pe ceea ce avem până nu e prea târziu, asta pentru că, după, regretele sunt de prisos. Aș adăuga , așa mai pe un ton de „mucalit” că trebuie să prețuim ce avem atunci când avem… degeaba mai regretam după !

Este de preferat să profităm de tot timpul în care putem fi alături de cei pe care îi iubim cel mai mult în viața asta (alta nu avem)! Nu știm ce ne poate aduce ziua de maine. Să nu lăsam ca o clipă de ură, un moment de durere, să ne fure bucuria unui minut care poate să ne lumineze toată viața și să ne dea puterea de a păși înainte pe drumul vieții. Singura clipă în care putem sa folosim timpul în favoarea noastră este prezentul, trecutul nu se mai poate schimba, iar viitorul nu îl cunoaștem.

PRETUIEȘTE ceea ai , ASTĂZI !

De cele mai multe ori nu ştim să apreciem ceea ce avem. Nu valorificăm lucrurile pe care le deţinem, uneori le ignorăm cu tot dinadinsul. Nu preţuim anii copilăriei. Mereu ne dorim să ajungem adulţi. O dată ajunşi adulţi, privim cu tristeţe anii copilăriei de care nu am ştiut să profităm, pentru că eram perocupaţi să ne maturizăm mai repede. Doream să obţinem un anumit statut în societate, să avem un renume, cei din jur să ne respecte, să ne admire şi chiar mulţi să aleagă drumul nostru în viaţă. Da am dori să ne mai putem întoarce măcar pentru câteva momente în copilărie, dar din păcate nu putem. În memoria noastră au rămas doar amintirile, de care ne amintim cu drag.

Preţuim sănătatea numai după ce o boală îşi face simţită prezenţa în viaţa noastră. Când medicul ne sună, şi ne dă cumplita veste că mai avem puţin de trăit, parcă pământul ne fuge de sub picioare. Şi începem să alergăm de la un medic la celălalt, sperând să fie o greşeală şi să ne spună că suntem sănătoşi. Nu ştim să apreciem sănătatea, numai după ce o pierdem. În acele momente ne aducem aminte că există Dumnezeu şi începem să ne rugăm pentru sănătatea noastră. Dumnezeu ar trebui să fie cel căruia îi cerem ajutorul prima dată, însă noi alergăm la oameni mai întâi şi pe Dumnezeu îl lăsăm pe ultimul loc.

Niciodată nu apreciem persoanele din viaţa noastră numai după ce le pierdem. Adesea după ce o prietenie se sfârşeşte, începem să simţim lipsa acelei persoane şi rămâne un gol în sufletul nostru. Începem să regretăm faptul că nu am ştiut aprecia prezenţa ei în viaţa noastră.

De multe ori nu ştim să apreciem o persoană care zilnic se gândeşte la noi, îşi face timp să ne caute şi îi pasă de noi. O vedem ca o persoană stresantă, şi la un moment dat chiar enervantă. Când nu ne caută, începem să îi simţim lipsa şi apare în noi dorinţa de a da timpul înapoi, să o preţuim. Învaţă să apreciezi persoanele care te admiră, te consideră un prieten, te caută şi le pasă de tine. Dacă nu îi vei aprecia, timpul te va forţa să apreciezi ceea ce ai avut.

Apreciază lucrurile şi oamenii din viaţa ta mereu. Ţine minte că timpul nu aşteaptă pe nimeni. Învaţă să preţuieşti ceea ce ai mereu!

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!