Cu siguranța ni se întâmplă să apreciem un lucru la valoarea sa reală, de-abia după ce nu-l mai avem. Iată doar câteva argumente :
– înțelegem ce mare lucru este să fii sănătos atunci când ești bolnav, adică atunci când ți-ai pierdut sănătatea. ” Sănătatea este o comoară pe care puțini știu să o prețuiască deși aproape toți se nasc cu ea.”(Hipocrate )
– când ești copil, vrei să fii matur, iar când ai ajuns la bătrânețe, privești cu nostalgie la anii copilăriei.
– doar când ți-ai pierdut prietenul (de vreme rea) , sau pe cei apropiați realizezi ce ai pierdut
– „nu știi să prețuiești dinții, cât timp îi ai.”(proverb românesc)
Se spune că trăia cândva într-o casă din munți un om care moștenise o statuie veche.
O ținea undeva într-un colț al curții între buruieni. Într-o zi, a trecut prin zonă un drumeț care observă dincolo de gard statuia neîngrijită. Îi propuse stăpânului casei să-i cumpere sculptura cu un ban de argint. Omul se învoi pe loc. Dădu statuia gândindu-se satisfăcut în sinea lui la ce afacere bună făcu.
După o vreme, omul nostru a fost nevoit să meargă la oraș după niște cumpărături. În fața unei clădiri, văzu o mulțime de oameni care așteptau la coadă să intre. Lângă intrare, un om striga din când în când: „poți vedea una dintre cele mai frumoase statui din lume dacă plăteşti 2 arginți”.
Omul fu foarte curios. Se așeză la coadă, plăti doi arginți și intră. Înăuntru era expusă statuia pe care el o avusese în curte atâția ani și pe care o vânduse cu un argint. Și de-abia acum când n-o mai avea, a înțeles cât de valoroasă este.
Așadar , trebuie să punem mare preț pe ceea ce avem până nu e prea târziu, asta pentru că, după, regretele sunt de prisos. Aș adăuga , așa mai pe un ton de „mucalit” că trebuie să prețuim ce avem atunci când avem… degeaba mai regretam după !
Este de preferat să profităm de tot timpul în care putem fi alături de cei pe care îi iubim cel mai mult în viața asta (alta nu avem)! Nu știm ce ne poate aduce ziua de maine. Să nu lăsam ca o clipă de ură, un moment de durere, să ne fure bucuria unui minut care poate să ne lumineze toată viața și să ne dea puterea de a păși înainte pe drumul vieții. Singura clipă în care putem sa folosim timpul în favoarea noastră este prezentul, trecutul nu se mai poate schimba, iar viitorul nu îl cunoaștem.
PRETUIEȘTE ceea ai , ASTĂZI !
De cele mai multe ori nu ştim să apreciem ceea ce avem. Nu valorificăm lucrurile pe care le deţinem, uneori le ignorăm cu tot dinadinsul. Nu preţuim anii copilăriei. Mereu ne dorim să ajungem adulţi. O dată ajunşi adulţi, privim cu tristeţe anii copilăriei de care nu am ştiut să profităm, pentru că eram perocupaţi să ne maturizăm mai repede. Doream să obţinem un anumit statut în societate, să avem un renume, cei din jur să ne respecte, să ne admire şi chiar mulţi să aleagă drumul nostru în viaţă. Da am dori să ne mai putem întoarce măcar pentru câteva momente în copilărie, dar din păcate nu putem. În memoria noastră au rămas doar amintirile, de care ne amintim cu drag.
Preţuim sănătatea numai după ce o boală îşi face simţită prezenţa în viaţa noastră. Când medicul ne sună, şi ne dă cumplita veste că mai avem puţin de trăit, parcă pământul ne fuge de sub picioare. Şi începem să alergăm de la un medic la celălalt, sperând să fie o greşeală şi să ne spună că suntem sănătoşi. Nu ştim să apreciem sănătatea, numai după ce o pierdem. În acele momente ne aducem aminte că există Dumnezeu şi începem să ne rugăm pentru sănătatea noastră. Dumnezeu ar trebui să fie cel căruia îi cerem ajutorul prima dată, însă noi alergăm la oameni mai întâi şi pe Dumnezeu îl lăsăm pe ultimul loc.
Niciodată nu apreciem persoanele din viaţa noastră numai după ce le pierdem. Adesea după ce o prietenie se sfârşeşte, începem să simţim lipsa acelei persoane şi rămâne un gol în sufletul nostru. Începem să regretăm faptul că nu am ştiut aprecia prezenţa ei în viaţa noastră.
De multe ori nu ştim să apreciem o persoană care zilnic se gândeşte la noi, îşi face timp să ne caute şi îi pasă de noi. O vedem ca o persoană stresantă, şi la un moment dat chiar enervantă. Când nu ne caută, începem să îi simţim lipsa şi apare în noi dorinţa de a da timpul înapoi, să o preţuim. Învaţă să apreciezi persoanele care te admiră, te consideră un prieten, te caută şi le pasă de tine. Dacă nu îi vei aprecia, timpul te va forţa să apreciezi ceea ce ai avut.
Apreciază lucrurile şi oamenii din viaţa ta mereu. Ţine minte că timpul nu aşteaptă pe nimeni. Învaţă să preţuieşti ceea ce ai mereu!
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
