Image

Am invatat ca singurul drum care duce catre fericire este exact acela pe care tu nu ai curajul sa pasesti. Din teama de a nu suferi, din teama de a nu dezamagi sau pur si simplu din teama de teama.

Publicat de Patricia Esca pe 7 January 2020 in Dezvoltare Personala

“Să ne abținem să criticăm, fie și cu bună intenție, căci a răni pe cineva este ușor, iar a îndrepta e imposibil.” [Arthur Schopenhauer]

Am invatat ca gandurile vorbesc intre ele cand oamenii nu au curajul sa invete a vorbi despre nefericirile si desertaciunile vietii lor.

Am invatat ca toti ne nastem cu un singur norisor de praf ascuns intre deziluzii; si speram pana in ultima secunda sa vina cineva sa ni-l stearga. Dar mereu amanam decizia de a-l forta sa o faca. Traim in neguri amagirea propriilor vieti scaldate in abisurile unui lac care inca isi pastreaza imensitatea, desi parca toti pestii s-au zbatut intre sens si nonsens pentru a ajunge sa cutreiere abisurile cele mai profunde.

Ne intrebam unii pe altii de ce nu avem curajul sa ne cutreieram propriile fiinte pentru a gasi jumatatea de suflet care sa stearga firisorul de praf de pe pantofii inimilor. Ne e teama de sufletele noastre, ne e frica de suferinte si neajunsuri, de deziluzii si de desertaciuni, de parca nu toate clipele s-ar sparge in secunde hoinare pentru a nu lasa nici un ciob sa isi reintregeasca vesnicia.

Ne e teama de noi. Prea teama sa nu ne descoperim in fata altora, din orgolii nemasurate sau din frica de apropiere; de parca inimile ne-ar cere vreodata voie sa iubeasca! Incercam sa mascam sinceritatile si sa tragem linie acolo unde ne repetam neincetat ca este capatul de rand. Fara a intelege ca sufletele nu au markere cu care sa isi traseze despartirile.

Incercam sa zambim atunci cand inimile isi strang lacrimile in buchete de dureri si afisam zilnic mastile indiferentei sau ale fericirii atunci cand undeva, in buzunarul singurei realitati se ascunde iubirea. Dezamagirea. Sau doar Amagirea.

De parca nu ne-am cunoaste propriile ganduri si deziluzii, propriile trairi si amenintari. Si, da, incercam atatea cai de a respinge sentimentele, doar din dorinta de a convinge ca puterea este singura care ne arata cat suntem de demni in fata vietii. Si, da, ajungem sa ne respingem si gandurile, si visele, si sperantele, si idealurile…

… am invatat ca ceea ce nu pot niciodata sa resping este Realitatea! O simt in fiecare cotlon de gand, in fiecare adiere de vant din suflet, in fiecare raza de soare care imi zambeste in diminetile in care imi calc pe orgolii si incerc sa descifrez mesajele sufletului meu.

Am invatat ca atunci cand nu vrei sa deschizi usa inimii, vine cineva si o sparge fara a te intreba. Si ajunge sa cladeasca in interior un intreg palat de sperante. Fara sa vorbeasca, fara sa planga, fara sa ceara, fara sa rada, fara sa alerge, fara sa iti dea de ales. Dar mai ales… fara sa VREA.

Am invatat ca ajungi sa iti cladesti nemurirea pe pamantul sufletului care asemeni tie, respinge realitatea si o condamna, care strange la piept dorinta de a trece prin viata cu fruntea sus.

Am invatat ca singurul suflet care te merita este cel care iti spune ca nu vrea sa te merite. Ca singura inima care are nevoie de tine este exact cea careia tu ii spui ca nu are nevoie de tine. Ca singurele cuvinte care merita spuse sunt chiar cele pe care nu vrei sa le spui… din teama.

Am invatat ca singurul drum care duce catre fericire este exact acela pe care tu nu ai curajul sa pasesti. Din teama de a nu suferi, din teama de a nu dezamagi sau pur si simplu din teama de teama.

Am invatat sa accept ca in viata mea pana si cioburile s-au spart pentru a reintregi increderea ca eu sunt singura picatura de roua care poate uda puterea de a crede in realitate.

Am invatat ca prieteniile nu se numesc prietenii! Ca aici este vorba despre “schimbarea valorii gramaticale a sufletului”. Ca aici substantivele se pot transforma in adverbe. Definitiv.

Adica… prietenia se transforma in Tot atunci cand gandurile vorbesc intre ele.

Mda, chiar asa!

Hrana pentru sufletul tau:

Timpul trece oricum, indiferent daca tu lasi gandurile sa vorbeasca intre ele, in locul tau, sau daca TE inveti sa vorbesti tu, in locul lor. Si tacerea ta ar putea insemna sa castige altul. Iar tu sa traiesti privind la fericirea lui!

de Monica Berceanu

Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Facebook Distribuie pe Telefon

Despre Patricia Esca

Ne bucuram sa o avem in echipa noastra pe Patricia, o profesionista desavarsita care a adus siteului revistasufletului.net un plus de valoare. Se ocupa de editat si publicat articole inca din 2010, in tot acest timp acumuland experienta pe care astazi o imparte cu noi toti!