Am invatat ca singurul drum care duce catre fericire este exact acela pe care tu nu ai curajul sa pasesti. Din teama de a nu suferi, din teama de a nu dezamagi sau pur si simplu din teama de teama.

Iata ce invataturi ne ofera: Învață-ți inima către facerea de bine. Învață-o neîncetat și te vei umple de bucurie. Pacea vine din interior. Nu o căuta în afara ta. Nu răni pe alţii cu ceea ce te doare pe tine. Guvernează-ţi mintea sau ea te va guverna pe tine. Nu vei fi pedepsit pentru furia ta; vei fi pedepsit de furia ta. Tu, la fel ca oricine în întregul univers, meriţi dragostea şi afecţiunea ta. O idee care este dezvoltată şi pusă în acţiune este mai importantă decât o idee care există doar ca idee. Dacă compasiunea ta nu te include şi pe tine, aceasta este incompletă. Cel mai mare eşec din viaţă este să nu te apleci spre ceea ce ştii mai bine. Când îţi cureţi frica din minte, viaţa devine mult mai deschisă faţă de tine. Pentru a îndrepta ceea ce este strâmb trebuie mai întâi să faci un lucru greu de făcut. Să te îndrepţi pe tine. Orice are un început, are şi un sfârşit. Împacă-te cu acest gând şi-ţi va fi bine. A ţine discursuri frumoase fără a le pune în practică se aseamănă cu existenţa unei flori fără parfum. Lucrarea ta este să descoperi lumea şi apoi să te dăruieşti din toată inima ei. Este mai cu folos să călătoreşti bine decât să ajungi la o destinaţie. Drumurile sunt făcute pentru călătorii, nu pentru a ajunge la destinaţii. Cel care a fost delăsător, dar mai apoi a devenit vigilent, luminează lumea aceasta, la fel ca Luna eliberată de nori. Cel mai măreţ dar este să oferi oamenilor iluminare, să o împărtășești. Dacă găseşti o soluţie bună şi devii ataşat de ea, soluţia poate deveni următoarea ta problemă. Nimeni nu ne poate salva, ci doar noi înşine. Nimeni nu poate şi nimeni nu are voie. Noi înşine trebuie să ne urmăm calea. Pentru a fi eliberat de suferinţe, eliberează-te tu însuţi de ataşamente. Fără sănătate, viaţa nu este viaţă; este numai o stare de langoare şi suferinţă, o imagine a a morţii. Calea nu este în ceruri. Calea este în inimă. Cine dăruieşte va avea un real câştig. Prin efort susţinut, seriozitate, disciplină şi autocontrol, înţeleptul îşi făureşte o insulă pe care nici un potop nu o va putea îneca. Indiferent cât de greu a fost trecutul, poţi întotdeauna să începi iarăşi. El m-a insultat, el a râs de mine, el m-a bătut. Atâta timp cât cineva păstrează astfel de gânduri, propria sa mânie nu încetează. Iubeşte şi veghează; astăzi, mâine, întotdeauna. Trei lucruri nu pot fi ascunse pentru mult timp: soarele, luna şi adevărul. Nu-ţi minimiza virtuţiile, spunând: „Ele nu înseamnă nimic”. Picătură cu picătură se umple ulciorul. Astfel Înţeleptul devine plin de merit. Darul adevărului excelează toate celelalte daruri. Mii de lumânări pot fi aprinse de la flacăra unei singure lumânări şi durata acesteia nu va fi scurtată. Fericirea niciodată nu scade dacă este împărţită. Pe cer nu este nicio diferenţă între est şi vest. Fiecare om îşi creează propriile diferenţe şi apoi le crede adevărate. Cei care sunt eliberaţi de resentimente îşi află cu siguranţă pacea. Există numai două greşeli pe care cineva le poate face în drumul spre adevăr: să nu meargă până la capăt sau să nu înceapă a merge pe acel drum. O lingură nu poate gusta mâncarea care o ţine, la fel, un prost nu poate înţelege înţelepciunea unui înţelept chiar dacă se află în apropierea lui. Mânia învinge-o prin blândețe, răul învinge-l prin bine, pe zgârcit învinge-l prin dărnicie, iar pe mincinos prin adevăr. Fericirea sau necazul – oricare te-ar întâmpina, treci mai departe neatins, neataşat. Un câine nu este considerat un câine bun pentru că latră bine, aşa cum un om nu este considerat un om bun pentru că vorbeşte bine. A evita orice rău, a căuta numai realizarea binelui, a vă păstra corpul şi mintea pure; aceasta este esenţa învăţăturii. Învăţătura mea, nu face deosebire între „sus” şi „jos” sau între „bogat” şi „sărac”. Ea este cum e cerul. Are spaţiu pentru toţi şi ca ploaia îi spală pe toţi la fel. Într-un sat sau în pădure, în câmpie sau la munte, oriunde sălăşluieşte omul realizat spiritual, acel loc este paradisiac. Care este cel mai mare duşman al omului, dacă nu propria sa minte? Ea este de fapt cea care-l atrage pe drumurile pierzaniei. Priveşte la propriile-ţi greşeli, la ce ai făcut sau ai lăsat nefăcut. Treci cu vederea greşelile celorlalţi. Cuvintele au puterea atât să distrugă cât şi să vindece. Când aceste cuvinte sunt adevăr şi bunătate, pot schimba lumea. Virtuțile ca şi muzele apar mereu în grup. Niciodată un principiu bun nu a fost găsit solitar în niciun suflet. Ceea ce-l conduce pe om pe căi greşite nu este duşmanul său, ci propria sa minte. Nici moartea nu este de temut pentru cel ce a trăit înțelept. Dacă am putea vedea în mod clar miracolul unei flori, întreaga noastră viață s-ar schimba din temelii. Cei înţelepţi îşi formează discursul cu gândurile lor pe care le cern aşa cum grâul este trecut printr-o sită. Nu există cărare către fericire. Fericirea este cărarea. Nu rămâne în trecut, nu visa la viitor, concentrează-ţi mintea asupra prezentului. O singură faptă a dragostei adevărate care salvează viaţa este mai mare decât osteneala cuiva în jertfe religioase aduse zeilor. Să ai milă pentru toţi, pentru bogaţi şi săraci în aceeaşi măsură. Fiecare om are suferinţa lui. Unii suferă prea mult, alţii prea puţin. Tot ceea ce suntem este rezultatul a ce am gândit. Mintea este totul. Devenim ceea ce gândim. O minte calmă nu mai caută să cântărească ce este drept şi ce nu. O minte dincolo de orice opinie veghează şi înţelege. Fiecare om este autorul propriei sănătăţi sau boli. Sănătatea, mulţumirea şi încrederea sunt posesiunile tale cele mai valoroase, iar libertatea este cea mai mare bucurie a ta. O stâncă mare nu este tulburată de vânt; la fel mintea înţeleptului nu este tulburată nici de elogii, nici de insulte. Nimic nu este permanent. Să fii adânc învăţat şi meşteşugit, să fii bine educat şi capabil să îţi foloseşti bine cuvintele; acesta este norocul. Regatul meu e adevărul şi nimeni nu mi-l poate lua. Singurul secret al existenţei este să nu îţi fie teamă. Niciodată să nu îţi fie teamă de ce vei deveni. Aşa e omul, în nerozia lui învaţă mai degrabă din suferinţă decât din sfaturi. Trândăvia este o scurtătură spre moarte; a fi sârguincios este o cale a vieţii; oamenii fără minte sunt leneşi, pe când înţelepţii sunt întotdeauna harnici. Sănătatea este cel mai mare dar, mulţumirea cea mai mare avere, credinţa cea mai bună relaţie. Să ţii furia în tine e ca şi cum ai prinde un cărbune încins pe care vroiai să-l arunci în altcineva. Tu o să te arzi! Este capabil cel ce se consideră capabil. A te controla tu însuţi este o vieţuire mult mai mare decât faptul de a învinge mii de oameni într-o luptă. Viaţa este dificilă. Să-ţi spun ceva: îndată ce accepţi acest adevăr, ea devine uşoară! Tot ce faci rău, faci datorită minţii. Dacă mintea se transformă, poţi să faci rău în continuare? Ne naştem din nou în fiecare dimineaţă. Ce facem astăzi este ceea ce contează cel mai mult. Niciodată ura nu pune capăt urii, ci dragostea. Nu supraestima ce ai primit şi nici nu invidia pe alţii. Cel ce îi invidiază pe ceilalţi nu obţine pacea minţii. Dacă acoperişul este prost făcut şi plin de găuri, ploaia va curge în casă; la fel o minte slabă şi incapabilă de a se controla lasă să intre gândurile negative. Ataşamentul este originea şi rădăcina suferinţei, aşadar este cauza oricărei suferinţe. Îndoieşte-te de toate. Găseşte-ţi propria lumină. Când mintea este pură, bucuria o urmează ca o umbră ce nu o părăseşte nicicând. Nu ofensa nici prin cuvinte, nici prin fapte. Hrăneşte-te cu moderaţie. Trăieşte în Inimă. Caută cele mai înălţătoare gânduri. Abia atunci când omul are compasiune faţă de toate fiinţele vii, se poate numi nobil. Oamenii răi nu apreciază niciodată bunătatea care li se arată, dar cei înţelepţi o preţuiesc şi sunt recunoscători pentru ea. Nu trăi în trecut, nu visa la viitor, concentrează-ți toate eforturile în prezent. Puţini sunt aceia dintre oameni care ajung pe ţărmul celălalt; ceilalţi oameni aleargă încoace şi încolo pe acelaşi mal. Nu îmi îndrept niciodată atenţia spre ceea ce a fost făcut, ci către ceea ce a rămas de făcut. Dacă cineva recunoaşte realul ca real şi irealul ca ireal, stăpânit de înţelepciune, el va atinge fără dar şi poate realitatea. Contemplarea naşterii şi morţii fiinţelor umane este ca şi cum ai privi mişcările unui dans. Dacă avem o gândire independentă şi nu îngăduim să devenim automate care reflectă mediul din jur, viaţa nu va fi totuna cu suferinţa. Bună este acţiunea care nu aduce nici un regret, şi al cărei fruct este cules cu bucurie şi seninătate. Nimic nu-ţi poate face atât de mult rău precum propriile tale gânduri nesupravegheate. Acţiunea şi reacţiunea sunt opuse şi egale. Oricâte cuvinte sfinte ai citi, oricâte cuvinte sfinte ai rosti, la ce sunt bune dacă nu acţionezi în acord cu ele? A trăi o singură zi şi a auzi o învăţătură bună înseamnă mult mai mult decât faptul de a trăi o sută de ani fără de a o cunoaşte. Nu cred într-un destin care cade asupra oamenilor oricum ar acţiona. Dar cred într-un destin care cade asupra lor dacă nu acţionează. Nu căuta o companie proastă, nu trăi cu oameni cărora nu le pasă. Găseşte-ţi prieteni ce iubesc adevărul. Cuvântează sau acţionează cu o minte pură, iar fericirea te va urma, asemeni umbrei tale, de neclintit. Fie ca tot ce are viaţă să fie eliberat din suferinţă. A menţine trupului o stare bună de sănătate este o datorie. În caz contrar, nu am fi capabili să ne păstrăm mintea puternică şi limpede. Soarbe cu profunzime. Trăieşte în linişte şi bucurie. Înţeleptul se bucură în adevăr şi urmează calea celor treji. Pentru a duce o viaţă pură, lipsită de egoism, cineva ar trebui să se bazeze pe nimic altceva decât pe sine însuşi în mijlocul abundenţelor. Cel ce-şi apără mintea împotriva lăcomiei, mâniei şi greșelii se bucură de o pace solidă şi reală. Unitatea se poate manifestă numai prin dualitate. Însăşi unitatea şi ideea de unitate sunt deja două. Cea mai întunecată noapte este ignoranţa. Nu este suficient să vorbeşti despre pace; trebuie să crezi în ea. Şi nu este suficient să crezi în ea, trebuie să faci eforturi pentru a o obţine. Aşa cum o lumânare nu poate să ardă fără flacăra, la fel oamenii nu pot trăi fără viaţă spirituală. Vezi ceea ce este fals ca fiind fals şi ceea ce este adevărat ca fiind adevărat. Întoarce-ţi privirea către inimă, urmează-ţi propria natură. Dacă gândim pozitiv şi avem o orientare pozitivă, atragem oameni pozitivi, evenimente pozitive şi situaţii pozitive. Drumul nu este prin cer. Calea este în inima ta. Să nu crezi nimic din ce ai citit sau ai auzit, chiar dacă am spus-o chiar eu, dacă nu este în acord cu propria ta gândire şi cu propriul tău bun simţ. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

“Să ne abținem să criticăm, fie și cu bună intenție, căci a răni pe cineva este ușor, iar a îndrepta e imposibil.” [Arthur Schopenhauer]

Am invatat ca gandurile vorbesc intre ele cand oamenii nu au curajul sa invete a vorbi despre nefericirile si desertaciunile vietii lor.

Am invatat ca toti ne nastem cu un singur norisor de praf ascuns intre deziluzii; si speram pana in ultima secunda sa vina cineva sa ni-l stearga. Dar mereu amanam decizia de a-l forta sa o faca. Traim in neguri amagirea propriilor vieti scaldate in abisurile unui lac care inca isi pastreaza imensitatea, desi parca toti pestii s-au zbatut intre sens si nonsens pentru a ajunge sa cutreiere abisurile cele mai profunde.

Ne intrebam unii pe altii de ce nu avem curajul sa ne cutreieram propriile fiinte pentru a gasi jumatatea de suflet care sa stearga firisorul de praf de pe pantofii inimilor. Ne e teama de sufletele noastre, ne e frica de suferinte si neajunsuri, de deziluzii si de desertaciuni, de parca nu toate clipele s-ar sparge in secunde hoinare pentru a nu lasa nici un ciob sa isi reintregeasca vesnicia.

Ne e teama de noi. Prea teama sa nu ne descoperim in fata altora, din orgolii nemasurate sau din frica de apropiere; de parca inimile ne-ar cere vreodata voie sa iubeasca! Incercam sa mascam sinceritatile si sa tragem linie acolo unde ne repetam neincetat ca este capatul de rand. Fara a intelege ca sufletele nu au markere cu care sa isi traseze despartirile.

Incercam sa zambim atunci cand inimile isi strang lacrimile in buchete de dureri si afisam zilnic mastile indiferentei sau ale fericirii atunci cand undeva, in buzunarul singurei realitati se ascunde iubirea. Dezamagirea. Sau doar Amagirea.

De parca nu ne-am cunoaste propriile ganduri si deziluzii, propriile trairi si amenintari. Si, da, incercam atatea cai de a respinge sentimentele, doar din dorinta de a convinge ca puterea este singura care ne arata cat suntem de demni in fata vietii. Si, da, ajungem sa ne respingem si gandurile, si visele, si sperantele, si idealurile…

Publicitate

… am invatat ca ceea ce nu pot niciodata sa resping este Realitatea! O simt in fiecare cotlon de gand, in fiecare adiere de vant din suflet, in fiecare raza de soare care imi zambeste in diminetile in care imi calc pe orgolii si incerc sa descifrez mesajele sufletului meu.

Am invatat ca atunci cand nu vrei sa deschizi usa inimii, vine cineva si o sparge fara a te intreba. Si ajunge sa cladeasca in interior un intreg palat de sperante. Fara sa vorbeasca, fara sa planga, fara sa ceara, fara sa rada, fara sa alerge, fara sa iti dea de ales. Dar mai ales… fara sa VREA.

Am invatat ca ajungi sa iti cladesti nemurirea pe pamantul sufletului care asemeni tie, respinge realitatea si o condamna, care strange la piept dorinta de a trece prin viata cu fruntea sus.

Am invatat ca singurul suflet care te merita este cel care iti spune ca nu vrea sa te merite. Ca singura inima care are nevoie de tine este exact cea careia tu ii spui ca nu are nevoie de tine. Ca singurele cuvinte care merita spuse sunt chiar cele pe care nu vrei sa le spui… din teama.

Am invatat ca singurul drum care duce catre fericire este exact acela pe care tu nu ai curajul sa pasesti. Din teama de a nu suferi, din teama de a nu dezamagi sau pur si simplu din teama de teama.

Am invatat sa accept ca in viata mea pana si cioburile s-au spart pentru a reintregi increderea ca eu sunt singura picatura de roua care poate uda puterea de a crede in realitate.

Am invatat ca prieteniile nu se numesc prietenii! Ca aici este vorba despre “schimbarea valorii gramaticale a sufletului”. Ca aici substantivele se pot transforma in adverbe. Definitiv.

Adica… prietenia se transforma in Tot atunci cand gandurile vorbesc intre ele.

Mda, chiar asa!

Hrana pentru sufletul tau:

Timpul trece oricum, indiferent daca tu lasi gandurile sa vorbeasca intre ele, in locul tau, sau daca TE inveti sa vorbesti tu, in locul lor. Si tacerea ta ar putea insemna sa castige altul. Iar tu sa traiesti privind la fericirea lui!

de Monica Berceanu

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
A fost odata ca niciodata un inger, ce traia in Rai. Raiul era plin de ferestre inalte, de jur imprejur cu garduri facute din trunchiurile trandafirilor care se impleteau ca niste maini ce tin greutatea lumii in ele. Si ingerul era unul dintre cei mai curati si frumosi ingeri, ales din vise inalte, ce avea Raiul intreg la aripile sale, unde se juca si radea alergand in Eden, in gradina de vis plina de flori. Intr-una din zile Creatorul cel ce il adusese in Rai, pleca spunandu-i ca intr-o zi se va intoarce lasandu-I ferestrele largi deschise. Intr-una din zile ingerul se duse spre fereastra inalta, se catara pe ea si arunca in jos o privire. Din greseala aluneca in abisul norilor cazand cu o viteza ametitoare spre Iadul de jos. Degeaba incerca sa dea din aripi si sa zboare, sa se agate de nimicul care il facea sa alunece si mai repede si mai repede, strigand dupa ajutorul Creatorului. Dar nimeni nu l-a auzit, iar el se prabusi in ocean. Un inger prabusit in adancul oceanului, se zbate cu ultimele puteri sa iasa la suprafata, dar apa cea grea il trage in jos, nestiind ca ii va rani penele imaculate. Chinuindu-se lovea cu aripile albe imensitatea albastra, dar ele in loc sa il ajute sa zboare, mai rau il trageau in jos. Din toti rarunchii si cu ultimele puteri isi striga Creatorul, cel ce il adusese in Rai, dar el e departe si nu mai aude si nici nu isi mai cauta ingerul odata iubit. I-a lasat fereastra deschisa, sa zboare, sa cada in Infernul albastru, pentru ca in Rai a adus un alt inger si celui cazut nu ii mai aude ruga. Cu lacrimi in ochi Ingerul cazut, se rupse de aripile ingreunate de apa, se trase spre mal si atunci realiza ca din clipa aceea nu mai era un inger. Era un muritor condamnat sa traiasca in Infern. ~ Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Povestea omului zgarcit

Intr-un oras, traia odata un om tare zgarcit. Toata viata n-a facut altceva decat sa stranga si sa stranga tot mai multa avere. Niciodata nu i-a fost mila de cineva sarman. Nu dadea ceva de pomana, nici in ruptul capului. O singura data, intr-o duminica, trecand prin fata unei biserici, i-a aruncat unui cersetor doi banuti. In rest, toata viata lui nu a dat nimic. Cand preotul il intalnea si il apostrofa, el raspundea mereu: " - Parinte, in lumea asta totul poate fi cumparat. Cu siguranta ca si in lumea cealalta este la fel. Cu cate bogatii am strans eu, nu se poate sa nu ajung in rai!" Oricate sfaturi i-ar fi dat preotul, el nu vroia sa asculte. Azi asa, maine asa, pana cand, intr-o noapte, a avut un vis ingrozitor: Se facea ca murise si ajunsese la poarta Raiului, cand, la intrare, Sfantul Petru l-a intrebat: "- Bine, omule, ce-i cu tine aici ?" "- Sfinte Petre, as vrea si eu sa intru in rai." "- Da crezi tu ca poti ?" "- Sfinte Petre, daca trebuie, eu platesc. Am comori nenumarate ..." "- Pai de ce n-ai spus asa, omule, daca ai comori stranse nu-i nici o problema. Ia sa vedem cata avere ai la tine." N-a mai putut omul de bucurie cand a auzit ca poate plati. Doar toata viata nu facuse altceva decat sa stranga si sa stranga. A inceput sa se scotoceasca prin toate buzunarele, dar, sa vezi si sa nu crezi, nu mai gasea nici un ban. Vazandu-l atat de incurcat, Sfantul Petru i-a spus: "- Mai cauta, mai cauta, poate vei gasi totusi ceva!"Si, intr-adevar, omul a gasit pe fundul unui buzunar doi banuti. "- Aoleu, dar de ce n-am decat atat ?! Pe pamant aveam de mii de ori mai multi. Aici de ce am ajuns doar cu doi banuti ?" "Ei, omule", i-a raspuns Sfantul Petru, "cand ajungi aici ai doar ceea ce ai daruit in viata. Acestea sunt comorile pe care fiecare le strange in cer. Cu ele poti, intr-adevar, sa intri in rai, dar crezi ca doi banuti sunt de ajuns?! In toata viata, n-ai daruit decat acesti bani unui sarman om ce astepta ajutorul tau in poarta unei biserici. Daca, in timpul vietii, ai fi strans mai multe comori ceresti, poate ai fi intrat in Rai, dar asa ..." Morala: Ai grija ce daruiesti! S-ar putea sa fie singurele lucruri care vor conta. Citate celebre despre zgârcenie ”Zgârcenia pierde totul, vrând să câştige totul.” La Fontaine „Zgârcenia pierde totul, vrând să câştige totul.” — La Fontaine "Zgârciții adună ca și când ar trăi veșnic, risipitorii risipesc ca și când ar trebui să moară." Aristotel „Zgârciții adună ca și când ar trăi veșnic, risipitorii risipesc ca și când ar trebui să moară.” — Aristotel Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!