Am invatat ca nu viata este urata, ci oamenii pe care ii intalnim si minciunile lor…

"Lumea e interesantă tocmai pentru că lucrurile nu se întâmplă aşa cum vrei tu." — Haruki Murakami 1. Frumuseţea (ta) trece şi „Albă ca Zăpada” te întrece N-are rost să aspiri şi să te chinui să fii „cea mai cea”, întotdeauna se va găsi altcineva care să fie „şi mai”… pentru simplul motiv că e „altfel”. Oamenii iubesc diversitatea şi experienţele – la fel ca şi tine. Ce e interesant este că preocuparea pentru a fi „cea mai” (sau „cel mai”) se amplifică spre 40 de ani. Câtă vreme n-ai riduri şi nu-ţi trece prin cap că pot să-ţi crească pe burtă colăcei, nici nu te gândeşti la aşa ceva. Nu prea contează cu ce te dai pe faţă şi nici nu ai probleme de stil. 2. Prietenia înseamnă, de fapt, iertare Oamenii cresc în ritmul lor şi, dacă la un moment dat existau fiinţe cărora le puteai împărtăşi totul, şi aveai sentimentul că te înţelegeau pe de-a-ntregul, acum s-ar putea să nu mai fie aşa. Ceea ce înainte era toleranţă nesfârşită, acum sunt scheme şi canoane şi judecăţi care te dor. Dar nu te grăbi să sari de fund în sus, că şi tu faci la fel. Şi tu îi judeci pe ei, şi tu îi deranjezi în aceeaşi măsură. Însă iubirea care vă leagă e neschimbată, totuşi. Ea face ca, odată ce aţi trăit atâtea împreună, să vă adune mereu şi mereu, mai presus de cârcotelile pe la colţuri. 3. Odată cu vârsta, oamenii îşi cristalizează personalitatea şi părerile De fapt, se împlântă în nişte scheme rigide. Fii sincer, cât de tare mai ai sentimentul că poţi să-ţi iei viaţa de la capăt şi că ai lumea la picioare – aşa, ca la 20 de ani? Nu prea îl mai ai, n-ai cum. Ţi-ai clădit cu eforturi o casă, o familie, un miliard de legături din care pare imposibil să te mai dezlegi. Nu zic că ar trebui, doar că aşa stau lucrurile pe măsură ce trece timpul. Te mişti mai greu. E firesc. Ai înaintat pe drumul tău, n-ai cum să mai fii ca la primul pas. Să dea Dumnezeu să fie drumul pe care îl dorea inima ta, pentru că dacă nu, ar fi bine să ai puterea de a te desprinde din acele legături. O viaţă ai. Dacă o laşi să te ducă pe cărările ei şi tu nu participi, ca o barcă ce pluteşte în derivă, ar fi bine să te trezeşti măcar acum, pe la mijlocul vieţii şi să te întrebi ce ai de gând. Să ai puterea să ai din nou 20 de ani. (Unii au reuşit asta şi la 60, aşa că de ce nu.) 4. Înţelegi valoarea unui secret De fapt, ceea ce te frământă cu adevărat numai tu ştii. Nu mai este nimeni căruia să-i împărtăşeşti absolut totul ca la 20 de ani, din motivele de la punctul 2. Plus faptul că nu mai eşti dispus să suporţi să ţi se taie aripile. Şi nici nu-ţi mai poţi permite să faci declaraţii fără acoperire. La 20 de ani, dacă spui ceva şi nu faci, nu-i problemă. Ai în faţă toate posibilităţile. La 40, dacă ai făcut o declaraţie, lumea se aşteaptă s-o susţii prin fapte. Aşa că mai bine taci şi faci. Îi laşi pe ceilalţi să vorbească despre tine. Te ţii pe tine secret, cu toate proiectele şi aşteptările tale. 5. Nu te mai repezi să te îndrăgosteşti Există mult mai mult control, probabil şi datorită faptului că ai mai puţină energie. Plus că experienţa vieţii contează. Începi să ai capacitatea de a sesiza potenţialul unei relaţii de la început. Îţi dai seama care sunt schemele individului pe care-l ai în faţă de la prima întâlnire, sau a doua. Cam ştii ce fel de lecţii îţi va servi. Depinde de tine dacă le-ai învăţat deja şi alegi să-ţi vezi de treabă sau te arunci din nou, că poate nu te-ai ars destul. Îţi dai seama că scopul unei relaţii nu este în nici un caz să-ţi ţină de cald, ba dimpotrivă, să te scoată din zona de confort şi să te arunce în vâltorile vieţii, unde ai posibilitatea să te vezi aşa cum eşti şi să te modelezi aşa cum îţi doreşti. Iubirea rămâne la fel de miraculoasă, dar tu înveţi, în sfârşit, ce ai de făcut cu ea. 6. Singurătatea este un lux pe care e bine să ţi-l poţi permite E timpul pe care îl petreci cu tine însuţi, acela în care îţi revizuieşti visele, îţi verifici idealurile. Mai ştii cum erai la 20? Mai crezi în aceleaşi lucruri? Viaţa ta demonstrează deja în ce crezi. Dacă n-ai făcut ceva până acum, există o mare probabilitate să nu faci niciodată acel lucru. Renunţi să crezi că te interesează dacă nu l-ai făcut. Arunci deoparte ceea ce nu eşti. Ai curajul să recunoşti cine eşti cu adevărat. Rămâi cu tine însuţi câteva clipe, în fiecare zi. 7. Nu le ştii chiar pe toate Îţi dai seama că ţi-ai învăţat copiii „cum se merge”, nu „să meargă”. Ei o fac oricum în felul lor. Înveţi de la ei în fiecare zi. Le dai drumul. Intri în realitatea lor ca şi cum abia acum îi întâlneşti prima oară, cu fascinaţie şi cu respect. Ei au dreptul să fie liberi aşa cum tu poate n-ai reuşit. Au dreptul să greşească şi să înveţe aşa cum şi tu ai făcut şi-o să mai faci. Copiii tăi sunt egali cu tine, uneori chiar mai mari. Cea mai bună relaţie între părinţi şi copii este prietenia sau… nicio relaţie. Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

Am invatat ca dragostea neconditionata este un mit. Ca neconditionat te pot iubi doar parintii, iar pentru restul exista intotdeauna o moneda de schimb. Am invatat ca dreptul la iubire nu este garantat prin nastere, si nu ti-l protejeaza nicio institutie. Am invatat ca oamenii nu te iubesc doar pentru ca te-ai nascut, ci pentru felul in care ai crescut, in care te-ai dezvoltat, si pentru iluzia a ceea ce ai putea sa fii. Am invatat ca iubirea se merita, se dobandeste si se pastreaza cu efort, iar ca sa fii iubit nu trebuie doar sa fii, ci si sa devii mai mult decat esti.

Am invatat sa traiesc cu ceea ce nu pot controla. Am invatat sa astept uneori ca lucrurile sa se aseze de la sine si am invatat sa convietuiesc cu incertitudinea momentelor care vin. Am invatat ca uneori e mai bine sa nu stii incotro te indrepti, pentru ca viata are feluri minunate de a te surprinde si de a-ti da socotelile peste cap. Iar atunci, nevoia de a detine controlul iti este cel mai aprig dusman.

Am invatat ca tendinta de a fi perfect, de a te alinia in randul oamenilor, de a trai dupa dogme si a te conforma normelor altora te lipseste de roadele propriilor experiente, te handicapeaza si te robotizeaza. Am invatat ca a fi liber depinde de starea psihica si nu de cea civila, iar independenta presupune sa mergi pe drumuri neasfaltate si pe carari nebatatorite.

Am invatat ca a spune ceea ce crezi intotdeauna nu este o virtute. Am invatat ca pana si realitatea e relativa, si adevarul meu o data cu ea, ca realitatea mea poate sa nu coincida cu a altora iar ceea ce cred eu la altii capata alte valente, ca fiecare om are propriul univers in care traieste si care cuprinde numai ceea ce vrea sa vada si sa auda. Am invatat ca adevarul meu s-ar putea sa le darame universul uneori, si ca nu-l vor accepta decat daca va coincide cu al lor sau daca-i va face fericiti.

Publicitate

Am invatat sa supravietuiesc cu superficialitatea speciei din care fac parte. Am invatat ca un anumit grad de ipocrizie si de teatru social este absolut necesar pentru a convietui amiabil cu semenii mei. Am invatat ca oamenii nu vor intotdeauna sa-mi vada forma bruta, asa cum nici eu nu-mi doresc sa o cunosc pe-a lor.

Am invatat devreme ca oamenii nu sunt galerii de arta si ca o evaluare a aspectului exterior e superficiala si nefolositoare, asa ca m-am obisnuit sa-i privesc din doua perspective: prin prisma a ceea ce vor sa para, si prin prisma a ceea ce sunt cu adevarat. Si ma fascineaza uneori sa-i urc pe-un piedestal, pentru ca tot eu ulterior sa-i cobor pe pamant, daca nu reusesc sa confirme in timp imaginea pe care ei insisi o halucineaza despre ei.

Am invatat ca in viata lucrurile nu sunt simple pentru ca nu le vreau eu asa. Am invatat ca frumusetea vine din diversitate, nu din uniformitate, si ca dezvoltarea mea depinde de abilitatea cu care dansez in ploaie. Am invatat ca fericirea nu e un scop in sine, ci drumul pana la el, iar viata e ceea ce traiesc zi de zi. Am invatat ca starea de bine nu te impinge la schimbare, insa nefericirea da, iar suferintele sunt bijuterii existentiale care te indreapta spre intelegere si implinire.

Despre mine am invatat ca sunt un om complicat. Ca uneori pot fi un mister chiar si pentru mine. M-am obisnuit cu ideea ca fac parte dintr-un alt film, ca pot sa fiu aceeasi in fiecare zi, si totusi in fiecare zi sa am o alta culoare, ca momentele in care ma dezintegrez in mii de bucati sunt urmate intotdeauna de reconstruiri spectaculoase.

Nu sunt mereu numai zambet si lumina, si nici nu plutesc intr-un glob de cristal. Nu vreau si nici nu pot sa cosmetizez realitatea in care traiesc. Nu urmaresc un tipar, si daca sunt incadrata cu forta mi-e mai la indemana sa infirm decat sa confirm, fie si numai pentru a incalca o regula.

Si-am acceptat cu greu, in timp, ca m-am transformat intr-un detectiv al mecanismelor psihologice pentru a recunoaste in altii parti nerecunoscute la mine, si asta pentru ca niciodata nu mi-a placut sa fiu rezultanta unor procese subconstiente. Si inconstiente.

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
Probabil ai avut momente in care ai fost nevoita sa faci anumite lucruri doar pentru a le face pe plac persoanelor din viata ta. Totusi, trebuie sa stii ca nu esti responsabila pentru fericirea altor persoane. Trebuie sa inveti sa te iubesti pe tine inainte de a-i face fericiti pe cei din jurul tau. Doar in acest fel vei avea o viata cu adevarat implinita. Iata 5 lucruri pe care sa le schimbi la tine daca te iubesti cu adevarat: 1. Nu te mai stradui sa fii pe placul tuturor Este imposibil sa-i faci pe toti sa te placa, iar tu trebuie sa intelegi acest lucru. Acceptand faptul ca fiecare persoana este diferita, vei reusi sa atragi oamenii potriviti in viata ta si sa te faci placuta in mediile potrivite. Nu trebuie sa iti pese daca anumite persoane nu te plac, fericirea ta nu depinde de ele. 2. Nu te mai stradui sa rezolvi problemele tuturor Este firesc sa iti doresti ca cei din jurul tau sa te placa, dar nu trebuie sa le rezolvi toate problemele doar pentru a face o impresie buna. Indiferent cat de mult te vei stradui, nu vei reusi niciodata sa-i multumesti pe toti. In plus, este foarte posibil sa faci si multe greseli, iar din acest motiv cel mai indicat ar fi sa te concentrezi asupra propriilor obiective. 3. Nu ai nevoie de aprobarea nimanui sa faci un anumit lucru Deseori, foarte multi dintre noi avem tendinta de a cauta aprobarea altor persoane pentru a face anumite lucruri, ceea ce este total gresit. Tu esti singura persoana care stie ce este mai bine si nu ai nevoie sa ti se spuna la fiecare pas ce sa faci. Traind dupa regulile altor persoane nu vei face altceva decat sa te pierzi pe drum, iar in final nu vei avea idee cum sa actionezi mai departe. 4. Nu trebuie sa iti pese ce cred alte persoane despre tine Este adevarat, sunt momente in care parerea celor din jur conteaza, in special la locul de munca, dar nu in totalitate. Nu trebuie sa iti pese ce cred alte persoane despre tine, pentru ca in acest fel nu vei reusi sa iti dai seama ce vrei de la viata. Fiecare persoana este diferita, ceea ce inseamna ca si conceptiile despre anumite lucruri vor fi diferite. 5. Impaca-te cu ideea ca nimeni nu este perfect Este firesc sa iti doresti un job mai bun, o relatie perfecta sau un salariu mai mare, dar nimic nu poate fi perfect. Intotdeauna va fi loc de mai bine! Ce conteaza este ca tu sa fii perfect constienta ca mereu poti invata ceva nou. Perfectiunea nu poate fi atinsa, dar te poti stradui sa faci totul perfect si sa fii multumita de viata pe care o ai. Oricat ar fi de profunda si de intensa, nicio iubire nu decurge mereu lin. Apar inevitabile suisuri, coborasuri, „probe“ pe care le aveti de depasit ca sa va dati seama daca sunteti facuti unul pentru altul sau nu. Desi necesare, toate acestea dau emotii, poate si pentru ca multe cupluri nu reusesc sa depaseasca de mana hopurile iubirii.

5 etape importante ale fiecarei relatii

1. Indragostirea E etapa cea mai frumoasa pentru orice cuplu, de care va veti aminti cu drag si nostalgie peste ani. Fluturii din stomac, dorul, primele atingeri, dorinta de nestavilit de a-i auzi vocea, de a-l avea langa tine... Practic, plutiti amandoi pe un nor de fericire. Nu-i vezi defectele, doar calitatile, nu-ti pasa de greseli, de nepotriviri, de parerile contra, crezi toate promisiunile frumoase si esti convinsa ca impreuna puteti trece peste absolut orice. Practic, e perioada in care proiectezi toate dorintele si idealurile tale asupra partenerului si esti convinsa ca el e cel potrivit pentru tine pe vecie. 2. Intimitatea fizica Va simtiti foarte bine cand sunteti doar voi doi, va intelegeti din priviri, atractia pe care o simtiti e tot mai mare. Ati bifat iesitul in oras, la film, la cina, ati trecut de imbratisari si sarutari, urmeaza pasul cel mare. Cu riscul sa fii considerata de moda veche, e bine sa nu te pripesti cand vine vorba de dragoste. Jocul seductiei e cu atat mai interesant si incitant cu cat dureaza mai mult emotia asteptarii. Atunci cand esti sigura de sentimentele voastre si crezi ca merita sa dai o sansa relatiei, nu mai sta pe ganduri! Cu siguranta vei trece prin emotiile de rigoare, prima partida e una de tatonare, nu intotdeauna cea mai buna sau mai reusita, dar cel mai probabil va va apropia. De aici inainte, ati ajuns la un alt nivel de intimitate. 3. Prima cearta serioasa Cand pui laolalta doi oameni cu personalitati distincte, e imposibil sa nu apara diferente de opinie si discutii in contradictoriu. Partea buna a certurilor este ca va ajuta sa va cunoasteti punctele sensibile si limitele, sa va dati seama daca sunteti dispusi si capabili sa va acceptati asa cum sunteti, diferiti. Evident, prima cearta de amploare vine la pachet cu prima dezamagire. Te asteptai la ceva, ai primit cu totul altceva in schimb, sau poate ai trecut cu vederea niste lucruri care cu timpul au devenit suparatoare. Ca sa eviti dramele inutile, fii deschisa inca din prima clipa si cand nu-ti place un lucru, nu te ascunde, pune-l pe tapet, cu calm. Daca pretinzi ca e totul bine si te consumi in tacere, nu faci niciun bine nimanui. Ca lucrurile sa mearga bine pe termen lung, trebuie sa puneti amandoi iubirea mai presus de orgoliul personal. Desigur, cu conditia sa nu fie vorba de lucruri cu adevarat serioase, pe care sa le treci cu vederea doar ca sa nu-ti pierzi partenerul. Daca prima cearta e si ultima, inseamna ca lucrurile nu erau deloc sudate intre voi, altfel ati fi fost mult mai deschisi la compromisuri. 4. Vizita la parinti O dovada a faptului ca intentiile voastre sunt serioase, prima intalnire n-are de ce sa nu iasa bine, mai ales daca alegeti un cadru relaxat. In orice caz, gandul ca vei trece prin filtrul necrutator al viitorilor socri aduce niscaiva stres pe care trebuie sa-l tii in frau si sa te porti exemplar, sa fii deschisa, zambitoare. Problemele apar doar daca unul din parinti e extrem de posesiv si incepe sa gaseasca noduri in papura fara motiv, sa va sicaneze, sa incerce sa va desparta. Doar de voi depinde sa pastrati distanta necesara pentru ca parintii sa nu poata interveni decat pozitiv in relatia voastra de iubire. 5. Convietuirea Daca ati trecut de toate celelalte, sigur va veni momentul sa va mutati impreuna. Chiar daca incepeti cu o noaptea sau cu un weekend, cu siguranta asta-i proba de foc. Iti pune-n fata o persoana 100% reala, cu toate tabieturile ei. Va poate indeparta sau va poate apropia. In cea de-a doua ipostaza, aveti toate sansele sa formati un cuplu solid, care sa functioneze pe termen lung ca un intreg. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!