Afla ce spune data nuntii despre casnicia ta

Iubirea nu depinde de cunoaştere, educaţie sau autoritate. Ea se situează dincolo de comportament. Este singura binefacere a vieţii pe care nu o putem pierde. În sfârşit, este singurul lucru pe care îl putem cu adevărat da. Într-o lume a iluziilor, a viselor şi a vidului, iubirea este sursă de adevăr. Cu toate acestea, în pofida puterii şi a măreţiei ei, ea este insesizabilă. Unii îşi petrec toată existenţa în căutarea ei. Ne temem că nu o vom găsi niciodată, iar când o descoperim, ne temem să n-o pierdem sau o considerăm ca pe ceva care ne aparţine, de frică să nu ne scape. Concepţia noastră despre iubire este cea care ni s-a inoculat în copilărie. Imaginea cea mai comună este cea a idealului romantic: întâlnim sufletul pereche, ne simţim minunat de bine şi credem că această fericire va dura toată viaţa. Bineînţeles, avem inima zdrobită atunci când, în realitate, suntem confruntaţi cu un cotidian care nu mai are atâta romantic, când ne dăm seama că iubirea pe care o dăm şi primim este în general condiţionată. Chiar şi sentimentele pe care le nutrim pentru familie sau pentru prieteni sunt fondate pe aşteptări şi condiţii. În mod inevitabil, acestea nu sunt satisfăcute, şi realitatea vieţii cotidiene capătă încet-încet aspectul unui coşmar. Odată spulberate aceste iluzii romantice, ne trezim într-o lume de unde această iubire, despre care visam, ca şi copil, este absentă. Atunci, dintr-un punct de vedere adult, percepem iubirea în mod lucid, cu realism şi amărăciune. Din fericire, iubirea autentică la care toată lumea aspiră este posibilă, dar imaginea pe care o avem despre ea nu ne permite să o descoperim. Nu este vorba de a visa la sufletul pereche sau la prietenul perfect. Plenitudinea pe care o căutăm este prezentă în noi, aici şi acum. Este îndeajuns să ne amintim de ea. Cei mai mulţi dintre noi aspiră la o iubire necondiţionată, fondată pe ceea ce suntem mai degrabă decât pe ceea ce facem sau nu facem. Cei mai norocoşi dintre noi o vor cunoaşte, poate, pentru câteva minute de-a lungul întregii existenţe. Este trist de spus, dar iubirea pe care o primim este aproape întotdeauna condiţionată. Suntem iubiţi pentru altruismul nostru, pentru contul nostru din bancă, pentru veselia noastră, pentru maniera în care ne tratăm copii sau ne întreţinem casa, şi aşa mai departe. Este foarte greu să-i iubim pe ceilalţi aşa cum sunt. Am putea chiar spune că noi căutăm motive să nu-i iubim. Nu poţi să te simţi fericit şi în pace într-o relaţie de iubire decât dacă elimini condiţiile la care era ea supusă. Din nefericire, la modul general, cu cât mai mult îl iubim pe cineva, cu atât mai condiţionată este iubirea. Ni s-a inoculat în copilărie că era vorba de o regulă – am putea chiar spune că am fost condiţionaţi cu această viziune a lucrurilor. Pentru a modifica această idee preconcepută, trebuie să trecem printr-un dificil proces de dezvăţare. Este iluzoriu să sperăm într-o iubire necondiţională şi absolută, dar o iubire autentică şi durabilă este întrutotul posibilă. Una din rarele relaţii marcate de o iubire necondiţională este cea pe care o legăm cu copiii foarte mici, pentru că lor nu le pasă de activităţile noastre, de contul nostru din bancă, sau de realizările noastre. Ei ne iubesc, pur şi simplu. Apoi, noi îi condiţionăm recompensându-i când ne zâmbesc, sau obţin note bune la şcoală, sau atunci când sunt „cuminţi”. Avem mult de învăţat de la sentimentele pe care ni le poartă copiii noştri. Dacă i-am iubi fără condiţii, un pic mai mult timp, am crea o lume foarte diferită. Condiţiile la care supunem iubirea contrariază puternic relaţia noastră cu celălalt. Eliminându-le, vom descoperi noi si minunate aspecte ale iubirii. Cel mai mare obstacol este frica de a nu fi plătit în schimb. Dacă trăim această teamă, este pentru că nu realizăm că adevărata iubire constă în a da, şi nu în a primi. Dacă ne petrecem timpul evaluând iubirea primită, nu numai că nu ne vom simţi niciodată iubiţi, dar vom avea sentimentul de a fi sistematic înşelaţi. Nu pentru că aceasta ar fi o realitate, ci pentru că faptul de a „calcula” nu este un gest de iubire. Dacă trăiţi sentimentul de a nu fi iubiţi, nu este pentru că nu sunteţi iubiţi, ci este pentru că vă refulaţi iubirea. Când vă certaţi cu un apropiat, credeţi că sunteţi mânioşi din cauza a ceea ce această persoană a făcut sau nu a făcut. În realitate, dacă sunteţi în această stare, este pentru că v-aţi închis inima, pentru că v-aţi reţinut propria iubire. Nu ar trebui să-i privaţi niciodată pe ceilalţi de iubirea voastră, sub pretext că, după voi, ei nu o merită. Şi dacă nu ar merita-o niciodată? Veţi înceta pentru totdeauna să vă iubiţi mama, prietenul, prietena, fratele? În schimb, dacă vă exprimaţi sentimentele în pofida a ceea ce a putut să facă, veţi constata schimbări, veţi descoperi puterea infinită a iubirii. Veţi vedea că inima lor se deschide larg. Pentru a fi în măsură să ne deschidem inima, trebuie să facem efortul să luăm în considerare lucrurile diferit. Dacă ne închidem, dacă suntem intoleranţi este adesea pentru că nu-l înţelegem pe celălalt. Nu înţelegem de ce ea nu dă telefon, nici pentru ce este atât de zgomotoasă, şi atunci decidem să nu o mai iubim. Ne focalizăm prea mult asupra rănilor noastre, a tristeţii noastre, asupra tratamentului nedrept pe care l-am îndurat. În realitate, noi ne trădăm pe noi înşine refuzând să oferim zâmbetul nostru, înţelegerea noastră, iubirea noastră. Noi păstrăm în posesia noastră cel mai mare dar pe care Dumnezeu ni l-a acordat. Refuzul de a ne dărui iubirea este mult mai grav decât ceea ce celălalt a putut face. Foarte devreme, învăţăm să nu avem încredere în bărbaţi, în femei, în căsătorie, în părinţi, în familie, în colegi şi în viaţa însăşi. Toate acestea ne-au fost transmise de către oameni bine intenţionaţi care credeau că acţionează pentru binele nostru. Ei nu-şi dădeau seama că ei ne condamnau astfel la a trece pe alături de iubire. Cu toate acestea, în adâncul fiinţei noastre, noi ştim că destinul nostru este acela de a trăi şi de a iubi deplin, de a trăi mari aventuri de-a lungul întregii noastre existenţe. Este posibil ca acest sentiment să fie profund îngropat, dar el este acolo, în aşteptarea de a fi dezvăluit în urma unui eveniment sau a unei conversaţii. Adesea, învăţăm lecţii pe căi neaşteptate. Cum să facem să ne iubim pe noi înşine? Aceasta este, fără îndoială, provocarea cea mai mare pe care trebuie s-o înfruntăm. Puţini sunt cei care au învăţat aceasta pe timpul copilăriei lor. La modul general, suntem invatati, încă de foarte devreme, ideea că iubirea de sine este un lucru rău, pentru că este confundată cu egocentrismul. Ajungem astfel să credem că ea constă în a întâlni fiinţa ideală, sau pe cineva care să ne trateze aşa cum ne-am dori. Dar toate acestea nu au nimic de a face cu iubirea. Cei mai mulţi dintre noi nu au avut niciodată experienţa ei. Copii fiind, învăţăm că vom fi „iubiţi” dacă vom fi politicoşi, dacă vom obţine note bune, dacă îi zâmbim mamei, sau dacă ne spălăm bine pe mâini înainte de masă. Ne facem luntre-punte pentru a fi iubiţi, fără să realizăm niciodată că este vorba de o iubire condiţionată. Cum să putem iubi dacă trebuie să îndeplinim atâtea condiţii? Putem începe prin a hrăni spiritul nostru simţind compasiune pentru noi înşine. Vă hrăniţi spiritul? Ce aţi făcut pentru a vă simţi mai bine în pielea voastră? Când te iubeşti pe tine însuţi îţi umpli existenţa cu activităţi îmbucurătoare, care încântă mintea şi inima. Nu este vorba de ceea ce ni se cere să facem, ci de ceea ce facem numai pentru noi înşine. Înseamnă, de asemenea, a integra toată iubirea care se află în jurul nostru. Aveţi puţină compasiune pentru voi înşivă, faceţi o pauză. Încetaţi, pentru o clipă, să spuneţi că sunteţi stupid, că nu ar fi trebuit niciodată să faci aceasta sau aceea. Când cineva comite o eroare, îi spuneţi, în general, să nu se îngrijoreze, că aceasta i se întâmplă la toată lumea, că nu aveţi de ce să faceţi o problemă din aceasta. Cu toate acestea, când faceţi aceeaşi eroare, aveţi sentimentul că sunteţi sub orice critică. Noi avem, în general, tendinţa de a fi mai indulgenţi faţă de ceilalţi decât faţă de noi înşine. Străduiţi-vă deci să fiţi la fel de toleranţi cu voi înşivă după cum sunteţi cu ceilalţi. A te iubi pe tine însuţi înseamnă a absorbi iubirea care se află în orice clipă în jurul tău, înseamnă a da la o parte toate barierele. Este dificil să vezi barierele pe care le ridicăm în jurul nostru, dar ele sunt într-adevăr acolo, şi ele afectează toate relaţiile. Când vom fi în faţa lui Dumnezeu, El ne va pune această întrebare: „Ai dat sau primit iubire?” Vom învăţa să ne iubim pe noi înşine lăsându-i pe alţii să ne iubească şi redând-o lor. Dumnezeu ne-a dat nenumărate ocazii de a iubi şi de a fi iubiţi. Ele sunt acolo, în jurul nostru, şi aşteaptă doar să le sesizăm. Lecţiile despre iubire pot îmbrăca orice formă şi se pot referi la orice fel de oameni. Puţin contează ceea ce suntem, ceea ce facem: noi toţi putem iubi şi putem să fim iubiţi. Este suficient să fim prezenţi, să ne deschidem inima iubirii şi să o întoarcem, hotărâţi să nu refuzăm acest dar al cerului. Iubirea este întotdeauna prezentă, în toate experienţele noastre, bune sau rele, chiar şi în tragediile care ne copleşesc. Ea este cea care dă un sens profund cotidianului nostru, este însăşi natura noastră. Oricare ar fi numele pe care i-l dăm – iubire, Dumnezeu, suflet -, ea este vie, tangibilă, pentru că există în fiecare dintre noi. Iubirea este experienţa divinului pentru noi, a caracterului sacru. Ea este bogăţia care se află împrejurul nostru. Nouă ne revine să o luăm! Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Asa cum data nasterii iti poate influenta viata, ziua nuntii iti poate influenta casnicia. Iata ce spun specialistii AstroTwins (fondatorii site-ului Love Zodiac), despre fiecare zodie in parte.

Nunta in Berbec: 21 martie – 19 aprilie

Daca ai facut nunta in zodia Berbecului, ai parte de multa spontaneitate in relatia de cuplu. Partenerii sunt independenti in relatie si, cu toate acestea, de nedespartit. Relatia este “condimentata” periodic cu iesiri romantice, cine-surpriza etc.

Nunta in Taur: 20 aprilie – 20 mai

Taurul este extrem de senzual, iar daca ai facut nunta in aceasta zodie nu-ti va fi frica sa cauti luxul. Mariajele din zodia Taurului sunt solide si combina elementele traditionale si conservatoare cu cele nonconformiste.

Nunta in Gemeni: 21 mai – 20 iunie

Gemenii comunica mult, asa ca cei care au facut nunta in zodia Gemenilor vor avea parte de multa comunicare. Dialogul este cheia reusitei mariajului lor. Nu sunt excluse elementele usor excentrice, precum cursuri de bucatarie exotica, lectii de surf sau skydiving in doi.

Nunta in Rac: 21 iunie – 22 iulie

Inima Racilor este acasa. Cuplurile casatorite in zodia Racului isi gasesc linistea in propriul camin, unde au de facut o multime de lucruri impreuna. Partenerii se alinta in fel si chip si le place foarte mult sa socializeze. Casa lor va fi tot timpul plina cu prieteni si rude.

Nunta in Leu: 23 iulie – 22 august

Mariajul din Leu este dramatic, teatral si pasional. Ambii parteneri isi sustin cu tarie parerile, chiar cu riscul de a iesi scantei, insa au parte si de mult romantism si pasiune. Atat timp cand lupta pentru putere se termina in dormitor, totul e de bine.

Nunta in Fecioara: 23 august – 22 septembrie

Fecioarele sunt firi organizate si rafinate. Iar cuplurile care fac nunta in zodia Fecioarei sunt foarte atente la toate detaliile. Partenerii se sustin si se ajuta reciproc. Desi exista riscul ca amandoi sa fiti prea atenti la detalii si sa pierdeti din vedere imaginea de ansamblu, mariajul poate merge ca pe roate.

Nunta in Balanta: 23 septembrie – 22 octombrie

Zodia Balanta este ideala pentru nunti. Mariajele din luna octombrie sunt echilibrate, pe primul loc fiind pusa relatia. Problema intr-o casnicie din zodia Balantei este pierderea identitatii partenerilor. Din cand in cand este recomandat sa faca diverse lucruri individual.

Nunta in Scorpion: 23 octombrie – 21 noiembrie

Scorpionul este un semn sexy si intens. La fel si mariajele realizate in aceasta zodie. Cuplurile care s-au casatorit in Scorpion au parte de multa intimitate si pasiune. Nu au nicio problema in a-si tine mariajul “fierbinte” peste ani. Scorpionul este un semn pasional, asa ca pot interveni momente de gelozie.

Nunta in Sagetator: 22 noiembrie – 21 decembrie

Cuplurile care se casatoresc in Sagetator sunt libertine, aventuroase. Calatoresc foarte mult, merg la diverse cursuri impreuna, sunt foarte deschise. Totusi, isi asuma riscuri destul de mari si pierd din punct de vedere financiar.

Nunta in Capricorn: 22 decembrie – 19 ianuarie

Capricornul este un semn traditionalist. Si casniciile incepute in aceasta zodie vor urma linia. Sarbatorile vor fi ca pe vremea copilariei voastre, veti onora valorile si credintele vechi. Mai aveti de lucrat la capitolul “prezent”. Concentrati-va pe ce aveti si mai putin pe planuirea in amanunt a viitorului.

Nunta in Varsator: 20 ianuarie – 18 februarie

Casniciile din zodia Varsatorului sunt considerate nonconformiste, moderne si ciudate. Partenerii sunt intai de toate prieteni, dar si un cuplu social foarte apreciat care e gazda multor petreceri. Ambii parteneri iubesc intrunirile zgomotoase. Pentru a asigura succesul casniciei este recomandat sa petreceti mai mult timp impreuna.

Nunta in Pesti: 19 februarie – 20 martie

Pestii sunt semnul zodiacal al fanteziei, romantismului si al creativitatii. Partenerii se potrivesc perfect si nu rateaza nicio oportunitate sa se aniverseze. Problema in cuplurile din zodia Pesti este ca risca sa piarda simtul realitatii.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!