Adu pacea si linistea in sufletul tau urmand acesti 10 pasi simpli

Publicitate

Norman Vincent Peale, cunoscut in lumea intreaga sub numele de “Predicatorul de milioane”, a scris “Forta gandirii pozitive”, care dezvaluie cum sa scapam de griji.

1. Spuneti-va: “Grija nu e altceva decat o deprindere mentala foarte daunatoare. Iar eu imi pot schimba orice deprindere cu ajutorul lui Dumnezeu.”

2. Deveniti dependent de griji daca va faceti mereu griji. Va puteti elibera de griji punand in practica deprinderea, opusa si mai puternica, a credintei. Cu toata puterea si perseverenta de care dispuneti, incepeti sa credeti.

3. Cum puneti credinta in practica? De indata ce va treziti, in fiecare dimineata, spuneti, de trei ori, cu voce tare: “Cred.”

4. Rugati-va, folosind aceasta formula: “Las aceasta zi, viata mea, persoanele pe care le iubesc, slujba mea in grija lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu face niciodata rau, ci doar bine. Orice s-ar intampla, oricare ar fi rezultatele, daca sunt in grija lui Dumnezeu, se va face voia Domnului si va fi totul bine.”

5. Exersati rostirea unei afirmatii pozitive despre tot ce, inainte, ati calificat doar cu termeni negativi. Vorbiti pozitiv. Spre exemplu, nu spuneti: “Va fi o zi cumplita.” In loc de asta, afirmati: “Va fi o zi minunata.” Nu spuneti: “N-o sa fiu niciodata in stare sa fac asa ceva”, ci afirmati: “Cu ajutorul lui Dumnezeu, voi face asta.”

6. Nu luati niciodata parte la o conversatie coplesiti de ingrijorare. Investiti cu credinta fiecare interventie a dvs. intr-un dialog. Un grup de oameni care vorbesc cu pesimism poate contamina pe fiecare membru al grupului respectiv cu un mod de gandire negativa. Dar, rostind cuvinte pline de speranta, si nu de dezamagire, puteti alunga acea atmosfera deprimanta si puteti aduce optimism si fericire in sufletul oricui.

7. Unul dintre motivele pentru care sunteti dependent de griji este ca mintea dvs. este saturata, literlalmente, de temeri, de ganduri intunecate, de infrangere. Combateti astfel de ganduri subliniind toate pasajele din Biblie in care se vorbeste despre credinta, speranta, fericire, glorie, exaltare.

Memorati-le pe toate, rand pe rand. Repetati-le mereu, pana cand aceste ganduri creative va vor satura subconstientul. Atunci, subconstientul dvs. va va raspunde cu aceeasi moneda, adica isi va manifesta optimismul, nu ingrijorarea.

8. Imprieteniti-va cu oameni optimisti. Inconjurati-va de prieteni care gandesc pozitiv, de ganduri care zamislesc credinta si care contribuie la crearea unei atmosfere creative. Astfel, credinta va va stimula in fiecare clipa a vietii dvs.

9. Ajutati cat mai multi oameni puteti ajuta sa se vindece de deprinderea ingrijorarii. Ajutandu-i pe altii sa-si invinga grijile, dobanditi si dvs. o putere mai mare asupra necazurilor.

10. In fiecare zi din viata, inchipuiti-va ca sunteti partenerul si asociatul lui Iisus Hristos. Daca El ar merge, intr-adevar, alaturi de dvs., ati mai simti griji sau frica? Ei bine, atunci, spuneti-va; “El e alaturi de mine.” Apoi schimbati formula si spuneti: “Eu Iti stau alaturi intotdeauna.” Apoi, schimbati formula si spuneti: “El e alaturi de mine acum”. Repetati aceasta afirmatie de trei ori pe zi.

Cât de mare este valoarea ta

Un tânăr s-a dus la un bătrân înţelept pentru a-l ajuta cu un sfat.

– Înţeleptule, am venit la tine pentru că mă simt atât de mic, de neînsemnat, nimeni nu dă doi bani pe mine şi simt că nu mai am forţă să fac ceva bun. Ajută-mă, învaţă-mă cum să fac să fiu mai bun? Cum să le schimb oamenilor părerea despre mine?

Fără ca măcar să se uite la el, bătrânul îi spuse:

– Îmi pare rău, băiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personală. Poate dupa aceea. Apoi, după o mică pauză, adaugă:

Publicitate

– Dacă m-ai putea ajuta tu pe mine poate că aş rezolva problema mea mai repede şi aş putea să mă ocup şi de tine.

– Aş fi încântat să vă ajut, băigui tânărul cam cu jumatate de gură, simţind că iarăşi e neluat în seamă şi amânat.

– Bine, încuviinţă bătrânul înţelept.

Îşi scoase din degetul mic un inel şi-l întinse băietanului adăugând:

– Ia calul pe care-l găseşti afară şi du-te degrabă la targ. Trebuie să vând inelul acesta pentru că am de plătit o datorie. E nevoie însă ca tu să iei pe el cât se va putea de mulţi bani, dar ai grijă ca sub nici în ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un bănuţ de aur. Pleacă şi vino cu banii cât mai repede.

Tânărul luă inelul, încălecă şi plecă. Odată ajuns în târg începu să arate inelul în stânga şi-n dreapta, doar-doar va găsi cumpărătorul potrivit. Cu toţii manifestau interes pentru mica bijuterie, pană când le spunea cât cere pe ea. Doar ce apuca să le zica de bănuţul de aur unii râdeau, alţii se încruntau sau îi întorceau imediat spatele. Un moşneag i-a explicat cât de scump este un ban de aur şi că nu poate să obţină un asemenea preţ pe inel. Altcineva s-a oferit să-i dea doi bani, unul de argint şi unul de cupru, dar tânarul ştia că nu poate vinde inelul pe mai puţin de un bănuţ de aur, aşa că refuză oferta. După ce bătu târgul în lung şi-n lat, răpus nu atât de oboseală, cât mai ales de nereuşită, luă calul şi se întoarse la bătrânul inţelept.

Flăcăul şi-ar fi dorit să aibă el o monedă de aur pe care s-o poată da în schimbul inelului, ca să-l poată scăpa pe învăţat de griji şi, astfel, acesta să se poată ocupa şi de el. Intră cu capul plecat.

– Îmi pare rău, începu el, dar n-am reuşit să fac ceea ce mi-aţi cerut. De-abia dacă aş fi putut lua doi sau trei bănuţi de argint pe inel, dar nu cred să pot păcăli pe cineva cu privire la adevărata valoare a inelului.

– Nici nu-ţi imaginezi cât adevăr au vorbele tale, tinere prieten! spuse zâmbitor înţeleptul. Ar fi trebuit ca mai întâi să cunoaştem adevărata valoare a inelului. Încalecă şi aleargă la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cât face. Spune-i că ai vrea să vinzi inelul şi întreabă-l cât ţi-ar da pentru el. Dar, oricât ţi-ar oferi, nu-l vinde. Întoarce-te cu inelul! Flăcăul încălecă şi plecă în goană.

Bijutierul examină atent micul inel, îl privi atent prin lentila prinsă cu ochiul, îl răsuci şi apoi zise:

– Spune-i învăţătorului că dacă ar vrea să-l vândă acum, nu-i pot oferi decât 58 de bani de aur pentru acest inel.

– Cuuum, 58 de bani de aur?!? – exclamă năucit tânărul.

– Da, răspunse bijutierul. Stiu că-n alte vremuri ar merita şi 70, dar dacă vrea să-l vândă degrabă, nu-i pot oferi decât 58.

Tânărul mulţumi şi se întoarse degrabă la învăţat, povestindu-i pe nerăsuflate cele întâmplate.

– Ia loc, te rog. Îi spuse acesta după ce-l ascultă. Tu eşti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasă şi unică. Si, ca şi în cazul lui, doar un expert poate spune cât de mare este valoarea ta. Spunând acestea, lua inelul şi şi-l puse din nou pe degetul mic.

– Cu toţii suntem asemenea lui, valoroşi şi unici, perindându-ne prin târgurile vieţii şi aşteptând ca multi oameni care nu se pricep sa ne evalueze.

Povestea aceasta este dedicată acelora care zi de zi se străduie, lustruind cu migală, să adauge valoare bijuteriei pe care ei o reprezintă şi să realizeze valoarea pe care o au. Amintiţi-vă mereu cât de mare este valoarea voastră.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
Sfaturi

Rugaciunea pe care parintele Arsenie Boca o rostea in fiecare dimineata

Publicitate

Cea mai cunoscută rugăciune a părintelui Arsenie Boca pe care o rostea în fiecare dimineaţă:

„Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă că astăzi toată ziua să mă lepăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajba am să fac şi astfel, ţinând la mine, să Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi că rugăciunea Preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, că nici umbră gândurilor rele să nu mă întunece, căci iată păcătuiesc în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric.

Patimile au pus ţină pe ochii minţii, uitarea s-a întărit în noi că un zid, împietrind în noi inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţă în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, aşa risipind în deşert zilele noastre, umbriti şi dosădiţi până la pământ.

Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai milă de noi şi pune foc temniţei, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor noastre şi fă lumina sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu

Tatăl şi cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea rămân neputincioase.

Doamne, Cel ce vii în taină, ai milă de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârşiţi şi cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât ne depărtăm noi prin păcatele noastre.

Ci luminează lumina Ta peste noi, că să vedem lumina prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viaţă Ta.

Lumina şi Bucuria noastră, slavă Ţie! Amin”.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Părintele Arsenie Boca a lăsat posterităţii o serie de manuscrise şi cărţi în care le-a vorbit oamenilor despre credinţă, dragoste, milostenie şi despre rânduielile vieţii. Iată câteva dintre cele mai frumoase cugetări atribuite duhovnicului:

“A fi fericit înseamnă a-l face fericit pe celălalt”.

“De la cârma minţii atârnă totul. Dacă nu ai ordine în minte nu poţi avea ordine în viaţă”.

“Iubeşte smerenia, că prin ea Dumnezeu îţi va acoperi păcatele. Smerenia este sarea virtuţilor”.

“Toate diamantele lumii sunt un gunoi, faţă de o clipă petrecută în lumina dumnezeiască”.

„Oare ştii, omule, că din prima şi până în ultima zi a vieţii tale alergi mereu? Îţi transporţi sufletul spre limanul împărăţiei lui Dumnezeu, în căruţa trupului tău. Fii hotărât! Încearcă şi ai să vezi cât poate un om care vrea să fie curat”.

“Când vin necazurile tu să rosteşti: aşa-mi trebuie”.

“Fă binele şi aşteaptă răul”.

“Fără îndoială, la ziua Judecăţii nu vom fi întrebaţi ce-am citit, ci ce-am făcut; nici dacă vom vorbi cu dibăcie, ci dacă am trăit cum se cuvine”.

“Nu suntem născuţi de timp, ci de veşnicie. Aşa se face, că avem într-o fărâmă de ţărână şi celălalt tărâm. Deşi trăim o vreme îmbrăcaţi de lumea aceasta, totuşi ni se întâmplă clipe când fratele vis şi sora moarte ne dau târcoale şi ne despică făptura în două”.

“Viaţa înfrânată duce la redobândirea sănătăţii încât să poţi deosebi binele de rău”.

“Rugăciunea e respiraţia sufletului, iar postul e apa care stinge văpaia patimilor”.

“Cea mai grea luptă în viaţa aceasta nu este alta decât biruirea de sine. Căci biruirea de sine duce la propăşirea binelui”.

“Voi, ca tineri începători ai vieţii, sunteţi poate ispitiţi de ideea că tineri fiind, de ce să începem cu copii din primul an, ci să ne mai trăim puţin viaţa că mai avem vreme şi de copii. Cu acest gând, dacă-l primiţi şi-l luaţi de bun, vă deschideţi calea către păcat şi către tot felul de necazuri care vin”.

“La convieţuirea căsătoriţilor, nu-i bun nici abuzul, nici refuzul. Abuzul îl atinge pe soţ, refuzul pe soţie, dar şi pe soţ”.

Publicitate

“Copiii sunt roadele dragostei; evitarea nu e dragoste, ci crimă. Căutarea plăcerii numai, cu evitarea rostului firesc al instinctului, e viciu şi păcat”.

“Când te scoli dimineaţa din somn, gândeşte-te că Dumnezeu îţi dă ziua pe care n-ai fi putut să ţi-o dai singur, şi pune deoparte prima oră sau măcar un sfert de oră din ziua ce ţi s-a dat şi adu-o drept jertfă într-o rugăciune de mulţumire şi de cerere bună”.

“Oamenii se roagă lui Dumnezeu să-i scape de necazuri, iar Dumnezeu se roagă de oameni să părăsească păcatul. Acum judecaţi, care şi de cine să asculte întâi: Dumnezeu de oameni sau oamenii de Dumnezeu?”

“Când îţi iei răspunderea de a rodi copii, Stăpânul vieţii îţi va ajuta să ai şi ce le da de mâncare şi-ţi va asigura şi cinstea căsătoriei. Deci, nici abuzul, nici refuzul, ci o dreaptă socoteală şi o convieţuire corectă şi cinstită”.

“Oare de ce vin oamenii aşa de în silă la spovedit? – Fiindcă ştiu că li se cere lepădarea de păcate. Ori lor le plac păcatele mai mult decât înfrânarea de la ele”.

“Nu e un biruitor mai mare pe pământ, decât acela care se biruieşte pe sine însuşi şi domneşte asupra patimilor sale”.

“Când Mântuitorul porunceşte iubirea de vrăjmaşi, El n-o face ca să te îngenuncheze în faţa celui rău, ci ca să te elibereze de răul din tine şi în felul acesta să-l limiteze”.

“În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă”.

„Dă-ţi osteneala să suferi cu răbdare lipsurile şi slăbiciunile altora, oricare ar fi ele, pentru că şi tu ai multe din acestea pe care trebuie să le sufere alţii”.

„Să nu laşi nici pe fratele tău să se culce întristat împotriva ta, nici tu să nu te culci scârbit împotriva lui, ci mergi şi te împacă cu fratele tău”.

„Nu există vrăjmaş mai mare pentru om, decât omul însuşi şi de nimic nu trebuie să se teamă omul ca de el însuşi. Cine îşi stăpâneşte simţămintele, acela îşi petrece viaţa în pace”.

“În cadrul familiei există o gamă întreagă a desfrânării, prin aşa-zisele aberaţii sexuale, încât se pune accentul numai pe plăcerea erotică, nebunească, care devine o a doua natură a soţilor, încât ajung sărăciţi de putere şi robiţi de durere”.

„Plăcerea, căutată numai pentru ea însăşi, cheamă repetarea din ce în ce mai deasă a actului, până ce ajunge la distrugerea sistemului nervos. Mai mult chiar: ea aprinde organismul şi-l împinge până dincolo de posibilităţile sale funcţionale; ea cere extenuarea şi atrage urmările ei, aberaţiile şi nenumitele perversiuni; ea provoacă frângerea oricărei cenzuri morale şi-şi duce supuşii până la doaga nebuniei”.

“Iubirea nu are marginile omului, nici spaţiul, nici timpul. Nu piere niciodată, e puternică, încât străbate dincolo de mormânt şi ajunge pe cel iubit. Străpunge iadul, care nu-i poate sta împreună şi străbate cerul”.

„Nimeni nu-i atât de înţelept să se poată îndrumă singur, dar se cade să ne suferim, să ne mângâiem şi să ne ajutăm, să ne învăţăm şi să ne îndrumăm unii pe alţii. Ceea ce te face atât de supărăcios nu-i zelul pentru aproapele, ci o iubire de sine, năzuroasă, arţăgoasă, posomorâtă. Pietatea cea adevărată e blajină şi răbdătoare, fiindcă ea te arată cine eşti…”

„Închide-i gura celui ce bârfeşte la urechile tale, ca să nu săvârşeşti păcat îndoit împreună cu acela: pe ţine obişnuindu-te cu patimă pierzătoare iar pe acela neoprindu-l de a flecări împotriva aproapelui”.

„Dacă pe unii îi urăşti, pe alţii nici nu-i iubeşti, nici nu-i urăşti, pe alţii iarăşi îi iubeşti dar potrivit, şi în sfârşit pe alţii îi iubeşti foarte tare, din această neegalitate se cunoaşte că eşti departe de dragostea desăvârşită care cere să iubeşti pe tot omul la fel deopotrivă”.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Articole