Image

Adevarul este ca traim viata intre bine si rau… si de multe ori trebuie sa alegem intre raul cel mai mic…

Publicat de Patricia Esca pe 12 February 2020 in De Suflet

Ma uit cu tristete la mine si in jurul meu. Dar mai ales la mine. Si imi dau seama cat de bine am facut si inca mai fac Raul. Si cat de rau am facut sau fac Binele.

Ma intreb de ce e atat de usor sa faci Raul si pare atat de greu sa faci ceea ce e Bine? Oare de ce mi-a fost mereu atat de greu sa savarsesc tot ce-as fi putut face bine? De ce am fost mereu tentata sa fac ceea ce stiam ca nu imi e ingaduit? Am fumat. Am lenevit. Am dormit pana tarziu. Am poftit la bunul altuia. Am ispitit. Am fost mandra. Am fost lacoma. Am inselat. Am mintit. Am furat. Am judecat. Am amanat. Nu am iertat. Nu am facut binele pe care puteam sa il fac. Si cate altele…

Am evitat de nenumarate ori sa fac acele lucruri despre care constiinta imi soptea ca sunt bune. Desi simteam cu toata fiinta mea ca mi-ar face bine, de fiecare data alegeam calea cea usoara, eschivandu-ma mereu de la a le duce la indeplinire. Si, pe deasupra, purtandu-le pica tuturor celor ce demonstrau intocmai acele calitati care mie imi lipseau cu desavarsire, desi erau poate exact ceea ce mi-ar fi trebuit pentru a fi omul care imi doream sa fiu. Si pentru a duce viata pe care mi-o doream.

De multe ori, dupa lupte crancene cu sinele meu delasator, odata facute acele lucruri bune, cate nu imi dezvaluiau ele despre mine… Cate comori nu am aflat in spatele lucrurilor bune de care fugisem pana atunci… E un soi de indrazneala amestecata cu lasitate in toata aceasta lupta intre a face Binele sau Raul. Pentru ca iti asumi in mod constient de cele mai multe ori alegerea de a nu face binele. Indraznesti, chiar cu insolenta si cu sfidare. Si in acelasi timp cedezi, cu atata lasitate.

Nici macar nu stim cat de lasi putem sa fim pana in clipa cand reusim in sfarsit sa ne invingem. Pana atunci, ne afundam in lasitate, fara sa avem macar curajul de a privi pana in strafundurile ei. Ma uit cateodata in urma la viata mea si as vrea sa vin in ajutorul femeii usor inconstiente ce facea greseala dupa greseala, mirandu-se ca viata si oamenii nu ii raspundeau asa cum si-ar fi dorit. As vrea sa ii dau mana si sa o trag din iluziile in care se invelea, refuzand sa priveasca realitatea.

Refuzand sa se priveasca sincer in oglinda. Temandu-se sa faca acele lucruri care i-ar fi schimbat cu adevarat drumul. Simtindu-se prea slaba sa actioneze. Prea lenesa sa ia cu adevarat decizii. Prea imatura sa isi ia cu adevarat viata in maini. Prea haotica sa iubeasca ordinea. Prea prostuta sa gandeasca pe termen lung. Prea nehotarata sa isi impuna ratiunea asupra vointei de moment. Prea nerabdatoare sa traiasca clipa, pentru a-si da seama ca, de multe ori, castigand clipa, ne pierdem Viata. In timp ce alteori, renuntand la bucuria clipei, castigam fericirea Vietii.

Ma intorc in timp si privesc cu neputinta la omul care am fost. Mi-as dori sa intru cumva pe scena unde se desfasoara filmul vietii, sa strig Stop Action! si sa o scutur bine pe fata oarba ce persista in greseala. Insa e prea tarziu acum… De-abia acum ii vad pe toti cei pe care mi i-ai trimis atunci pentru a ma trezi. Nu ii vedeam. Sau ma iritau teribil cu lectiile lor sau cu exemplul lor de viata, pe care il gaseam atat de plicticos. Cat de nesuferiti mi se pareau!

Am invatat de atunci ca cei mai buni profesori imi sunt oamenii care ma enerveaza cel mai tare! De-abia acum inteleg cu adevarat toate situatiile pe care m-ai facut sa le traiesc, sperand ca ma voi trezi. Si ca voi face acel lucru, singurul lucru ce trebuia facut. Sa ma schimb! Dar nu, eu ramaneam in orbire si perseveram in greseli, doar pentru a suferi mai mult la urmatoarea lectie, fara sa inteleg macar de ce. Cand totul era atat de simplu.

Cand, de fapt, e atat de usor sa faci acele schimbari de care fugi o viata intreaga. Cand e nevoie doar de o clipa de trezire. O singura clipa. In care iei o decizie. Dar iei o decizie cu adevarat, nu spui doar Mi-as dori sa… As vrea sa… ar trebui… dupa care te intorci la ceea ce ai facut inainte. Nu! Hotarasti sa te schimbi si, pur si simplu, nu mai concepi o alta varianta. Dupa care totul e atat de simplu!

Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Facebook Distribuie pe Telefon

Despre Patricia Esca

Ne bucuram sa o avem in echipa noastra pe Patricia, o profesionista desavarsita care a adus siteului revistasufletului.net un plus de valoare. Se ocupa de editat si publicat articole inca din 2010, in tot acest timp acumuland experienta pe care astazi o imparte cu noi toti!