30 ianuarie – Sf. Trei Ierarhi, ce trebuie sa faci si ce nu trebuie sa faci in aceasta mare zi de sarbatoare

Astazi vreau sa va vorbesc despre ceva ce vi s-ar putea parea ciudat. S-a terminat festivalul de teatru veti spune. De ce se numeste articolul, „Despre masti…”? Si de ce sa-mi dau eu cu parerea despre masti? Nu face obiectul muncii mele, veti putea spune din nou. Si totusi… am ales sa vorbesc despre masti… nu neaparat cele din carton frumos pictate de mestesugari cu zambete largi sau chipuri triste, ci despre fetele noastre, ale fiecaruia dintre noi. Putem spune ca fata e imaginea noastra, cartea de vizita care ne recomanda, care spune istoria vietii noastre, oglinda sufletului nostru… de fata noastra ne ingrijim cat de bine putem, pentru ca, nu-i asa, primii care o vedem suntem chiar noi cand ne trezim si ne uitam dimineata in oglinda. Si totusi, nu despre aceasta parte fizica as vrea sa discutam. As dori sa ne lasam gandurile libere si sa vedem cu ochii mintii o realitate de care de putine ori suntem constienti. Care?… va veti intreba. Realitatea mastilor noastre. Cele pe care le purtam in fiecare zi. Vizibile sau nu, masti ale bucuriei sau tristetii, ale indiferentei sau arogantei… sunt masti pe care cu cea mai fireasca dezinvoltura le punem pe chip in fiecare zi cand ne facem ritualul de dimineata. Ne-am obisnuit atat de mult cu ele incat ne e teama sa ne lasam chipul descoperit… am deveni mult prea vulnerabili. Nu-i putem lasa pe ceilalti sa ne vada asa cum suntem. Daca nu ne vor mai placea? Daca atunci cand vor vedea ca in locul aparentei masti de incredere si siguranta se ascunde o fiinta sensibila, poate chiar timida, ce vor crede? Nu pot sa-mi dau jos masca duritatii pentru ca risc sa fiu calcat in picioare la serviciu, unde doar cei puternici pot supravietui. Nu pot sa nu-mi afisez masca de nepasare de care am nevoie de atatea ori pentru ca altfel strigatele de ajutor din jur m-ar coplesi. Cred ca asta e una dintre cele mai folosite masti. Masca indiferentei e cea mai uzata de timp si de purtari repetate. Ne-a salvat pe fiecare dintre noi de atatea ori si ne-a ajutat sa mergem mai departe oferindu-ne iluzia ca daca ne-am facut ca nu vedem inseamna si ca acea realitate nu exista. Cat de mult ne lasam pacaliti de aceste masti si cat de mult ii pacalim si pe ceilalti cu ele… atat de mult incat uneori ne e dificil sa mai stim ce e realitate si ce e imagine. Si ne-am si perfectionat in timp… avem masti atat de subtile incat nu se disting de chipul real. Octavian Paler, un scriitor foarte drag mie spunea: „Traim sub o crusta de sticla datorita careia nu auzim ceea ce trebuie sa auzim… Lumea e plina de masti de sticla. Te uiti si nu le vezi. Nu… Aceste masti nu se vad. Dar opriti-va si tipati, cereti ajutor, amenintati. Imediat veti observa mastile de sticla. Figurile raman impasibile, fiecare isi vede de viata sa, sub clopotul sau de sticla… Vroiam sa strig. Nu va continuati gesturile ca si cum nimic nu s-ar intampla. Smulgeti-va mastile de sticla!” Am vrut sa vorbim despre masti cu gandul ca poate atunci cand suntem singuri, ne facem curajul sa ne intrebam: „Care e masca mea preferata? De ce o port? Ce se intampla daca o dau jos? Ce se ascunde in spatele ei? Cum ar arata lumea din jurul meu daca nici eu nici ceilalti nu ne-am ascunde dupa masti si am risca curajul sa fim pur si simplu noi insine? S-ar prabusi lumea?” Nu stim si nici nu vom afla vreodata daca nu vom indrazni sa vedem lumea si altfel… poate ne-am speria intr-o prima faza, pentru ca ne vom descoperi straini intr-o lume pe care nu o cunoastem, dar cu care ne-am putea imprieteni daca am avea tupeul sa spunem: „Buna. Aceasta sunt eu, persoana mea asa cum am descoperit-o si eu acum doua minute si cu care si eu invat sa ma obisnuiesc, pentru ca mi se pare mai simplu sa fiu eu decat sa caut sa-mi fac in fiecare zi masti!” Veti spune… este simplu sa spui, mai greu e de pus in practica. Adevarat! Dar ganditi-va cat timp, cat efort investim, cu cata migala ne „confectionam” zilnic mastile doar ca sa ne pastram imaginea. Asta uitam, uitam ca ne straduim mult mai mult sa fim cum ne imaginam ca ar trebui sa fim si ne temem sa fim asa cum suntem. Veti putea spune: „Dar eu nu stiu cum sunt de fapt!” Aici e inceputul. Indrazniti sa descoperiti fara teama cum aratati fara masti. Invatati sa va acceptati si sa va iubiti asa cum sunteti, imperfecti dar autentici! Veti putea spune apoi: „Dar cum ma voi descurca eu fara masca in aceasta lume?” Iata ce spune O. Paler: „Ma persecuta ideea ca toti in jur aveau masti de sticla. Eu singur umblam cu chipul meu adevarat si vulnerabil. Devenisem o ciudatenie probabil, din moment ce mastile erau normale… Chipul meu adevarat devenea poate, o masca intolerabila intr-o lume unde firesti erau mastile.” Nu e ceva usor sa te descoperi asa cum esti, nu e un lucru simplu sa ai curajul sa fii sincer cu tine, s-ar putea nici tu sa nu te placi asa cum esti. Poate ai construit masca si pentru tine nu doar pentru ceilalti. Si evident, proba de foc e atunci cand asa descoperit, ai de infruntat o lume in care la moda e imaginea, in care la mare cautare e sa fii asa cum se poarta, cum se asteapta de la tine si nu asa cum esti de fapt. Risti prea mult… risti nu doar sa fii dat la o parte, ci chiar sa fii privit ca o ciudatenie. Ai insa de ales. Iti doresti sa traiesti intr-o piesa in care nu doar mastile se schimba, ci si actorii vor fi inlocuiti atunci cand moda da tonul pentru alt trend… sau, iti doresti sa ramai fidel tie, acelei persoane pe care ai invatat sa o cunosti, pe care cu rabdare ai aflat ca o poti iubi asa imperfecta? Invata sa alegi pentru tine ce simti tu ca iti doresti, esti liber sa faci asta! Inainte sa iti pui masca, doar pentru ca toata lumea face asta, opreste-te, indrazneste sa faci ce simti, chiar daca poate fi ceva diferit. Despre masti putem vorbi mult sau putem sa nu facem nimic in ce le priveste. Si acum de exemplu, putem sa ne lasam masca indiferentei pe chip si sa ramanem fideli imaginii pe care o avem si o cunoastem si sa refuzam sa ne-o dam jos, chiar daca acum stim ca se poate si altfel. Sa nu uitam insa, cu sau fara masca, viata e spectacolul pe care noi il cream, noi il regizam si tot noi il jucam… cum? Cum alegem sa facem asta. Numai ganduri bune! Aveti grija de voi!
Publicitate

Astazi, crestinii ortodocsi ii praznuiesc pe Sfintii Trei Ierarhi: Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Grigorie Teologul si Sfantul Ioan Gura de Aur.

Acestia sunt considerati a fi cei mai mari invatatori ai crestinatatii si patronii spirituali ai institutiilor de invatamant teologic de pe tot globul. Sarbatoarea celor trei ierarhi este considerata a fi o zi dedicata impacarii, in care rudele isi rezolva problemele nascute dupa certuri care au durat mai multi ani.

Cu ocazia acestei sarbatori se spune ca este bine sa fie ajutati copiii saraci care vor sa ajunga preoti, iar, ca bucate, se asaza pe masa peste si fructe. Pe 30 ianuarie se serbeaza si intrarea crestinilor in biserica si inceputul credintei in Dumnezeu, iar in mediul rural ziua e considerata piatra de hotar pentru schimbarea vremii: daca apa va curge din streasina, inseamna ca primavara va fi friguroasa, iar daca va fi foarte frig, inseamna ca iarna va fi calduroasa.

SFINTII TREI IERARHI. Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura-de-Aur sunt sarbatoriti impreuna, pe 30 ianuarie, sub numele comun de Sfintii Trei Ierarhi. Aceasta sarbatorire in comun a fost aleasa tocmai pentru a evidentia harul dumnezeiesc, cu totul deosebit, al acestora, chiar daca numele fiecaruia in parte mai este pomenit in cursul aceleiasi luni: Sfantul Vasile cel Mare (1 ianuarie), Sfantul Grigorie Teologul (25 ianuarie) si Sfantul Ioan Gura-de-Aur (27 ianuarie).

Obiceiuri si superstitii

In ziua in care sunt sarbatoriti, nu se lucreaza fiind rau de ars, de friguri si de paguba.In aceasta zi trebuie sa dam o luminare de pomana, pentru ca intreaga viata sa fie luminata. In multe zone, familiile ii tin pe cei Trei Ierarhi de patroni ai casei. Se face coliva si oamenii merg la biserica. Pentru reusita familiei si a treburilor gospodaresti, in aceasta zi nu se lucreaza. Sarbatoarea se tine pentru ca sa ajute femeilor sa toarca mai cu spor peste an. Se face praznic in onoarea sufletelor mortilor neimpartasiti.

Sarbatoarea se tine pentru fericirea fetelor si pentru a-i apara de boli si durere pe toti ai casei. Celui ce lucreaza in aceasta zi i se stramba mintile. Fetele fac vraji pentru a li se arata ursitul: nu lucreaza si nu mananca decat paine si sare. Se crede ca in aceasta zi incolteste sub zapada graul care a ramas neincoltit de cu toamna. In traditia populara se spune ca de astazi se schimba vremea. De-acum, se zice ca “se stramba partiile”, iar vremea da spre primavara. Daca curg stresinile, primavara e friguroasa, daca e ger, vara e calduroasa. Sfantul Vasile cel Mare s-a nascut in Cezareea Capadociei, intr-o familie evlavioasa.

Parintii i-au dat o educatie crestina aleasa. Studiile le incepe in familie cu tatal sau, retorul Vasile. Invata cu cei mai eruditi retori si filosofi la Cezareea Capadociei (al treilea oras ca marime si importanta din Imperiul Roman, dupa Roma si Alexandria Egiptului), apoi la Constantinopol, devenit capitala imperiului si, in cele din urma, la Atena, unde il avea coleg si prieten pe Sf. Grigorie de Nazianz, ca si pe viitorul imparat Iulian Apostatul (361 – 363).

In anul 355 se intoarce in orasul natal, avand 25 de ani, primeste botezul, imparte intreaga avere la saraci si intra in monahism. In singuratatea manastirii, impreuna cu prietenul sau Grigorie de Nazianz, alcatuieste o culegere de texte despre frumusetea vietii spirituale cu titlul: “Filocalia – iubire de frumos”.

Publicitate

In 364 este hirotonit preot, iar in 370 – episcop al Cezareei Capadociei. Sfantul Grigorie de Nazianz s-a nascut la Arianz, langa cetatea Nazianz, dintr-o familie de aristocrati. In anul 379 pleaca la Constantinopol unde, la mica Biserica a Invierii, tine cele cinci Cuvintari teologice in cinstea Sf. Treimi care ii vor aduce mai tirziu numele de “Teologul2. Tot aici rosteste cele cinci omilii despre dumnezeirea Logosului. Cuvantarile il dezvaluie ca orator desavarsit, profund cunoscator al principiilor retoricii.

De aceea, cuvantarile sale sunt studiate in scolile de retorica. Prin acestea, tanarul episcop a demonstrat ca, in cetate, cultura crestina nu este cu nimic mai prejos de cea clasica pagana. Interesant de stiut, Sf. Grigorie este primul autor grec care a publicat o colectie de scrisori, el punind bazele corespondentei ca mijloc de comunicare. Sfantul Ioan Hrisostom sau Ioan Gura-de-Aur este considerat cel mai de seama reprezentant al scolii din Antiohia. Tatal sau a detinut inalta functie militara de magister militum Orientis.

Datorita talentului sau oratoric, de bun vorbitor, Sfantul Ioan a primit titlul de “invatator si sacerdot universal”, tot gratie maretiei si splendorii cuvantului sau primind numele de Hrisostom, adica “Gura-de-Aur”. A fost si patriarh al Constantinopolului.

Spre sfarsitul secolului al XI-lea, la Constantinopol se iscase o mare disputa legata de cei trei ierarhi, pe care ii praznuim pe 30 ianuarie, oamenii intrebandu-se care este mai mare: Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Grigorie Teologul sau Sfantul Ioan Gura de Aur. Dupa cativa ani de la declansarea neintelegerilor, cei trei sfinti au inceput sa i se arate aievea, unul cate unul, episcopului Evhaitelor, Sfantului Ioan Mauropous.

In cele din urma, in anul 1084, intr-o vedenie, fericitului i-au aparut cei trei sfinti impreuna. Cuvintele pe care cei trei ierarhi i le-au adresat Sfantului Ioan ne arata modul in care sfintii conlucreaza – cu Dumnezeu si intre ei -, asa cum si noi trebuie sa ne unim, in cuvant si in lucrare: “Dupa cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem si nici o vrajba nu este intre noi. Fiecare din noi, la timpul sau, indemnati de Duhul Sfant, am scris invataturi pentru mantuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfant, asa am invatat.

Nu este intre noi unul intai si altul al doilea. De chemi pe unul, vin si ceilalti doi. Drept aceea, sculandu-te, porunceste, celor ce se invrajbesc, sa nu se mai certe pentru noi. Ca nevointa noastra, cat am fost in viata si dupa moarte, a fost sa impacam pe oameni si sa aducem in lume pace si unire. Impreuneaza-ne, dar, facandu-ne praznic la cate trei intr-o singura zi, si instiinteaza cu aceasta pe crestini, ca noi in fata lui Dumnezeu, una suntem.”

SFINTII TREI IERARHI, patronii spirituali ai invatamintului teologic

In urma acestei vedenii, Sfantul Ioan a ales ziua de 30 ianuarie pentru praznuirea comuna a celor Trei Ierarhi, stingandu-se astfel si disputele din capitala, lumea unindu-se in sarbatorirea impreuna a Sfantului Ierarh Vasile cel Mare, a Sfantului Grigorie Teologul si a Sfantului Ioan Gura de Aur. Pentru a recunoaste valoarea teologica a Sfintilor Trei Ierarhi, prin hotararea luata la Atena, la primul Congres al Profesorilor de Teologie din anul 1936, Sfintii Trei Ierarhi au devenit patronii spirituali ai institutiilor de invatamant teologic ortodox din intreaga lume.

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Sarbatori
"Nu poți învăța nimic pe nimeni; poți doar să ajuți pe cineva să se descopere." - Galileo Galilei Viata crestinului trebuie sa fie ca un model pentru cei din jur. Dumnezeu ne-a inzestrat cu ratiune pentru a putea sa fim de folos aproapelui nostru. Nu vom putea intra in imparatie fara aproapele nostru, chiar daca unii fug de acest adevar. Trebuie sa fim modele vii pentru ei, ca ei prin noi sa poate dobandi Raiul. As vrea sa va prezint o mica pilda care este numita si "a creionului". Aceasta micuta pilda este foarte bogata in invataturi. Aceasta pilda ne poate invata esentialul de credinta si ne poate porni pe un drum perfect al frumosului divin! Un copil isi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, intreba: - Scrii o poveste care ni s-a intamplat noua? Sau poate e o poveste despre mine? Bunicul se opri din scris, zambi si-i spuse nepotului: - E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decat cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, cand vei fi mare. Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la el. - Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut in viata mea! - Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusim sa le mentinem, vom fi totdeauna oameni care traiesc in buna pace cu lumea. Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mana care ne conduce pasii. Pe aceasta mana o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui. A doua calitate: din cand in cand trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta inseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pana la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun. A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa intelegi ca a corecta un lucru nu inseamna neaparat ceva rau, ceea ce este neaparat este sa ne mentinem pe drumul drept. A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, ingrijeste-te de ce se intampla inlauntrul tau. Si, in sfarsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca tot ce faci in viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa incerci sa fii constient de fiecare fapta a ta. Ce frumos e sa fim ca si un creion care sa aiba o mana de conducator (Dumnezeu), care sa aiba nevoie de o ascutitoare (necazuri care ne ascuta in cele ale vietii), dar si de o radiera. Caci nu putem fi mereu perfecti. Dar exista sansa de stergere. Dar cel mai important este interiorul creionului. Doamne ajuta-ne sa putem intelege aceasta pilda pentru a fi cat mai buni si sa lasam urme demne de urmat, Amin! Regula de aur a celor trei lucruri Candva, un intelept a spus: «In lume exista trei lucruri, pe care este construita viata noastra ». Nu este un secret pentru nimeni ca cifra 3 are capacitaci magice, si se considera cheia tuturor religiilor din lume. Oamenii care stiu aceasta regula, descopera secretul crearii lumii si isi directioneaza gandurile in directia potrivita. 3 lucruri care nu se intorc: cuvintele, posibilitatile, timpul. 3 lucruri pe care nu trebuie sa le pierzi: cinstea, linistea, speranta. 3 lucruri care sunt cele mai pretioase in viata: increderea, convingerea, dragostea. 3 lucruri care nu sunt sigure: succesul, puterea, averea. 3 lucruri care determina orice om: realizarile, sinceritatea, munca. 3 lucruri care distrug oamenii: ura, vinul, mandria. 3 lucruri pe care e cel mai greu sa le spui: ajuta-ma, iarta-ma, te iubesc. Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!