10.000 de metri – o lectie de viata oferita de o stewardesa

Publicitate

Bing-bang, bing-bang – iată sunetul pe care-l aștept.

Viața mea se rezumă la așteptarea unui sunet idiot. Îmi petrec viața la 10.000 de metri și trebuie să înghit toate prostiile pasagerilor.

Obligația mea profesională este ca să accept totul, cu zâmbetul pe buze. La zborul trecut am avut o pereche de gemeni care au plâns non-stop, timp de 7 ore. Sunt convinsă că au adormit imediat după aterizare și, în următoarele două zile, nu se vor trezi decât ca să mănânce.

Bing-bang, bing-bang, sunetul se repetă enervant. Trebuie să mă duc la 23B să văd ce vrea. Dumnezeule, nici măcar nu am decolat bine și sunt chemată. E clar, voi avea o zi grea. Gândurile îmi zboară în așteptarea semnalului de la pilot, că decolarea s-a încheiat. Acum sunt supărată, problemele au început să apară odată cu vizita mamei mele la spital, pentru controlul anual. Îmi aduc aminte cum o luam de mână și… bing-bang, bing-bang. Astăzi sunetul ăsta o să mă omoare, 23B nu are pic de răbdare.

Mă uit la colega mea, care-mi face semn că pot să plec. Pilotul a terminat decolarea și a dat semnalul. Mă ridic, îmi aranjez fusta și cu mâna dreaptă îmi netezesc o cută impercetibilă a gulerului. Cu zâmbetul profesional pe figură, dau perdeluța la o parte și pășesc la clasa întâi.

Ochii scanează rapid persoanele de aici. Unul, doi, trei oameni de afaceri, care-și scot laptopurile, un bărbat între două vârste ce se pregătește să citească o carte și o familie cu doi copii. Mama copiilor îmi zâmbește sincer. Primesc cu multă bucurie zâmbetul ei și o întreb dacă dorește ceva. Îmi răspunde că nu. Până acum stăm bine, la clasa întâi n-o să fie probleme. Mai sunt și câteva locuri libere.

Îmi continui drumul pe culoar și mă îndrept grăbită spre 23B. Cum o zăresc, îmi dau seama că este exact persoana care aduce necazurile. Tânără, înfumurată, crede că le știe pe toate și că i se cuvine orice. În mintea ei, toți oamenii de pe Pământ s-au născut și trăiesc numai ca să-i facă ei pe plac.

Din păcate, eu chiar va trebui s-o mulțumesc.

– Vreau să mă mutați de pe acest loc spune ea cu un glas pițigăiat.

Respir adânc si o întreb zâmbind:

– De ce doamnă? Care este problema?

– Nu vezi că m-ați așezat lângă un negru? Crezi că pot suporta asta, tot zborul?

Uuupss! Problemă rasială, îmi spun în mintea mea. Arunc o privire către ceilalți pasageri și văd că toate privirile sunt ațintite asupra mea.

Toți așteaptă răspunsul meu.

Mi-e greu să spun ceva, mă uit la bărbătul de culoare de lângă ea și-l văd cum se uită șocat la mine, fără să îndrăznească să spună ceva.

Hainele îngrijite și privirea inteligentă trădează un intelectual ce pare a merge la o conferință.

Publicitate

– Voi căuta să văd ce pot face, doamnă, îi răspund femeii, zâmbind.

Mă duc până în spatele avionului. Este aşa cum am bănuit. La “economic” toate locurile sunt ocupate. Știam asta, dar trebuia să mă conving.

Simt în ceafă privirile a zeci de oameni. Toți sunt curioși să vadă cum se va dezamorsa situația aceasta tensionată. Ajung din nou la 23B.

– Stimată doamnă, după cum am bănuit, avionul este plin… și fac o pauză, în care o privesc și o văd cum stă gata să explodeze de revoltă și de scârbă … singurele locuri libere sunt la clasa întâi. Va trebui să am acceptul căpitanului, pentru a putea muta o persoană la clasa întâi.

Dintr-o dată, o văd cum ia o față victorioasă și întâmpină toate privirile dezaprobatoare, cu un aer de superioritate.

Toți pasagerii mă privesc supărați. Toți se așteptau de la mine să o pun la punct, pe această femeie. Nu pot să stau să le explic că nu am voie să mă cert cu pasagerii și că nu aş fi făcut decât să pornesc o ceartă inutilă.

Ajung la căpitan și-l întreb dacă pot muta o persoană de la “economic”, la “business”, din motive rasiale.

Căpitanul îmi spune să procedez cum cred eu de cuviință, ca să rezolv situația. Cuvintele lui “am încredere în tine, știu că te vei descurca minunat” mi-au adus un zâmbet pe buze. Deja mă simt mai bine și acum pot gestiona orice situație dificilă.

Cu acordul căpitanului, mă întorc la femeia isterică. Acum zâmbesc din toată inima și încep să vorbesc:

– Stimată doamnă, căpitanul a fost de acord. Nimeni nu este obligat să stea lângă o persoană dezagreabilă.

Un murmur de nemulțumire s-a auzit în tot avionul. Femeia jubila. Negrul tăcea. Am lăsat murmurul să se stingă și, exact când femeia începea să-și strângă lucrurile, am continuat:

– Domnule… aţi fi aşa de amabil să mă urmaţi la clasa I? În numele întregii noastre companii, pilotul vă cere scuze pentru faptul că aţi fost pus în situaţia de a avea lângă dumneavoastră o persoană atât de neplăcută.

Dintr-o dată, am fost luată prin surprindere de zeci de aplauze și țipete de bucurie din întregul avion. Toată lumea se bucura alături de negrul, căruia îi zărisem lacrimi în ochi.

întâmplare adevărată, petrecută pe data de 14 octombrie 1998

Ulterior, compania aeriană le-a transmis următorul mesaj, angajaților săi:

“Este posibil ca oamenii să uite ceea ce le-ai spus.

Este posibil ca oamenii să uite ce ai făcut pentru ei.

Însă nu vor uita niciodată felul în care i-ai făcut să se simtă.”

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet

Am vrut sa ma razbun pe el si m-am ales cu o boala…

Publicitate

Totul a inceput in momentul in care am aflat ca iubitul meu a avut o aventura cu o colega de la birou. In acea clipa am simtit ca lumea mea se destrama, ca relatia noastra nu este altceva decat o mare minciuna, ca tot ce am trait impreuna a fost doar in inchipuirea mea.

Pentru mine, el era cel mai important om de pe pamant, era sufletul meu pereche si ma vedeam alaturi de el pentru tot restul vietii. Cladisem ceva impreuna, aveam o relatie de cinci ani, si urma sa ne casatorim.

Eram, probabil, cea mai fericita femeie de pe pamant. Aveam totul, iar alaturi de el mi se parea ca orice obstacol este doar o joaca, un exercitiu care ne pregatea pentru viata.

Insa, viata urma sa-mi dea o lectie la care nu ma asteptam si pentru care nu eram pregatita. Am crezut ca nimic nu ma poate distruge, ca am maturitatea necesara sa trec cu bine peste orice problema. Dar cat de mult ma inselasem!

Cand iubitul se iubeste cu alta

Dintr-o simpla intamplare, intr-o zi, am aflat ca iubitul meu se iubea cu o colega de la birou. Totul incepuse dintr-o joaca. Ea flirta mereu cu el, M. este un barbat care a atras mereu privirile, dar care a stiut sa ma faca sa am incredere in el si in relatia noastra. El s-a simtit magulit si a inceput sa-i raspunda la flirt. O privire nevinovata, un zambet, o cafea in curtea interioara a biroului si uite asa s-a ajuns la o chimie care intr-o seara s-a transformat intr-o partida de amor.

Partea si mai rea in toata aceasta poveste este ca acea partida de dragoste nu a fost singura, ci au urmat multe altele amestecate cu senzatia de noutate, atractia tot mai puternica, sentimentul de vinovatie (din partea lui) si dorinta ei de a-l cuceri. De aici si pana la partide saptamanale de amor, intalniri ascunse in timpul programului, si chiar in weekend, nu a mai fost decat un pas.

M. avea o viata dubla, fara ca eu macar sa banuiesc ca se intampla ceva. Pentru ca va spun cat se poate de sincer, nu am simtit nicio schimbare. Pentru mine el era acelasi barbat grijului, dragastos, atent si preocupat de relatia noastra. Poate o sa ziceti ca vinovata sunt eu ca nu am vazut semnele, ca mi-am neglijat barbatul sau ca am fost prea naiva sa cred ca il gasisem pe barbatul perfect. Dar, dupa nopti intregi de analiza, pot spune cu mana pe inima, ca nimic din comportamentul lui din ultimele luni nu ma putea duce cu gandul la o asemenea turnura.

Mi-a recunoscut totul

Publicitate

Va spuneam ca am aflat totul dintr-o simpla intamplare. Si chiar asa a fost. O buna prietena mi-a spus ca l-a vazut pe M. intrand intr-un hotel cu o domnisoara foarte prezentabila. Eu am crezut ca a fost o simpla coincidenta, mai ales ca stiam ca M. are foarte multe intalniri si conferinte in hoteluri de lux. Iar atunci cand l-am intrebat, mai mult in gluma, daca si-a facut un obicei sa se duca cu fete care arata foarte bine la hotel, chipul lui s-a transformat total. Am stiu inca din prima clipa ca ceva nu e ok, cand l-am vazut cum s-a incruntat, asa cum o face ori de cate ori vrea sa-mi spuna ceva, dar nu stie cum sa o faca. Si atunci l-am intrebat, foarte serios: “Ma inseli?” Iar raspunsul lui a venit ca o avalansa peste mine: “DA!”

Cand lumea ta se destrama

Sa va mai spun cat de umilita m-am simtit? Cat de mult m-am urat ca nu am fost capabila sa-mi dau seama ca persoana cea mai draga mie ma minte? Cat m-a durut usurinta cu care mi-a confirmat, ca si cum isi dorea sa-si ia aceasta povara de pe inima. Ma uitam la el, la tot ce ne inconjura, ma vedeam pe mine incremenita si aveam senzatia ca ma uit la un film. Mi se parea ireal tot ce traiam.

L-am rugat sa se opreasca, pentru ca incepuse sa-mi spuna cat de rau ii pare si cat de groaznic s-a simtit in toata aceasta perioada. Mi-am luat haina din hol si am iesit pe usa. Nu-mi mai amintesc nici acum pe unde am umblat in acea zi sau ce am facut, stiu doar ca m-am trezit seara tarziu, la usa celei mai bune prietene. Nu aveam in alta parte unde sa ma duc, iar acasa devenise brusc singurul loc unde nu vroiam sa fiu.

Am gasit-o pe prietena mea pregatindu-se sa iasa in oras si pentru ca vroia sa ma scoata din transa in care intrasem, mi-a propus sa o insotesc in speranta ca imi va prinde foarte bine o iesire ca intre fete. Si asa a si fost, atmosfera clubului, bautura, toti acei oameni veseli si plini de viata m-au facut sa uit pentru cateva ore de tot ce mi se intamplase. Insa, cel mai placut moment a fost cel in care am realizat ca un barbat din grupul cu care se intalnise prietena mea ma placea, ba mai mult, flirta cu mine. Si atunci mi-am zis: “de ce nu…. daca el a putut, tu de ce nu ai putea?”. Iar de aici si pana la o partida de dragoste din razbunare nu a mai fost nici macar un pas.

M-am trezit a doua zi confuza, cu o durere de cap groaznica si cu sentimentul ca am facut ceva ingrozitor. Si chiar asa a fost. Facusem dragoste neprotejat cu un necunoscut, in baia unui club. Acum, astept rezultatele analizelor si ma rog la bunul Dumnezeu ca simptomele pe care le am sa nu fie altceva decat o simpla infectie urinara.

M. ma suna disperat, iar eu nu stiu ce mai simt, ce mai vreau, daca sa-l mai cred, daca iubirea noastra mai exista. Nu stiu cine sunt, nu ma mai recunosc si ma intreb daca in viata poti sa ierti si sa mergi mai departe?

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
LifeStyle