Joia este pentru creştini vreme de adâncă smerenie. Ne amintim de ziua în care Domnul a spălat picioarele apostolilor Săi, dându-le astfel pildă de iubire adevărată a aproapelui, învăţându-i că cel care vrea să fie mai mare va trebui să-i slujească pe toţi şi să le fie slugă, iar nu stăpân.
Veniţi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, le voi face albe ca zăpada. Iar de vor fi roşii ca purpura, le voi face ca lâna.
Rugăciunea de joi aduce profundă umilinţă inimii şi calmează cugetul trufaş. Aşa cum zice Sfântul Efrem Sirul în Plânsul de Joi seara, nu ne este de folos a fugi de mâinile Stăpânului care vrea să Îşi verse tămăduirea peste noi şi să ne curăţească, ci mai mult se cuvine să ne întindem mintea, inima şi trupurile către harul Lui vindecător şi să stăruim în rugăciune.
Cerem lui Dumnezeu ca în această zi să verse o picătură de întoarcere pentru sufletul nostru care trăieşte departe de poruncile Lui. Cerem un fir de lumină care să ne lumineze darul sufletului şi să arate întunecimea lenevirii noastre lăuntrice.
Atunci când venim înaintea lui Dumnezeu, cugetul nostru trebuie să fie sincer, curat de orice dorinţă ascunsă, şi El va curăţi adâncimea păcatelor noastre. Aşa cum zice proorocul Isaia, prin care a grăit Dumnezeu, avem nădejde că El poate şi caută să ne ridice din negura păcatelor şi să ne facă albi ca zăpada.
“Spălaţi-vă deci şi curăţaţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut. Încetaţi să mai faceţi răul. Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă.”
Iar mai apoi a venit Însuşi Hristos la noi, ca să ne spele prin botez şi apoi cu scump sângele Său. De aceea viaţa noastră are un preţ mai mare decât am putea noi da vreodată în schimb pentru ea. Cineva a murit pentru noi, şi cu aceasta trebuie să trăim mereu în minte.
Cei ce vor să lepede necurăția lor, trebuie să se roage mereu, luând seama la faptele şi mai ales la gândurile lor. Se cuvine să avem mereu candela inimii aprinsă, chiar dacă umblăm afară din cămara de rugăciune.
Rugăciunea de joi
Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi, şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor, şi ale ucenicului care Te-a vândut!
Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: “Luaţi, mâncaţi şi beţi, că acestea sunt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre.”
Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăţesti împreună cu El în veci, ca Unul-Născut Fiul Său preaiubit.
Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele.
Darul Tau cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curăţească inima şi sufletul meu, ca aşa, cu vrednicie, cu curăţie şi cu umilinţă să mă împărtăşesc cu Sfintele Tale Taine, acum şi în timpul morţii mele.
Iar în ora despărţirii mele, cu bucurie să se suie sufletul meu la Tine, fără de nici o frică, întrebare sau împiedicare să trec vămile văzduhului, intrând în mărirea Ta cea cerească. Ajută-mi, Doamne, ca să Te măresc în veci, să mă închin Numelui Tău Celui Sfânt. Amin.
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
