Oamenii isi dau porecle, se insulta prin cuvinte sau ganduri, isi detesta munca, nu le place casa in care locuiesc, masina sau tramvaiul si tot asa. Lista fara de sfarsit…Sunt secatuiti de energie.
O cautare sterila, in care mintea condamna mereu si se hraneste din asta. Nu mai juca jocul regretelor! Ai putea fi fericit in permanenta. Cea care te impiedica sa o faci este mintea, imbracata cu o haina pesimista, negativa. „Nu pot, nu stiu, nu am”. Un automatism al lipsurilor care iti aminteste in permanenta, facandu-te sa te simti prost si impiedicandu-te sa te bucuri de ceea ce ai deja. Te tortureaza zi si noapte. Mintea devine pentru unii tiran, calau sau abuzator.
Duhul sfant iti ghideaza pasii pretutindeni. Ai trecut din mal in apa limpede. Iubirea si moartea sunt impreuna. Cauta sensul. Ai observat unde te loveste rutina. Te deschizi pe interior atunci cand esti izbit. iti esti dusman si prieten. Ce te atrage? Spatele sau fata din celalalt? Eu nu caut omul fara sare. Pune pe mama si tata sa stea la locul lor, iar tu traieste propria ta poveste de viata. Viata vine in fiecare an cu bucuria si durerea ei. Alungati iarna din sufletele voastre! Gerul si viscolul din inimile noastre fac sa ramanem inzapeziti unul de altul. Utilajul iubirii vrea sa dezapezeasca, doar ca nu are aprobarea mintii care are nevoie sa insemne ceva. Sau sa-i fie platite datoriile…Putem oricand sa o luam de la capat. Iar si iar. Ori de cate ori este nevoie.
Doamne pudreaza cu zahar peste lume. Probabil suntem sarati, acri, fara gust si zapada ne indulceste. si pe noi, si pamantul. Cine nu zboara, se rastoarna…
Cand deschizi o fereastra spre viitor, nu uita sa inchizi usa spre trecut, altfel vantul iti sufla prezentul.
– Pamantule, stii ca vreau sa-mi cer iertare? spuse cerul lacrimand….
Va invit sa cititi o alta pilda frumoasa despre avutenie
Un om de afaceri american statea langa chei, intr-un mic sat mexican de coasta, cand un pescar isi trage barca la mal. In barca erau cativa pesti frumosi. Americanul il felicita pentru pestele prins si il intreaba cat timp i-a luat sa-l pescuiasca.
– Foarte putin, a raspuns mexicanul.
– De ce nu stai mai mult pe mare sa prinzi mai mult peste? a intrebat atunci americanul.
– Mi-ajunge sa-mi intretin familia, i-a raspuns pescarul.
– Si ce faci in restul timpului? a vrut sa stie omul de afaceri.
– Dorm pana tarziu, pescuiesc putin, ma joc cu copiii, imi fac siesta impreuna cu nevasta-mea, in fiecare seara ma plimb prin sat, beau un pahar de vin si cant la chitara cu prietenii. Domnule, am o viata plina si sunt foarte ocupat, a incheiat pescarul.
– Uite, il ia peste picior americanul. Am studiat Economia la Harvard si te pot ajuta. Ar trebui sa pescuiesti mai mult si cu banii pe care-i castigi in plus sa-ti cumperi o barca mai mare. Cu ceea ce castigi de pe urma barcii mai mari iti poti cumpara cateva barci si mai tarziu chiar o flota de pescuit. In loc sa vinzi pestele prin intermediari, il poti vinde direct la o fabrica, iar mai tarziu iti poti cumpara propria fabrica de prelucrare a pestelui. Ai putea astfel controla produsul, procesarea si distributia.
Va trebui sa pleci din sat, sa te muti in Mexico City, apoi la Los Angeles si, mai tarziu, la New York, de unde iti vei conduce afacerea tot mai infloritoare.
– Si cat va dura sa fac toate astea, senor? intreaba pescarul.
– Vreo 15-20 ani, raspunde americanul.
– Si apoi?
– Apoi vine partea cea mai buna, rase americanul. Iti vinzi afacerea si devii foarte bogat? ai lua cateva milioane.
– Milioane, senor ? se mira pescarul. Si dupa asta ?
– Dupa asta te retragi din afaceri, te muti intr-un satuc de pescari pe malul oceanului si te scoli tarziu, pescuiesti putin, te joci cu copiii, iti faci siesta impreuna cu sotia, te plimbi seara prin sat, bei un pahar de vin cu prietenii, cantati la chitara.
– Pai asta fac si acuma!
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
