”Faceţi semnul sfintei cruci pe tot ce mâncaţi: apă, ceai, cafea, prăjitură, fructe, băutură, mâncare, pâine!” – Sfatul Parintelui Arsenie Boca

Publicitate

Eram cu Părintele Arsenie şi l-am întrebat: „Ce să facem Părinte, că acum este foarte rău”.

Părintele zice: „Va veni şi mai rău”. Zic: „Parcă toate sunt otrăvite. Nici nu ne mai vine să mâncăm”. „Mă, faceţi semnul sfintei cruci pe tot ce mâncaţi: apă, ceai, cafea, prăjitură, fructe, băutură, mâncare, pâine. De ar fi dat chiar şi cu otravă, Sfânta Cruce anulează tot ce este otrăvit”.

Maria Matronea, Sibiu

Semnul Sfintei Cruci se face astfel: îndoim înlăuntru și lipim de podul palmei drepte degetul mic și inelarul, apoi împreunăm vârfurile degetelor gros, arătător și mijlociu de la aceeași mână și cu ele astfel împreunate ne însemnăm pe frunte, pe piept, pe umărul drept și pe umărul stâng.

Orice rugăciune se începe cu rostirea: „În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin”, însoțită de semnul Sfintei Cruci, astfel: când zicem: „În numele Tatălui…” ne însemnăm pe frunte; când zicem: „Și al Fiului” ne însemnăm pe piept; când zicem: „Și al Sfântului Duh”, ne însemnăm pe umărul drept întâi și apoi pe cel stâng; și încheiem zicând: „Amin”.

Însemnarea cu semnul Crucii este o deprindere creștinească foarte veche: chiar din timpul Sfinților Apostoli. Facem semnul Crucii însoțind orice rugăciune rostită cu glas tare sau în gând și când trecem pe lângă biserică sau pe lângă o troiță, când începem și când sfârșim un lucru ori, cum spune Tertulian († 240), „La fiecare pas și la fiecare faptă ne însemnăm… cu semnul Sfintei Cruci”.

Când facem semnul Sfintei Cruci, să cugetăm la mărirea Celui PreaÎnalt, în numele Căruia îl facem. Drept aceea, să nu facem semnul Sfintei Cruci în grabă, oricât de mult am fi zdrobiți de treburi. După felul cum facem crucea văd ceilalți oameni cam ce loc are în inima noastră Dumnezeu.

Sursa: Învățătura de credință ortodoxă, Editura Doxologia, 2009, p. 195.

Semnul Sfintei Cruci se face corect astfel:

Unim degetul mare, cu cel arătător şi cel mijlociu, simbolizând Sfânta Treime;

Strângem celelalte două degete în palmă, simbolizând cele două firi ale Mântuitorului: Dumnezeu adevărat şi om adevărat;

Ducem cele trei degete la frunte, apoi spre mijlocul abdomenului, la umărul drept şi apoi la cel stâng;

În timp ce facem semnul Sfintei Cruci, putem spune „Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!” sau „Doamne Iisuse Hristose, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul/păcătoasa!” ori, simplu: „Doamne miluieşte!”.

Iată o cale foarte simplă de a face o scurtă rugăciune oricând, în timpul unei zile.

Publicitate

Când să facem semnul Sfintei Cruci?

Atunci când ne simţim tulburaţi, ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci.

Nu ne aşezăm şi nu ne ridicăm de la masă fără a face semnul Sfintei Cruci. Chiar dacă mergem la un restaurant, să nu ne fie ruşine să ne închinăm, înainte de a gusta mâncarea.

Oricât de obosiţi am fi seara ori de grăbiţi dimineaţa, nu încheiem o zi şi nu începem alta fără semnul Sfintei Cruci.

În Biserică facem cruce ori de câte ori se face o referire la Sfânta Treime, la Mântuitorul Hristos, la Maica Domnului ori la un sfânt faţă de care avem evlavie.

Să facem semnul Sfintei Cruci în orice timp, ca să ne amintim de Domnul şi să primim harul Sfântului Duh.

De ce ne însemnăm cu Sfânta Cruce?

Facem semnul Sfintei Cruci, ca să dovedim prezenţa Domnului nostru în inimile noastre. Semnul Sfintei Cruci este important pentru că:

Ne aminteşte de suferinţa, răstignirea şi Învierea lui Hristos, pentru mântuirea noastră;

Ne aminteşte că suntem chemaţi să-I urmăm lui Hristos;

Ne ajută să îndurăm mai uşor durerile şi lipsurile, pentru Hristos;

Ne aduce înaintea minţii suferinţa lui Hristos pe Cruce;

Ne întăreşte în lupta cu puterile întunericului;

Ne va face părtaşi slavei lui Hristos, Care, la A doua Sa venire, va fi vestit de acest mântuitor semn.

Sursa: doxologia.ro

Cruce, cruce, semn preasfânt,

Noi cu tine ne-nchinăm

Ca de relele ce sunt

Noi prin Tine să scăpăm!

Ne-nchinăm cu mâna dreaptă,

Căci cu mâna dreaptă scriem:

Este mâna care-o-ntindem

Când cu-amicii ne-ntâlnim!

Iar pe degete le ținem

Cum în mâna-ai ține-un toc:

Trei unite într-un punct,

Două-n palmă la un loc!

Căci sunt trei Persoane Sfinte,

Care-s Dumnezeu de Sus

Și sunt două firi unite

În persoana lui Iisus!

Și așa ne-atingem fruntea,

Apoi inima la piept,

Cei doi umeri în cruciș,

Începând cu cela drept!

Și ne-atingem apăsând

Și pe frunte și pe piept,

Și pe umeri rând pe rând,

Făcând crucea cât mai drept!

Și rostim cu-ntreaga minte,

Când cu crucea ne-nsemnăm,

Numele Treimii Sfinte

Domnul, care-L adorăm!

Cruce, cruce semn preasfânt,

Noi cu tine ne-nchinăm,

Ca de relele ce sunt,

Noi cu crucea să scăpăm!

Sursa: Rugăciuni, povestiri și poezii pentru-ai noștri dragi copii, revăzută și întregită, Editura Lumină din Lumină, București, 2006, pp. 28-29.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate