De ce nu renuntam la ceea ce nu ne place !?

De ce nu renuntam la ceea ce nu ne place !?

Publicat de Larisa Moldovan pe 14 February 2018 in Dezvoltare Personala

Iti urasti jobul- este plictisitor, trist si iti cauzeaza dureri de spate. Dar o faci pentru ca esti prea comod sau pentru ca nu ai gasit nimic altceva mai bun in alta parte, indiferent cat de mult ai cautat. Accepti pentru ca nu ai alte optiuni.

Dar nu vorbim despre asta, in acest material. Situatia de mai sus se refera la supravietuire, perseverenta si curajul de a face schimbari.

Vrem sa vorbim despre forme mai subtile de tolerare, care implica, de obicei, complexitatea relatiilor cu cei apropiati. Partenerul tau este critic si certaret uneori; desi te deranjeaza, rareori spui ceva, si mergi inainte. Pregatesti o cina deosebita si sotul tau nici nu observa; sentimentele tale sunt ranite, dar nu vorbesti despre cum te simti. Seful tau este dramatic si torential uneori, dar suporti, indiferent cat de mult te afecteaza in interior.

Stii ca e ceva in neregula aici, ca nu ar trebui sa accepti un tratament atat de nedrept, dar totusi o faci. Uneori te intrebi si tu de ce o faci, insa nici asta nu face diferenta, caci ramai in continuare in aceeasi situatie.

sad woman in depression and despair crying on black dark background

Sunt mai multe variante de a privi problema. Una dintre ele este legata de “ranile” din copilarie.

O explicație: Ai crescut, fara sa vrei, ca sa ajungi sensibil la anumite sentimente: tatal tau a fost critic si astfel ai devenit sensibil la critici.

Mama ta era distrasa si preocupata si asa ai devenit sensibil la sentimentul de a fi neglijat. Ai muncit din greu, dar, indiferent cat de bine ai facut, te-ai simtit neapreciat. Persoane dragi ti-au ranit sentimentele, si simteai ca nu ai putea schimba ceva, indiferent de cat de mult ai incerca. Ranile sunt de obicei cauzate de situatii legate de control, critica, apreciere sau neglijenta.

A trebuit sa le faci fata si sa le induri pe toate. Copil fiind, ai avut doar trei moduri de a infrunta aceste rani: sa respecti normele si sa eviti conflictele; sa te retragi sau sa te infurii. Indiferent ce alegeai, functiona, si asa ai supravietuit copilariei.

Problema apare atunci cand, adult fiind, altii iti declanseaza neintentionat aceste rani: prietenul tau nu revine cu telefon rapid, si te simti neglijat; superiorul tau nu pare sa observe ca ai lucrat ore suplimentare, si te simti neapreciat; partenerul tau se plange de felul in care arata apartamentul, si te simti criticat.

Cand astfel de situatii apar (si se intampla des) ranile vechi sunt declansate, si incepi sa te comporti din nou ca atunci cand erai copil: incerci sa fii bun, te retragi sau te enervezi. Altcineva, cu un istoric diferit de al tau, s-ar comporta diferit; ar reactiona pe loc si daca lucurile nu i-ar conveni, ar pleca.

Problema cu gandirea de copil mic este ca ea nu se potriveste in lumea adultilor. Este ca si cum ai incerca sa instalezi un software vechi intr-un calculator nou.

Cand esti om mare, fie incetezi sa mai tolerezi lucrurile care te ranesc, fie le abordezi cu o gandire matura. Nu trebuie sa rezolvi tu problemele celorlalti, ci trebuie sa devii mai flexibil. Cu alte cuvinte, trebuie sa faci exact opusul a ceea ce faci de obicei – daca de obicei te retragi, trebuie sa reactionezi; daca de obicei te enervezi, trebuie sa ramai calm; daca de obicei esti precaut cu sentimentele celuilalt, trebuie sa ai curaj sa iti spui punctul de vedere, chiar daca doare.

Nu conteaza care este subiectul sau contextul; este vorba despre a iesi din tiparele vechi.

Punctul de plecare este sa realizezi care sunt factorii care declanseaza acele emotii vechi si te fac sa te comporti din nou ca un copil. O data ce ai identificat acesti factori o sa-ti fie mai usor sa te detasezi, ca sa nu te mai afecteze.

Young lonely woman on bench in park

Apoi, trebuie sa faci exact opusul instictelor – reactioneaza, fii calm, fii hotarat, fii adult.

Tot aici intra si sa spui celorlalti replici pe care nu le puteai spune parintilor tai, atunci cand erai copil – ca atitudinea lor iti raneste sentimentele; ca ai nevoie de mai mult feed-back pozitiv din partea superiorului tau; ca faptul ca amicul tau nu te-a mai sunat inapoi, te-a facut sa te simti lipsit de importanta. Scopul este ca ceilalti sa inteleaga ca gresesc si singuri sa isi schimbe comportamentul.

In acest moment va trebui sa decizi daca rupi relatia sau daca alegi sa gasesti o modalitate de a discuta cu ceilalti despre lucrurile care te deranjeaza. Ceea ce nu vrei sa faci, este sa te lasi, din nou, prada vechilor obiceiuri, si sa reactionezi ca un copil.

La inceput, chiar si daca adopti aceste schimbari, nu te vei simti prea confortabil. Nu este foarte usor sa te acomodezi cu schimbarile. Insa, daca faci asta de 20, de 200, de 2000 de ori, chiar si in cele mai neinsemnate situatii, creierul tau va inccepe, incet, incet sa adopte noua gandire.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!



Distribuie pe Whatsapp
Distribuie pe Facebook
Distribuie pe Telefon

Despre Larisa Moldovan
Ne bucuram sa o avem in echipa noastra pe Larisa, o profesionista desavarsita care a adus siteului revistasufletului.net un plus de valoare. Se ocupa de editat si publicat articole inca din 2010, in tot acest timp acumuland experienta pe care astazi o imparte cu noi toti!