Doamne ajuta! Va rugam sa ne spuneti ce trebuie sa faca un crestin cu crengutele sfintite de florii la biserica. Cu totii stim de traditia de a veni la biserica cu flori si crengute verzi, care se sfintesc si se duc acasa, se pun langa inconita. Dar ce facem peste o saptamana-doua-trei cand florile se ofilesc, crengutele se usuca? Intotdeauna am avut remuscari sa le arunc.
Consider că cel mai potrivit ar fi ca rămurelele (stâlpările) binecuvântate în Duminica Floriilor, să fie arse, atunci când se usucă sau, dacă prima variantă este mai greu de pus în practică (mai ales la oraș) cred că ar putea fi îngropate, pentru a se „reîntoarce” în natură. Oricum, ar trebui păstrate cât mai mult timp.
Așa să faci cu ramurile de salcie pe care le iei de la biserică de Florii! Se sfințesc și sunt binecuvântate! Și după ce se usucă, să faci așa:
Ce să fac cu ramurile binecuvântate la Florii după ce se usucă?
În nici un caz nu ar trebui aruncate la gunoi/tomberon, ca semn de respect pentru binecuvântarea lui Dumnezeu, ce a venit asupra lor, prin rugăciunea specială pe care preotul o rostește în Duminica Intrării Domnului în Ierusalim.
Bucurii de la Domnul!
pr. Andrei
***
După părerea mea trebuie să avem moderație în toate. Ramurile de salcie binecuvântate de Florii nu sunt nişte relicve miraculoase, ci un simbol, o rememorare a faptei celor ce l-au întâmpinat pe Mântuitorul Hristos cu ramuri verzi de finic (curmal) la intrarea Sa în Ierusalim. Adevărat, ele sunt binecuvântate şi cum a zis părintele, nu le aruncăm la gunoi pentru că respectăm binecuvântarea lui Dumnezeu, dar nu pentru că cinstim crengile de salcie. În ziua Praznicului Intrării Domnului în Ierusalim Îl avem în centru pe Iisus Hristos şi nu ramurile de salcie. Privesc cu tristețe oamenii care după Sfânta Liturghie din Duminica Intrării Domnului în Ierusalim se bruschează, se împing, se agită şi se bat pentru a lua câteva ramuri de salcie. Nu aceasta este esența credinței, ci Evanghelia lui Hristos, împlinirea poruncilor Mântuitorului, precum şi Sfintele Slujbe ale Bisericii. Să nu alunecăm prea mult către practici care cochetează cu păgânismul!
(sursa doxologia.ro)
Rugaciune la binecuvantarea salciei in Duminica Floriilor
Domnului să ne rugăm
Doamne, Dumnezeul nostru, Care şezi pe heruvimi; Cel ce ai arătat puterea Ta şi ai trimis pe Unul‑Născut Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, ca să mântuiască lumea prin Crucea, prin îngroparea şi prin învierea Sa; Căruia, venind în Ierusalim spre patima cea de bunăvoie, poporul care şedea întru întuneric şi în umbra morţii, luând semnele biruinţei, ramuri de copaci şi stâlpări de finic, I‑a prevestit învierea, Însuţi, Stăpâne, păzeşte‑ne şi pe noi, care urmând acelora purtăm în mâini ramuri de copaci în această zi de înainte‑prăznuire. Şi precum pe acele popoare şi pe acei prunci care Ţi‑au strigat Ţie: osana, apără‑ne şi pe noi, ca prin laude şi cântări duhovniceşti să ne învrednicim de dătătoarea de viaţă învierea cea de a treia zi, în Hristos Iisus Domnul nostru, cu Care împreună eşti binecuvântat, cu Preasfântul şi bunul şi de‑viaţă‑făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Sursa: ortodoxia.me
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Ortodocşii prăznuiesc, duminică, Floriile sau Duminica Stâlpărilor, cea mai importantă sărbătoare care vesteşte Paştele, rememorând intrarea lui Iisus în Ierusalim, şi sărbătoarea celor cu nume de floare.
Duminica Floriilor sau a Stâlpărilor (după denumirea ramurilor de palmier sau finic cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Ierusalim, n.r.) este una dintre cele 12 sărbători împărăteşti din cursul anului bisericesc. Menţionată, pentru prima dată în secolul al IV-lea, sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, oraşul unde a şi început să fie celebrată, a cuprins, în scurt timp, întreaga lume creştină.
Strâns legată de minunea învierii lui Lazăr din Betania, această duminică îi pregăteşte pe credincioşii ortodocşi pentru bucuria pe care o aduce biruinţa lui Hristos asupra morţii din duminica următoare, cea a Învierii.
Totodată Floriile deschid săptamâna cea mai importantă pentru pregătirile de Paşti, cunoscută sub numele de Săptămâna Mare. Din punct de vedere liturgic, din aceasta zi începe Săptămâna Patimilor, în amintirea cărora în biserici se oficiază în fiecare seară Deniile, slujbe prin care credincioşii îl “petrec” pe Hristos pe drumul Crucii, până la moarte şi Înviere.
De Florii se mănâncă peşte, fiind a doua dezlegare din postul Paştelui, după cea din ziua Bunei Vestiri.
Duminica Floriilor este precedată de Sâmbăta lui Lazăr. În această zi, Iisus Hrisos îşi arată din nou minunile, înviindu-l pe Lazăr, la patru zile de la moarte. După această minune, mulţimile strânse la porţile cetăţii l-au întâmpinat cu flori şi l-au aclamat pe Mântuitor, la intrarea în Ierusalim.
Sâmbăta din ajunul sărbătorii este cunoscută şi ca Moşii de Florii, când se fac pomeniri pentru sufletele celor decedaţi, încheindu-se acum Sărindarele, adică pomenirea morţilor făcută în fiecare sâmbătă din Postul Mare.
Sărbătoarea Floriilor este una de bucurie pentru întreaga creştinătate, dar cu înţelegerea faptului că zilele ce urmează sunt unele ale tristeţii.
În fiecare an de Florii se fac procesiuni, acestea rememorând intrarea triumfală a lui Iisus Hristos în Ierusalim, după ce cu o zi înainte îl înviase pe Lazăr din morţi. Mulţimea era atât de uimită de minune, încât era convinsă că a venit vremea regelui prevestit de profeţi. “Osana!”, Îi strigau copiii, iar oamenii toţi adunaţi pe drum aşterneau în faţa Domnului hainele lor şi veneau să-L întâmpine cu ramuri de finic. Blând şi smerit, Iisus a intrat în cetate pe mânzul asinei. Acum, peste veacuri, pelerinii refac, pe jos, drumul triumfal, cu tristeţea care premerge Patimile Domnului, dar şi cu bucuria care prevesteşte Învierea Sa.
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
